7,581 matches
-
din urmă...” („Ștefan cel Mare. Schițe de imn”)[30], încât marele luptător în numele Țării și al Crucii se confundă cu națiunea sa și cu lumea dreptății, pentru care s-a căznit atât de mult în viața pământească. Altminteri, domnul apare veghind din ceruri la soarta Moldovei și a României întregi. În fața nimicniciei vremurilor de ocupație a provinciilor istorice, de către austrieci, de către unguri și de către ruși, adică de către „străinii” cei răi, mântuirea (în poezia „Doina”) nu poate veni decât de la Ștefan cel
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
mândră-n sat, între neveste, Și te plăceau și domnii și țăranii. Măicuța mea, în noapte când Iisus A înviat din morți, spre bucurie, Tu-n veșnicie, maica mea, te-ai dus Să te transformi, dincolo, în făclie Ce îmi veghează lumea, prin furtuni, Și-n bezna grea îmi luminează calea Ferindu-mă de negre-amărăciuni, Măicuța mea, când mă doboară jalea. În ziua când, măicuță, împlineam Frumoasă vârstă, tinerețe-n floare, Obrazul tău și pieptul îl sădeam Sub munte de pământ
MI-E DOR ȘI JALE, MI-E PUSTIU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381645_a_382974]
-
Când frații lui au ars de secole în vetre? Se poate că sămânța s-a strecurat prin pietre Și lupta pentru soare i-a dat cumva putere. Îl simt al meu, martor durerii mele Și-n ramură cu ghinde-mi veghează deșteptarea. ... Și-un porumbel sălbatic străbate depărtarea, c-o creangă de măslin și-o jerbă de-albăstrele. (Din volumul "Drumeț la porți de toamnă", 2011) Referință Bibliografică: Stejarul de pe deal / Daniela Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1659, Anul
STEJARUL DE PE DEAL de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381634_a_382963]
-
Singurătatea zilei ascute iar pumnale.... XIX. AMURG, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Amurgul ca o mantie din cer se așază Pe trupul obosit, ascuns de ierbi flămânde, Simt dincolo de mine o mână ce veghează Și c-o iubire mare mă mângâie pe frunte. Departe-n zarea neagră luminile se sting Ca lumânări de ceară ajunse la sfârșit, Pe pieptul meu cel rece armurile se frâng Și pacea mă cuprinde, mă duce-n infinit. Citește
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Călător Azi am plecat de-acas’, că vreau să dau o raită Printre tristeți și doruri, ce rup, precum o haită De lei flămânzi din junglă, ce sfâșie-o gazelă, Din trupul meu de lut, vegheat de-o imortelă. Și am pornit la drum, urcată-n Carul Mare Dorind s-ajung la stele, să îmi găsesc scăpare Din brațele-nghețate dar dulci ale-amintirii, Din bocet nerostit, din strigătul iubirii. Am dat în drumul meu întâi peste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
tot dus încet și-ajuns-am la Pleiade, ... Citește mai mult CălătorAzi am plecat de-acas’, că vreau să dau o raităPrintre tristeți și doruri, ce rup, precum o haităDe lei flămânzi din junglă, ce sfâșie-o gazelă,Din trupul meu de lut, vegheat de-o imortelă.Și am pornit la drum, urcată-n Carul MareDorind s-ajung la stele, să îmi găsesc scăpareDin brațele-nghețate dar dulci ale-amintirii,Din bocet nerostit, din strigătul iubirii.Am dat în drumul meu întâi peste luceafărși m-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
toate văzu și știe de toate. Pe mare-n furtună, nebun negustor, Îmi zălogii ziua pe-un zbor de cocor Și văzui dedesupt vrerile-mi ninse Covor pentru pași spre zările-aprinse. Și, obosit, poposii pe nisip, la amiază, Și adormii vegheat de-un șarpe și-o barză, Iar trezirea îmi fu fără șuier de val, Dar și fără durluit de caval, Căci aurul la mine iarăși se-ntoarse, Să-mi piardă și visul cu șoaptele-i arse. LA CUMPĂNA CEASULUI-AN (1
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
mămica”! și arătă cu capul nuiaua de pe catedră. Apoi, a scos tacticos din geanta burdușită un caiet soios și un creion. După ce a copiat din catalog numele și prenumele școlarilor, l-a instruit pe Mihai, monitorul general, cum să ne vegheze în orice clipă și, dacă observă la târtan o „mișcare-n front”, să-l treacă la catastif cu o liniuță. - Și acum, monitor general, hai să facem o probă! observi vreun mârlan că mișcă-n front? Mihăiță, foarte pătruns de
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
Acasa > Impact > Istorisire > SONETUL LUMINII Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1720 din 16 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cuvântul mi-a fost leagăn și-alinare Iar casa mea e însăși poezia, Pe prispa ei veghează veșnicia În doine și lumini strălucitoare. Mă cheamă cu ardoare datoria Când strâng la piept buchetele din soare, Doar versuri cântă fără încetare Sfințind în doruri lacrime și glia. Există, oare, floare mai frumoasă Ori cer curat atât de cristalin
