329 matches
-
de imnuri vedice din India antică, dedicată zeităților rigvedice. Este considerat cel mai important dintre cele patru texte canonice hinduse ("shruti") cunoscute drept "Vede". Conform dovezilor interne (filologice și lingvistice), a fost compusă aproximativ între 1700 și 1100 î.Hr. (perioada vedică timpurie), în Punjab (Sapta Sindhu), ceea ce o plasează printre cele mai vechi texte religioase din lume în continuă folosire, precum și printre cele mai vechi texte scrise într-o limbă indo-europeană. Există importante similități lingvistice și culturale între Rig Veda și
Rig Veda () [Corola-website/Science/308490_a_309819]
-
Transcendentala a lui Immanuel Kant (și în idealismul filozofic german în general), pe care intelectualii secolului XIX din New England au adoptat-o ca alternativă la senzualismul lockian al părinților lor și al Bisericii unitariene, găsind această alternativă în gândirea vedica, idealismul german și romantismul englez. Transcendentaliștii doreau să-și bazeze religia și filozofia pe principii transcendentale : principii care nu se bazează pe, nici nu pot fi falsificate de, experiența senzorială, deoarece derivă din esență mentală sau spirituală interioară a ființei
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
le (în sanskrită वेद) sunt o culegere de texte originare din Vechea Indie. Sunt cele mai vechi scripturi ale hinduismului. În prezent, textele vedice sunt venerate de hinduși din întreaga lume. Versurile lor sunt recitate în cadrul rugăciunilor și slujbelor religioase. În timpurile moderne, studiile vedice sunt cruciale în ceea ce privește înțelegerea lingvisticii indo-europene, precum și a istoriei Indiei antice. Conform interpretărilor hinduse stricte, le sunt "apaurușeya" („creații
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
sunt o culegere de texte originare din Vechea Indie. Sunt cele mai vechi scripturi ale hinduismului. În prezent, textele vedice sunt venerate de hinduși din întreaga lume. Versurile lor sunt recitate în cadrul rugăciunilor și slujbelor religioase. În timpurile moderne, studiile vedice sunt cruciale în ceea ce privește înțelegerea lingvisticii indo-europene, precum și a istoriei Indiei antice. Conform interpretărilor hinduse stricte, le sunt "apaurușeya" („creații non-umane”) și au fost revelate în mod direct, motiv pentru care sunt numite „"śruti"” („ceea ce se aude”). Hinduismul, cunoscut și ca
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
ca Vedele să fie cele mai vechi scripturi care au supraviețuit și care sunt încă folosite. Majoritatea indologilor consideră că o tradiție orală a existat cu mult înainte ca unele învățături să fie notate, în secolul al doilea î.e.n.. Textele vedice au fost compuse și apoi transmise oral, în sanscrită, cu multe secole înainte de a fi trecute în scris. Manuscrisele cele mai vechi care au supraviețuit datează din secolul XI î.e.n.. Radhakrishnan & Moore (1957, pp. xvii-xviii) rezumă vechea viziune academică atunci când
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
compuse și apoi transmise oral, în sanscrită, cu multe secole înainte de a fi trecute în scris. Manuscrisele cele mai vechi care au supraviețuit datează din secolul XI î.e.n.. Radhakrishnan & Moore (1957, pp. xvii-xviii) rezumă vechea viziune academică atunci când afirmă : Perioadă vedică e caracterizată de obscuritate, dar ar putea fi plasată aproximativ între 2500 și 600 î.Hr.. Când e folosit de acești autori, termenul „Perioadă vedică” include lunga perioadă de evenimente culturale pre-literare, care au dat naștere treptat textului scris. Flood (1996
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
din secolul XI î.e.n.. Radhakrishnan & Moore (1957, pp. xvii-xviii) rezumă vechea viziune academică atunci când afirmă : Perioadă vedică e caracterizată de obscuritate, dar ar putea fi plasată aproximativ între 2500 și 600 î.Hr.. Când e folosit de acești autori, termenul „Perioadă vedică” include lunga perioadă de evenimente culturale pre-literare, care au dat naștere treptat textului scris. Flood (1996, p. 37) face referință la „cronologia mai sobră”, între 1500 și 1200 î.e.n., propusă de Max Müller pentru primele porțiuni ale textului. Michael Witzel
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
de evenimente culturale pre-literare, care au dat naștere treptat textului scris. Flood (1996, p. 37) face referință la „cronologia mai sobră”, între 1500 și 1200 î.e.n., propusă de Max Müller pentru primele porțiuni ale textului. Michael Witzel consideră că textele vedice originale au fost compuse în mod oral între c.1500 și c. 500-400 î.e.n.. Cu toate acestea, datarea Vedelor s-a văzut îngreunată, timp de mai bine de un secol, de elemente controversate precum Teoria invaziei ariene, teoria Afară din
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
