1,781 matches
-
Homer, tragediile grecești, Dickens, Fielding, Poe, Jack London, teatrul american, surorile Brontë, Shakespeare - se leagă, din acest motiv, de-o anumită lumină, de culoarea pomilor înfloriți, de bâzâitul albinelor, de căldura plăcut-moleșitoare a acelor zile care m-au marcat pe vecie. După cum, în "regim nocturn", n-am să uit cum citeam, prăpădindu-mă de râs, singurul treaz într-un oraș adormit, Serile în cătunul de lângă Dikanka, al lui Gogol, apoi, în notă dramatică, seria Dostoievski, vastele cearșafuri istorico-metafizice ale lui Tolstoi
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
pe care-l dorea și de aceea, la 40 de ani, în 1901, se stabilește în Franța, lăsând în urmă, cum scria, "pământul de două ori sacru pentru mine - pământ pe care m-am născut și în care odihnesc pentru vecie părinții mei". Refuzul celor două camere legiuitoare de a-l împământeni a fost - scria Iorgu Iordan - "o adevărată pată pentru viața noastră publică de pe la sfârșitul secolului trecut." Nu mai insist asupra calvarului său din anii demersurilor pentru împământenire, pentru că subiectul
Lazăr Șăineanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7411_a_8736]
-
întrucât raportul cu cel dispărut face parte integrantă din identitatea proprie. Pierderea celuilalt este oarecum pierdere de sine și constituie, în această calitate, o etapă pe drumul Ťdepășiriiť. ș...ț La sfârșitul mișcării de interiorizare a obiectului dragostei, pierdut pe vecie, se profilează împăcarea cu pierderea în care constă tocmai travaliul doliului." (Ric�ur). Această perspectivă face ravagii mai ales la ființele dominate de un narcisism accentuat: artiștii, scriitorii, ideologii. În asepticul său Journal de deuil (Éditions du Seuil/Imec, 2009
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
noapte, în mintea lui Emilian Răulescu străluci un gând atât de nou și de îndrăzneț, încât, la început, se sperie. }inta activității sale deveni scrierea unei cărți despre viața și concepția Tovarășului Nicolae Ceaușescu, carte care să fie introdusă pe vecie în Biblie, între cartea profetului Isaia și cartea profetului Ieremia." (pag. 241) Despre învoirea dată de Patriarhie și despre stagiul de monah petrecut de masivul versificator între aceleași ziduri ca și urmăritorii Ierbii Fiarelor nu mai are rost să pomenesc
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
nebunie, geniu și nebunie, // cred și eu, dacă așa va fi fiind să fie..." (Domnul Talma). Poezia lui Ion Davideanu ilustrează prin urmare nu o inadaptare violentă, ci una părelnic blajină, tranzacțională, încercînd cu abilitate a adormi, însă "nu pe vecie, sistemele-dilemele", prea bine înțelegînd că "ficțiunea trebuie întotdeauna legată / de obiect, de o bucată bună de real, / ca șaua arabă de arabul cal" (Șaua arabă), o inadaptare mediată prin cuvînt, "pentru a se ferici" prin lirismul expiator.
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
legătura între trupul lor amorțit/ și o sensibilitate anonimă a sferelor sunătoare". (p. 167) Radu Ulmeanu este un poet al iubirii de o factură cu totul specială. Femeia iubită este o ființă în preajma căreia "îmbătrânesc copacii", peste care cad "toți vecii" și a cărei frunte e "zbenguită" de clopote. Celor doi îndrăgostiți le este dat să trăiască "orgasmul universului/ în îmbrățișarea lui cu neantul/ și țâșnirea fierbinte a luminii/ care ne spală obrajii". Acest intimism viforos, retorica hiperbolică aplicată liricii erotice
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
mi-ai acordat grația Fără să-ți fi cerut, mi-ai acordat grația de a-mi magnifica membrul. Fără să fi sperat, ai căzut în genunchi în poziția devotată. Ceea ce s-a-ntâmplat nu e un trecut mort. Rămâne pentru vecie o zi în care penisul a recoltat pietatea oscilantă a gurii tale. Azi nu ești și nici nu știu unde ai putea fi, în totala imposibilitate a gestului și comunicării. Nu te văd nu te ascult nu te deschid dar gura ta
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
de la căderea comunismului. România e de câțiva ani membră UE și NATO. Suntem, de bine de rău, o societate liberă. Liberă în general și liberă de propriul trecut. Cu o singură, notabilă excepție: informatorii și colaboratorii au rămas legați pe vecie de trecutul lor. Timp de două decenii, dar mai ales după înființarea CNSAS, ei trăiesc cu dosarele lor de Securitate în suflet și minte. E un coșmar ce nu se mai sfârșește. Iar aceste dosare, care formează haznaua națională, au