SONETUL LUMINII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381831_a_383160]
-
de lut se naște sihastru, un plânset firav dănțuind sub creneluri,, lumină de alb spre un cer de albastru. Inelul de foc se așează năvalnic, pe cușma-nserată a lutului ros, lumina-l îmbracă în strânsoarea ei strașnic, și îngerul tace veghindu-l duios. Mireasă de alb cu verdele-n voaluri, pe umbre de ger te înalți spre altar, pe buze-ți lucesc răsărituri din raiuri, renaști ca o sfântă pe sub ceru-ți de jar! Vestești primăvara sub petale de cântec, răsfiri
MIREASA DE ALB-GHIOCELUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384202_a_385531]
-
nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Pe strada noastră plânge cerul Cu lacrimi transformate-n ploi, În nori cerniți a strâns misterul Tristeților din noi. Nu se strecoară nici o rază Prin pânza cenușie de sub nori, Doar felinarele veghează Tăcutele cărări. Azi Primăvara e plină de-ntristare Și-ar fi dorit să fie a soarelui aleasă, Dar norii cern cu răzbunare O ploaie măruntă și deasă. Și plouă în mine, plouă în noi, Pe vreme cu ploaie e trist
TRISTEȚI DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384207_a_385536]
-
o goana nebună mă sfâșie din urmă să-mi adulmec pașii. doar tu sălbatică înflorire sprijini tăcerea elegiatic între teluric și candela în golul rămas crește adâncul dulcele amar din cupă cu vin negru prins între iluzii și corbii iubite veghează flămânzi căderile Hic et ubique setea turbata ce-mi macină drumul secera lumină și nu mă opresc închise sunt porțile de nu mă găsesc Referință Bibliografica: Hic et ubique / Agafia Dragan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul VI
HIC ET UBIQUE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384214_a_385543]
-
PRIN LUMI... Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cât mi-ar fi dor de nu Te-aș mai afla Prin degete, pe marginile firii, Cu ochi de răsărit de n-ai veghea Tactil, geometriile gândirii Și cât aș fi-n tăceri de neînvins, Cât aș ofta, dacă-n oricare stare Nu Te-aș simți motivul meu de vis, Albit de dor ca mările de sare! Știu, ai să spui că mă copilăresc
PRIN LUMI... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384293_a_385622]
-
povață, "Iubește și demonul, nu-l mai urî". Lumina, vindecare-n inimă-ți va pogorî. Citește-mă cu inima, dragă cititorule, Simți spiritul ce-n vers te-mbrățișează, S-a coborât din ceruri pentru tine Iubirea unui inger, poezia lui veghează. Referință Bibliografică: Citește-mă cu inima! / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul VI, 18 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CITEŞTE-MĂ CU INIMA! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384300_a_385629]
-
se râde, câteva eleve chicotesc împărținduși covrigi calzi cu mac în cealaltă parte a străzii, un adolescent își aprinde o țigară sub privirea necruțătoare a figurii de ghips cocoțată în vârful clădirii de cine știe când. Trec pe lângă cofetăria de unde veghează tumultul lumii din tăvițe nobile gustoase creaturi, clădirea albastră e cochetă și are o tandrețe care te cheamă să-i vezi minunățiile. O să vin, promit, mai ales că-mi trage cu ochiul și muzeul nobil de lângă. Mă strecor pe sub turn
Vineri după-amiaza [Corola-blog/BlogPost/99867_a_101159]
-
se însuflețește cu fiecare minut care aduce înserarea. Ceasul sparge liniștea de porțelan și gongul se prelinge duios peste piață. Lumini galbene, umbre străvezii. Amintiri din studenție, discuții, fum, o gură de bere și una de vodcă. În curtea bisericii veghează tăcută statuita. Rece și neclintită. La doi pași de ea e cald, cafeaua e de poveste și ștrudelul cu mere îmi aduce aminte de glasul blajin al bunicii. Mai am timp, gala de arii din opere abia a început. Străduță
Vineri după-amiaza [Corola-blog/BlogPost/99867_a_101159]
-
prin venele pământului sânge proaspăt de primăvară. Soarele se uită speriat spre păpădiile minuscule împlântate-n colț de drum și cerul își limpezește privirea albastră. Pe o parte a străzii locuiește de ani buni un măr, peste drum de el veghează demult, un cais. Caisul s-a trezit întotdeauna primul înflorit și de aceea privește superior peste strada largă către măr. Așa a fost de când se știu, caisul e mai aprig, mărul e mai molcom, dar amândoi au fost de fiecare
