614 matches
-
matrimonial. Îl puteam auzi apropiindu-se de mine, îndreptându-se spre silueta mea întunecată și lipsită de contur. Am simțit din nou greutatea de pe piept. Robby vorbea în întuneric: - Tată, cred că e cineva în casă. Robby se întinse spre veioza de pe noptieră. Robby a aprins veioza. Dincolo de pleoapele mele închise ardea o lumină portocalie. Robby tăcu. Contempla ceea ce vedea. Imaginea contemplată alungă momentan frica și o înlocui cu o curiozitate nesuferită. Tăcerea lui era cauzată de ebrietatea mea. Din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de mine, îndreptându-se spre silueta mea întunecată și lipsită de contur. Am simțit din nou greutatea de pe piept. Robby vorbea în întuneric: - Tată, cred că e cineva în casă. Robby se întinse spre veioza de pe noptieră. Robby a aprins veioza. Dincolo de pleoapele mele închise ardea o lumină portocalie. Robby tăcu. Contempla ceea ce vedea. Imaginea contemplată alungă momentan frica și o înlocui cu o curiozitate nesuferită. Tăcerea lui era cauzată de ebrietatea mea. Din nou greutatea de pe piept. - Tată, zise încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta instantaneu) ci venele negre și umflate care îi irigau aripile și care pulsau sub pielea ei (pielea păpușii, da, spune asta unei persoane normale și urmărește-i reacția) înțesate cu sânge. Conform celor declarate de Robby: când a aprins veioza chestia era nemișcată. Apoi și-a rotit rapid capul spre el - aripile erau deja întinse, gura pe cale să se deschidă - iar când a început să vorbească, păpușa s-a întors din nou la mine. Am țipat și am pocnit chestia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
răbdare. Se smulse din gânduri și urcă scara cu pas ferm. Etajul al doilea era în întregime ocupat de dormitoarele comune, unde paravane în unghi drept, separând un colț de restul camerei, înțărcuiau intimitatea supraveghetoarelor. Cu condiția să nu aprindă veioze, care ar fi transformat aceste adăposturi precare în teatre de umbre. Doar supraveghetoarea șefă avea dreptul la o cameră proprie, amenajată în ceea ce la origine trebuie să fi fost un capăt de culoar. Gabriela bătu la ușă. O voce nazală
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nimănui” (vorba lui Dmitry Golinko-Wolfson), situat în centru, la câțiva pași de bulevardul Nevski - artera centrală a orașului. O clădire imensă, cu coridoare interminabile (ca la Kafka) și cu câteva „filtre de control” - femei de serviciu, așezate la mese cu veioze - prin care treci până să ajungi la camera ce ți-a fost repartizată. Carpete putrede, podele gonflate, miros de mucegai, lumină de cavou... Pe coridor, în fața mea, Lasha Bakradze îl ajută pe conaționalul său Giorgi Achwlediani (scriitor și jurnalist sportiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de nesiguranță. Când nu mai știi dacă mergi în direcția cea bună, îți „iese în cale”, la fiecare 300 de metri, un post de supraveghetoare, în care pare să fie mereu aceeași femeie, aplecată deasupra unor hârtii luminate de o veioză. La întrebarea dacă mai ai mult până la camera ta, ea te fixează cu o privire iscoditoare din spatele ramelor groase ale ochelarilor, apoi îți cere pe un ton imperativ să-ți declini identitatea și să-i spui numărul odăii, ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un fragment de cale ferată, văzut prin fereastra ultimului vagon (dar aici putea fi folosit orice clișeu); 3. scriitorii mănâncă și discută în restaurantul Trenului Literar; 4. un peisaj „filmat” din viteza trenului; 5. o cameră de hotel, cu birou, veioză, laptop și câteva cărți (din nou, un pasaj trucabil, nu apare nici o față în cadru); 6. picnic la țară - scriitori discutând, întinși pe iarbă, la Casa-Muzeu François Mauriac de lângă Bordeaux; 7. un vagon cu inscripții în mai multe limbi al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-n acest spațiu de confort cinci, mai mult poate decît în vastele apartamente pe unde m-au purtat pașii, descopăr un interior frumos; modest și frumos, pe măsura Fulviei. Pe lada canapelei stau cărți recent apărute, un ceas deșteptător, o veioză și telefonul. Fulvia continuă să doarmă. Ține o mînă pe piept, iar cu palma cealaltă își acoperă ochii. Mă apropii de ea și-o prind de umăr: Fulvia... Fulvia tresare și se uită speriată la mine. Mă recunoaște, își amintește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vorbim. — Am să-ți arăt, îmi răspunde el, aproape cu înflăcărare. Firește! Data viitoare când ne întâlnim îți voi aduce câteva