Un trecut care nu trece by Vasile Popovici () [Corola-journal/Journalistic/7146_a_8471]
-
Nu știu cum se face, dar Țepi se tot îndepărtează de noi. Ne zăpăcește cu semnele lui în care, n-avem încotro, parcă începem să credem: că el chiar ne-a părăsit, că nu e de glumă, că s-a dus pentru vecie și cale de întoarcere nu-i. Nu vom afla niciodată misterul răzgândirii lui de acum doisprezece ani, când, întorcându-se acasă, s-a făcut dintr-o dată pierdut pe colinele ce urcă în zarea unui hotar de imperiu. Împăcat cu multe
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
Munții Pocono și pentru câteva zile va deveni însăși boala. Domnul Cantor va deveni domnul Poliomielită. Într-adevăr, se pare că, pentru un timp, înainte de a se îmbolnăvi el însuși, înainte ca boala să-l deformeze și pe el pe vecie, domnul Cantor i-a servit drept gazdă. A purtat-o cu el peste tot, dând-o oricui era suficient de ghinionist ca s-o ia. Evident, urmările vor fi din cele mai neplăcute. Poliomielita îi schilodise trupul, dar domnul Cantor
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
ț Mici lumi ale orașului Valparaíso, părăsite, nu se știe când și din ce pricina, ca niște cufere - de care nimeni nu mai are nevoie - în fundul unui beci; nu se va ști cum au apărut și de ce vor rămâne pe vecie acolo. Poate că în tainice unghere, în sufletul orașului, se vor păstra de-a pururi pierdută măreție a valului, furtună, sarea, marea vuind și sclipind. Marea fiecăruia, amenințătoare și absconsa: un sunet de nepătruns, o unduire solitara preschimbata în pulbere
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
Nici nopți tihnite, nici vreo zi senină, Durerile ce-alungă voia bună Oricare vis frumos să mi-l răpună! Speranța mea s-ajungă chin amar, Să-am bucurii cât are-un pustnic doar 6 Osândă-n iad m-aștepte pe vecie De voi mai fi din văduvă soție. HAMLET: Măcar de și-ar călca acum cuvântul! REGELE DIN PIESĂ: Greu jurământ. Scumpo, te du puțin; Sunt obosit și cred c-o să-mi revin După un pui de somn. (Adoarme.) REGINA DIN
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
cu tendință!). În privința cititorului, autorul este chiar mai vădit implicat în a-l mina, întrucât Dicționarul khazar începe nu în zadar cu următoarea dedicație și precizare: „Aici zace cititorul Care nu va deschide niciodată Această carte. Aici e mort pe vecie." Desigur, cititorul este mort în chip simbolic, datorită regimului alter propus de romanul lui Pavic: întrucât romanul de față și lectura sa pot fi adaptate în funcție de fiecare cititor, oricine având posibilitatea de a consulta și construi un dicționar khazar unic
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
armelor - această tulburătoare declarație metafizică: O mamă, zău, păcatul neiertat Fi-ți-va că mă treziși la viață O clipită de m-ai hi lăsat, Eu vedeam față de față Toate hele ce vor hi să hie. De acum înainte până în vecie! Hamlet - minus accentul -și lumea de dincolo.
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
pe care le citeam cam în aceeași perioadă. Ce mă fascinează la Dumas e ritmul narațiunii, strălucirea dialogului și capacitatea de a reînvia trecutul. Personajele istorice ies de sub pana lui atât de puternic conturate, încât îți rămân în minte pe vecie. Niciuna din mult mai documentatele scrieri ale lui Brantôme sau irezistibilele Historiettes ale lui Tallemant de Réaux n-au reușit să clintească în mintea mea imaginea perfecțiunii cavalerești întrupată de Bussy d'Amboise. Nici faptul că în realitate era un
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
de a mă închina în fața sfintelor fețe bisericești prezente aici și a Sfântului Andrei Șaguna", a încheiat Băsescu. Potrivit Mitropolitului Ardealului, IPS Laurențiu Streza, tomosul este un fel de pergament din piele de vițel, care prevede că "de acum până în vecie" Mitropolitul Transilvaniei Andrei Șaguna va fi cunoscut drept Sfântul Andrei Șaguna și va fi pomenit în fiecare an în 30 noiembrie, odată cu Sfântul Andrei, ocrotitorul României. După canonizare, biserici din întreaga țară vor putea purta hramul Sfântului Andrei Șaguna, iar
Băsescu, la canonizarea mitropolitului Andrei Șaguna: Nu pierd prilejul de a mă închina în faţa sfintelor feţe bisericeşti () [Corola-journal/Journalistic/47089_a_48414]
-
Keaton. Am făcut greșeala să văd, consecutiv, montarea din 1981, de la Metropolitan Opera, a Elixirului dragostei, cu Pavarotti și Judith Blegen, și cea din 2005, de la Wiener Staatsoper, cu Rolando Villazon și Anna Netrebko. Ei bine, m-am lecuit pe vecie de comparatism! Dacă varianta cu Pavarotti din 1981 e, totuși, pasabila, reluarea din 1991 (alături de Kathleen Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazon și veți înțelege saltul uluitor din