Vis de primăvară [Corola-blog/BlogPost/97145_a_98437]
-
artă a venit după ce am luat contact cu arta satirică germană. Câte expoziții ați deschis, în câte țări? Nu sunteți doar caricaturist, sau doar grafician, sau doar pictor, sunteți toate acestea la un loc și, dincolo de toate, ochiul de inginer veghează. Cum v-a ajutat formația tehnica în artă? Am avut expoziții personale în România, Polonia, Serbia, Germania, Turcia, Bulgaria, Belgia, Iran, Luxemburg, Italia. În evidențele pe care le țin, am notat 36 de expoziții personale. Dacă le adaug și pe
Florian Doru Crihană [Corola-blog/BlogPost/97308_a_98600]
-
lumina pe măgura clipei , uneori țesută cu scântei , ce e înălțau spre cer . Apoi , după o vreme ne culcam și noi în colibă, în aerul acela atât de curat din mijlocul naturii , și somnul mă prindea destul de repede , căci tata veghea , până într-un târziu ce se culca și dânsul , de rămâneau câinii mai departe de pază, prin întunericul nopții . Însă Ogrădeasa rămânea departe , în întunericul nopții , iar noi ne înveleam cu frunze de vis în izvoarele nopții. Pașii prin iarbă
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
vieți... Lumea, în magia existenței ei, Se zorește 'ades înspre nicăieri, Când toate-au fost lăsate unor zei La-nceputuri, să-i fie corăbieri... Dintre toate, soarele-i măreț astru, Călăuzind drumuri și destine, De pe cerul, de un senin albastru, Veghind la tot ce e rău sau bine... Lumina sa, pentru unii e pace, După mult zbucium și nopți în dureri, Ori, pentru alții e-ascuțită lance, Cea a dreptății divine puteri... Când se sfârșește-n lume o nouă zi, E
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
atâtor vieți...Lumea, în magia existenței ei,Se zorește 'ades înspre nicăieri,Când toate-au fost lăsate unor zeiLa-nceputuri, să-i fie corăbieri... Dintre toate, soarele-i măreț astru,Călăuzind drumuri și destine,De pe cerul, de un senin albastru,Veghind la tot ce e rău sau bine...Lumina sa, pentru unii e pace,După mult zbucium și nopți în dureri,Ori, pentru alții e-ascuțită lance,Cea a dreptății divine puteri... Când se sfârșește-n lume o nouă zi,E
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
speranțe se cern în risipe, Lasă-ți tristețile și dorurile, La noapte, să plece în lumea lor, Fii împăcat cu sufletu-ți, omule, Nu uita că ești doar un trecător... Prin lume hoinar o vreme pășind, Spre zile mai luminoase veghind Printre nopți amare și nesfârșite Pe chip lăsate-n timp a fi citite, Vor fi încă multe lupte grele, Iar printre lacrimi, de învins rele... De-ți va fi inima prea zdrobită, Iar ființa-ți, prin trădări, lovită, Viața de
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ai sufletelor explorează infinitul, prin ochi avizi de navigator pământean, neosteniți de înaintarea prin timp și oboseala învingerii istovitoare a greutății lor lăsate tot mai apăsătoare în ceața densă împletită în nuanțe diferite ale provocărilor. Viața devine în ochii eului veghind mereu meditator un dans cu sine însăși, repetat la nesfârșit în ritmuri diferite, în fața propriului destin și a nemuririi esenței divine. Partea sinelui cel ancorat adânc în existența lumească e martoră a renașterii permanente a sufletului, a ... Citește mai mult
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ai sufletelor explorează infinitul, prin ochi avizi de navigator pământean, neosteniți de înaintarea prin timp și oboseala învingerii istovitoare a greutății lor lăsate tot mai apăsătoare în ceața densă împletită în nuanțe diferite ale provocărilor.Viața devine în ochii eului veghind mereu meditator un dans cu sine însăși, repetat la nesfârșit în ritmuri diferite, în fața propriului destin și a nemuririi esenței divine. Partea sinelui cel ancorat adânc în existența lumească e martoră a renașterii permanente a sufletului, a ... XII. LACRIMI PIERDUTE
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
la îndemână, de rezervă pentru fiecare interpretare pe scena vieții, în rolurile personale atribuite în parte...... XIV. SUFLET ÎNCĂTUȘAT ÎN ȘOAPTE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Ieri parcă timpul duios îmi șoptea, Vegheat sub străluciri blânde de stea, Reflectate pe cer, printre ramuri, Pe sticla subțire de la geamuri, Pe care stau, așezate-n colțuri, Flori de gheață pitite sub aburi... Șoptea povești desprinse din clipe Ce-au curs înspre infinit, în pripe, Risipite
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]