desene. Numai să nu-mi ceri să desenez în fața ta. Sunt învățat să lucrez singur, numai noaptea, la lumina veiozei din camera mea. Ăsta e un lucru pe care pot să-l înțeleg. Și eu pot să scriu nu mai când sunt singură în camera mea. Azi, la olimpiadă, a fost o excepție. Am făcut un mare efort să-mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Fata se așezase pe un scaun în sufragerie, picior peste picior, și privea visătoare pe geam, așteptând absentă și răbdă toare sosi rea lui Edi, făcând totală abstracție de Bobo, ca și cum nici n-ar fi fost prin preajmă. Bobo aprinse veioza și, aplecat asupra unei foi de hârtie, începuse să i deseneze chipul visător, cu privirea îndepărtată. Când terminase portretul, se lăsase în se rarea cu totul. S-a apropiat de ea și i a întins desenul. — îți place? a întrebat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să le poa tă studia mai bine și să deseneze portrete cât mai izbutite. Nici măcar la școală nu-l credea profesorul de desen că el face desenele, pentru că Bobo nu putea desena decât singur, acasă. De regulă noaptea, la lumina veiozei, când își limpezea toate gândurile și emoțiile de peste zi. Toată lumea era convinsă că desenele i le făcea Edi. în general, toată lumea era fasci nată de Edi și-l credea capabil de orice. într-o zi, profesorul de desen îl chemase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Își puse jacheta În șifonier și merse de-a lungul coridorului spre camera de zi. Chiara stătea tolănită Într-un fotoliu, ridicându-și ochii dintr-o carte ce-i stătea deschisă În poală. Când intră În cameră, aprinse imediat becul veiozei de deasupra ei. — Vrei să orbești? Întrebă el, probabil pentru a șapte suta oară. — O, papà, văd destul cât să citesc. Brunetti se aplecă spre ea și-o sărută pe obrazul pe care ea i-l Întinse. Ce citești, Îngeraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în sângele lui Bobo, tremurător ca un epileptic. În dormitorul Giuliei toate erau în culoarea prunei, perdelele, lenjeria de pat, covorul. Pe ușa groasă, din lemn vopsit alb, era lipit afișul filmului Pirații din Caraibe. S-au dezbrăcat în lumina veiozei. Giulia avea sexul aproape în întregime ras, cu excepția unui smoc, împletit cu un fir de mătase verde și de care era atârnat un delfin minuscul, de aur. Îl privea pe Bobo ca pe-un peisaj frumos, își dăduse seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
figuri la "De trei ori femeie", că ce mare succes a avut ea la Milano, dă nu mai știa să să ascundă dă paparați. Sanchi! Cred că mai repede o urmărea ăia dă la hotel că fugise cu prosoapele și veioza. Umblă vorba prin târg că șade barmanii și bodigarjii cu ochii pă ea că pă nu știu ce, fi'ncă ciordește scrumierele și cănile dân localuri. Cică are colecție acasă, vai dă capu' ei dă cleptomancă!" "Mai termină-te, mă, odată! Tu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lumii ca să își petreacă timpul dormind! Cândva după miezul nopții, o trezi telefonul. Clipi de câteva ori și își dădu seama că femeia de serviciu intrase în cameră pe când ea dormea și închisese televizorul, trăsese draperiile și aprinsese una dintre veioze. Un bilet de pe noptieră o anunța că dacă avea nevoie de ceva, trebuia să-l sune pe directorul serviciilor cu clienții. Cercetă acest bilet cu privirea împăienjenită și ridică receptorul. — Îmi pare rău că vă deranjez, domnișoară McGonigle, spuse femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de-aseară o stranie senzație te cuprinde ori de câte ori îți amintești, Acesta e un caiet cu foi veline, pentru desen, asta ca să nu-ți mai umpli cu fel de fel de desene caietele de școală, Ce scrii?! Desenează! La masă, cu veioza aprinsă, în soba de teracotă arde focul, gazul, debusolat ieri și de-o vreme încoace, de când a început sesiunea de examene, dar nici astăzi nu pari să-ți fi găsit nordul, marți vei avea examen și ca de obicei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întâmpină zâmbind, eu cerându-mi scuze, doar cu ochii în pământ, urmând-o în cameră, și ceva îmi spune că trebuie să mă port așa cum toate erau în jurul meu, fiecare obiect la locul lui statornicit, în însușirea lui reală, doar veioza de la masă arzând, și cald, dulce toropeală mă învăluie, obosit, nedormit, abia aștepți să te tolănești într-un fotoliu și miroul aromat al ceaiului de tei, Aprind lumina! tu ai aprins-o, Nu! Las-o așa! Vrei un ceai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aprins-o, Nu! Las-o așa! Vrei un ceai de tei? Da? E gata făcut! Tu, în singurul fotoliu din cameră, ea pe canapea, măsuța joasă cu ceștile de cafea, cele câteva rafturi de cărți deasupra canapelei, biroul ei, și veioza aprinsă, tu explicând, ea ascultându-te, din când în când sorbind din ceaiul de tei fierbinte, îl simțeam cum pătrunde prin toate cotloanele înfrigurate ale ființei mele, o sevă binefăcătoare trecând pe deasupra mea ca o suflare blândă cu puteri magice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