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
Keaton. Am făcut greșeala să văd, consecutiv, montarea din 1981, de la Metropolitan Opera, a Elixirului dragostei, cu Pavarotti și Judith Blegen, și cea din 2005, de la Wiener Staatsoper, cu Rolando Villazón și Anna Netrebko. Ei bine, m-am lecuit pe vecie de comparatism! Dacă varianta cu Pavarotti din 1981 e, totuși, pasabilă, reluarea din 1991 (alături de Kathleen Battle în rolul Adinei) te sperie de-a dreptul. Priviți-i și ascultați-i pe Netrebko și Villazón și veți înțelege saltul uluitor din
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
a interviului trimite cu gîndul nu numai la dezbaterile din România despre rezistența prin cultură, la represalii, teroare și dictatură, ci și la piesa lui Jean-Paul Sartre intitulată Cu ușile închise - în care infernul poate să însemne și închiderea pe vecie a unor personaje care se disprețuiesc sau se detestă, într-una și aceeași cameră, fără ieșire. Și după două decenii, otrăvurile din dosarele securității tulbură conștiințe, răvășesc destine, seamănă suspiciuni, distrug relații interumane. Nu în ultimă instanță pentru că există și
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
într-o natură veșnic vie și infinită: „P-a dealului sprinceană, pe fruntea-i cea rîpoasă, Cetățuie veche, locaș religios, Păstrează suvenirea d-o noapte sîngeroasă Ce mult s-asemănează cu sinul cel noptos. [...] Ochii-mi în mărmurire se uită la vecie, Din stea în stea se plimbă, în orice stea citesc; Sufletu-mi s-aripează și zboară în tărie, Se scaldă în lumina eterului ceresc.” (O noapte pe ruinele Tirgovistii) . În Zburătorul, aluzia folclorică se desenează și ea, discretă, pe fundalul cosmosului
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Cristina Alexandrescu Se apropie Crăciunul, așa că Victor Ciutacu le-a făcut o urare tuturor ofițerilor acoperiți din presă. ”Dumnezeule Mare, dacă vrei să mă faci slujitorul tău umil pe vecie, dă-le sculament TUTUROR ofițerilor acoperiți din presă!”, a scris Victor Ciutacu pe Facebook.
Ce le dorește Ciutacu ofițerilor acoperiți din presă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/55654_a_56979]
-
și În scrieri și să păstrăm pentru noi, copiii și nepoții noștri - născuți departe de țară - tot ceea ce Înseamnă tradiție națională. Locul nașterii și părinții sunt niște repere care nu depind de voința noastră, dar care ne impregnează ființa pentru vecie, cu o vibrație anume, a zonei unde am apărut pe lume și a limbii vorbite În copilărie. Această vibrație specifică reprezintă de fapt suportul științific al cuvântului DOR. Mâncarea de la mama de acasă este unică pentru că are În ea, pe lângă
O întâlnire la...nivel înalt!. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/99_a_397]
-
care-și scot capul din atlase cum animalele din cușcă nici păduri ce se opresc îndatoritoare-n dreptul tău și te duc puțin mai departe aidoma unor vechi autobuze; să nu fii surprins: nu vei găsi nici acel amestec al Veciei cu Timpul care-ți ține loc de trecut. Hipopotam Hipopotam scăldîndu-se-n apa mocirloasă a limbajului atîția sori îl flatează moi cum frunzele dar atît de puține furtuni sub pielea lui ascultătoare cum un abecedar care ne-nvață tot ce e
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
cândva dimineață și-a nins peste ea în urma de unică talpă a unui animal preistoric își face culcuș partea cea bună ce fi-va să vină din viața ta doar ca ea să ducă-n ispită o singură dată pentru vecie fosta mea viață cumințită și veștejită sub capacul de mucava Când totul era pregătit Venise chiar venise sorocul în văzul lumii stăteau să se rupă apele unui context borțos și propice și din el urma să alunec în căuș de
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
fi ca întreg! Mă întreb însă (surzi-nesurzi, muți-nemuți, orbi-neorbi) pentru toate-ale lumii acesteia cine va plăti nota la ceasul socotelii finale?! Noi (eu unul, cel puțin) n-avem cu ce, că am fost, suntem și vom fi mereu datornici pe vecie... DUMNEZEU (surdul, mutul, orbul, neînțelesul absolut) nici într-un caz n-are de unde (sărac lipit cerului cum îi) că EL nu plătește, el pedepsește, răsplătește! Între adevăruri În niște bălării de la marginea unui cimitir de țară, un adevăr gelos, stătea
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]