exact ca „"Un număr de opere apreciate, care constituie baza primei perioade a religiei hinduse"”. Este derivat de la „vid-”, „a ști” în sanscrită. Ar putea fi însă derivat din cuvântul proto-indo-european "*weid-", care înseamnă „a vedea” sau „a cunoaște”. Textele vedice sunt grupate în mod tradițional în patru categorii : Samhite, Brahmane, Aranyake, și Upanișade. Acest grup de texte este numit „"shruti"” (sanscrită : "śruti"; „ceea ce e auzit”). Din timpuri postvedice s-a considerat a fi înțelepciune revelată, spre deosebire de alte texte, cunoscute, în
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
e supus unor dezbateri, se folosește în generl. După cum explică Axel Michaels : "These classifications are often not tenable for linguistic and formal reasons: There is not only one collection at any one time, but rather several handed down in separate Vedic schools; Upanișads ... are sometimes not to be distinguished from Ăraṇyakas...; Brăhmaṇas contain older strata of language attributed to the Saṃhităs; there are various dialects and locally prominent traditions of the Vedic schools. Nevertheless, it is advisable to stick to the
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
one time, but rather several handed down in separate Vedic schools; Upanișads ... are sometimes not to be distinguished from Ăraṇyakas...; Brăhmaṇas contain older strata of language attributed to the Saṃhităs; there are various dialects and locally prominent traditions of the Vedic schools. Nevertheless, it is advisable to stick to the division adopted by Max Müller because it follows the Indian tradition, conveys the historical sequence fairly accurately, and underlies the current editions, translations, and monographs on Vedic literature." "Aceste clasificări adesea
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
prominent traditions of the Vedic schools. Nevertheless, it is advisable to stick to the division adopted by Max Müller because it follows the Indian tradition, conveys the historical sequence fairly accurately, and underlies the current editions, translations, and monographs on Vedic literature." "Aceste clasificări adesea nu sunt susținute din motive formale sau lingvistice : Nu există o singură colecție, scrisă într-o singură perioadă de timp, ci mai multe, transmise de diferite școli vedice; Upanișadele... uneori nu se pot distinge de Aranyake
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
underlies the current editions, translations, and monographs on Vedic literature." "Aceste clasificări adesea nu sunt susținute din motive formale sau lingvistice : Nu există o singură colecție, scrisă într-o singură perioadă de timp, ci mai multe, transmise de diferite școli vedice; Upanișadele... uneori nu se pot distinge de Aranyake...; Brahmanele conțin și straturi mai vechi de limbaj, atribuit Samhitelor; există mai multe dialecte și tradiții locale proeminente ale școlilor vedice. Cu toate acestea, este recomandată păstrarea categorizării lui Max Müller, deoarece
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
singură perioadă de timp, ci mai multe, transmise de diferite școli vedice; Upanișadele... uneori nu se pot distinge de Aranyake...; Brahmanele conțin și straturi mai vechi de limbaj, atribuit Samhitelor; există mai multe dialecte și tradiții locale proeminente ale școlilor vedice. Cu toate acestea, este recomandată păstrarea categorizării lui Max Müller, deoarece se bazează pe tradiția indiană, respectă succesiunea istorică și pune accent pe actualele ediții, traduceri și monografii ale literaturii vedice." Michael Witzel afirmă despre sutrele rituale, considerate „smriti”, dar
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
mai multe dialecte și tradiții locale proeminente ale școlilor vedice. Cu toate acestea, este recomandată păstrarea categorizării lui Max Müller, deoarece se bazează pe tradiția indiană, respectă succesiunea istorică și pune accent pe actualele ediții, traduceri și monografii ale literaturii vedice." Michael Witzel afirmă despre sutrele rituale, considerate „smriti”, dar care aparțin Vedelor târzii în limbaj și conținut, că ar face parte din textele vedice. Lucrări precum Brahmanele, Aranyakele și Upanișadele interpretează de multe ori rituaurile și politeismul Samhitelor de o
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
tradiția indiană, respectă succesiunea istorică și pune accent pe actualele ediții, traduceri și monografii ale literaturii vedice." Michael Witzel afirmă despre sutrele rituale, considerate „smriti”, dar care aparțin Vedelor târzii în limbaj și conținut, că ar face parte din textele vedice. Lucrări precum Brahmanele, Aranyakele și Upanișadele interpretează de multe ori rituaurile și politeismul Samhitelor de o manieră filozofică și metaforică, cu scopul de a explora concepte abstracte precum Absolutul (Brahma) și sufletul sinelui (Atman); Upanișadele târzii discută și despre Lordul
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
Credința tradițională, afirmată în Vishnu Purana (sec.IV e.n.) este că actuala aranjare a celor patru Vede îi aparține înțeleptului mitic Vedavyasa. Samhita Rig-Veda este cel mai vechi dintre textele indiene care au supraviețuit. Este o colecție de 1028 imnuri vedice în sanscrită, cu 10.600 versuri în total, organizate în zece cărți (sanscrită : „mandale”). Imnurile sunt dedicate zeităților Rigvedice. Cărțile au fost scrise de către înțelepți și poeți aparținând unor grupuri sacerdotale diferite, de-a lungul unei perioade de 500 de