singuri așadar în toată casa, Eu trebuie să plec, Acum, noaptea?! Da! și dus ai fost cu grabă, crezi c-ai reușit s-o îmbunezi astăzi cu trandafiri albi în februarie?! Și iarăși te-ai dus pe seară, biroul cu veioza aprinsă, fotoliul, ea îmbiindu-te cu ceai, tu refuzând politicos, în picioare sprijinindu-te de calorifer, și din când în când întorcându-ți capul spre fereastră, Ce vezi afară? Acum stau perplex, adică scriu, și nu știu ce se întâmplă, adineauri am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
miros de pământ ce mai lucrează încă cu sevele, o pornesc din loc, și n-am decât să trec podul, nu-mi trebuie mai mult de zece minute ca să ajung la Ana, o găsesc citind, tolănită pe canapea, arde doar veioza cu brațul lung, întoarsă dinspre birou spre ea, mi-a deschsi tatăl ei, și ea surprinsă să mă vadă, suntem lăsați singuri, m-am așezat lângă ea am întrebat-o ce citește, m-a întrebat dacă nu beau un ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de cuvânt până la capăt! se mișcă nervos sub pătură, ce frig mi-e! Du-te, Daniel, și cere ceva de băut pentru mine, să mă încălzesc puțin, Speriat, eu: De unde? De la mama... E aproape de miezul nopții, eu încă treaz, cu veioza aprinsă deasupra acestui caiet de care mi-e tot mai greu să mă despart, caiet pe care mi-l cumpărasem cu intenția de a-mi face în el conspecte din Sfinții Părinți, Doamne, iartă-mă! Mi-e dor în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
explicația, exercițiul, problematizarea, observarea, aprecierea; Forme de organizare: - activitatea pe grupe;activitatea frontală; - activitatea individuală. Materialul didactic: - poezii, ghicitori, text - povestire despre toamnă; - planșa ce înfătișează anotimpul toamna; - costume - vrăbiuța, prorumbel, greieraș, vrăjitoare, toamna;casetofon, casetă; - legume, fructe, scăunel pescăresc, veioză, lemnișoare, oală cu boabe de porumb fierte în prealabil; - imagini cu fructe și legume, diverse materiale din natură; - fișe - rebus. Scurtă prezentare: Lecția se desfășoară pe durata unei ore de curs obișnuite. Băncile sunt grupate câte patru. La fiecare grup
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Elena FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93167]
-
se alcătuiesc colaje. La intrare, pe o masă acoperită cu prosop artisanal se află o tavă cu pâine și sare pentru primirea invitaților. Din decor face parte și un foc (închipuit) dintr-un scăunel pescăresc, sub care am așezat o veioză aprinsă, iar peste ea am aranjat câteva lemne. Pe “foc” este pusă o oală cu boabe de porumb din care vor servi elevii și invitații la sfârșitul orei. Masa este acoperită cu o față de masă artizanală iar pe masă există
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Elena FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93167]
-
de vaze, pahare, boluri, platouri din sticlă, obiecte din alamă (vaze, sfeșnice, statuete, scrumiere), articole din ceramică și porțelan, frapiere, căni personalizate, vase pentru condimente, obiecte din cupru lucrate manual (pahare, vase, sfeșnice, statuete), obiecte din clois, tablouri, rame foto, veioze și aplice ornamentale, articole din bambus (set de coșuri, casete), recipiente pentru aromoterapie, bețe și esențe parfumate, lumânări simple și aromate, ambalaje pentru cadouri și altele. În curând unitatea se va aproviziona și cu produse cosmetice. Programul de funcționare al
Agenda2003-4-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280619_a_281948]
-
159 000-199 000 de lei, seturi de colier și cercei - 249 000-399 000 de lei, brățări - 45 000-249 000 de lei, cercei - 45 000-119 000 de lei. l Magazinul „At Kvint“ (Centrul Comercial „Terra“, stand K4) comercializează corpuri de iluminat: veioze - 300 000-1 000 000 de lei, aplice - 190 000-800 000 de lei, spoturi pentru tavane - 84000-112 000 de lei, candelabre - 500 000-6 000 000 de lei, lămpi de exterior - 290000-500 000 de lei. l Magazinul „Doris“ (Piața Victoriei nr. 1
Agenda2003-22-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281072_a_282401]