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
de ani, pe care Avari o consideră de la 1400 î.e.n. până la 900 î.e.n., dacă nu mai devreme. Conform lui Max Müller, bazându-se pe dovezi interne (filologice și lingvistice), Rigveda a fost compusă aproximativ între 1700 și 1100 î.e.n. (perioada vedică timpurie), în regiunea Punjab (Sapta Sindhu) a subcontinentului indian. Michael Witzel consideră că Rig Veda a fost compusă aproximativ între 1450-1350 î.e.n.. Există similitudini lingvistice și culturale importante între Rigveda și Avesta iraniană, derivând din timpurile proto-indo-iraniene, deseori asociată culturii
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
și textele ceremoniilor au fst transmise prin tradiția orală de către preoți, generații de-a rândul, mai târziu fiind adunate și imortalizate în cele patru cărți a Vedelor, din care această perioadă timpurie a religiei indiene a primit denumirea de religie vedică. În timpul mileniilor următoare religia vedică s-a schimbat foarte mult, ca în final să se desăvârșească în hinduism. Hinduismul este și azi religia majorității hindușilor, cele mai sfinte texte a acestei religi fiind Vedele. Sanscrita, limba acestor scrieri a devenit
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
transmise prin tradiția orală de către preoți, generații de-a rândul, mai târziu fiind adunate și imortalizate în cele patru cărți a Vedelor, din care această perioadă timpurie a religiei indiene a primit denumirea de religie vedică. În timpul mileniilor următoare religia vedică s-a schimbat foarte mult, ca în final să se desăvârșească în hinduism. Hinduismul este și azi religia majorității hindușilor, cele mai sfinte texte a acestei religi fiind Vedele. Sanscrita, limba acestor scrieri a devenit limba literară "superioară", aceasta fiind
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
vreme în care cercetătorii începuseră să analizeze dezvoltarea limbajului în relație cu dezvoltarea culturii. Descoperirea recentă a grupului de limbi indo-europene începuse un val de speculații privind relația dintre culturile greco-romane și cele ale altor popoare antice. În special cultura vedică a Indiei a fost considerată strămoșul culturilor clasice europene, iar erudiții și-au propus să compare limbile europene și asiatice înrudite genetic, cu scopul de a reconstrui cea mai veche formă a limbii rădăcină. Limba vedică, sanscrita, a fost considerată
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
antice. În special cultura vedică a Indiei a fost considerată strămoșul culturilor clasice europene, iar erudiții și-au propus să compare limbile europene și asiatice înrudite genetic, cu scopul de a reconstrui cea mai veche formă a limbii rădăcină. Limba vedică, sanscrita, a fost considerată cea mai veche dintre limbile indo-europene. Müller s-a devotat prin urmare studiului acestei limbi, devenind unul dintre principalii erudiți ai sanscritei din timpul său. Müller a considerat că cele mai vechi documente ale culturii vedice
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
vedică, sanscrita, a fost considerată cea mai veche dintre limbile indo-europene. Müller s-a devotat prin urmare studiului acestei limbi, devenind unul dintre principalii erudiți ai sanscritei din timpul său. Müller a considerat că cele mai vechi documente ale culturii vedice ar trebui studiate cu scopul de a descoperi cheia dezvoltării religiilor păgâne europene, și a credințelor religioase în general. Cu acest scop, Müller a căutat să înțeleagă cea mai veche scriptură vedică, Rig Veda. Müller a fost impresionat în mod
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
considerat că cele mai vechi documente ale culturii vedice ar trebui studiate cu scopul de a descoperi cheia dezvoltării religiilor păgâne europene, și a credințelor religioase în general. Cu acest scop, Müller a căutat să înțeleagă cea mai veche scriptură vedică, Rig Veda. Müller a fost impresionat în mod deosebit de Ramakrishna Paramhansa, contemporan al său și susținător al filozofiei vedantice, și a scris mai multe eseuri și cărți despre el. Un studiu din 1907 al lecturii inaugurale Hibbert a lui Müller
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
în India. Pentru Müller, studiul limbajului trebuia să fie relaționat cu studiul culturii în care acesta a fost folosit. El a ajuns să considere că dezvoltarea limbilor ar trebui relaționată cu cea a sistemelor de credință. În acea vreme, scripturile vedice erau puțin cunoscute în Occident, deși exista un interes crescând în filozofia Upanișadelor. Müller considera că sofisticata filozofie upanișadică ar putea fi relaționată cu henoteismul primitiv al brahmanismului vedic timpuriu, din care aceasta a evoluat. A trebuit să călătorească la
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]