1,039 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOATĂ ARMONIA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 566 din 19 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Luna pe verandă Gânduri dau buluc Birul pe ofrandă, Capul pe butuc Sevele din oase Poartă handicapul Zidurile groase Nu le spargi cu capul Câtă osteneală Cheltuie un faur Să dea la iveală Doar un bob de aur! Fețele plecate Fiecărui zbor Drumurile
TOATĂ ARMONIA de ION UNTARU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355079_a_356408]
-
a mea. Am s-o țin închisă în dormitor sau am s-o trimit la neamuri, cât ești tu la mine. Ce zici? - Vezi cum îmi ești împotrivă? N-ai vrea să vin coborând pe coș sau furișându-mă pe verandă ca hoții? Mă făcuși și borfaș acuma! Halal recunoștință, după o viață de prietenie! - Stai, măi, ce treabă ai să vii pe coș? Intrii ca oamenii, pe ușă. - Pe ușă, ai? Și dacă mă-ntâlnesc cu nevastă-ta când pleacă
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă de flori de piatră, încă înflorite. și admir grădina de flori: cârciumărese în toate culorile și dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafirii încă înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă. Când locuia mama aici, aleea era străjuită în ambele părți de călțunași mirositori. Casa este îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă întâmpină amandoi în curte, la
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
pot găsi titluri atractive de la gratuit la.... cât îți permiți. Desigur, editorii au efectuat sondaje în diferite medii sociale și au aflat (spre satisfacția lor), că majoritatea celor care citesc..... preferă cărțile din hârtie. Da, dar pe plajă sau pe veranda unei pensiuni, unul sau una citind pe o tabletă determină o altă impresie sau efect psihologic..... decât cel care citește o carte de tip clasic. In fine, inspirându-ne puțin din suplimentul Dilemei Vechi, am putea căuta câteva titluri atractive
CE SĂ CITIM ÎN ACEASTĂ VARĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370639_a_371968]
-
a simțit că i se taie picioarele de emoție. Se sprijinea de brațul lui Mircea să nu cadă. Nu mai putea articula nici un cuvânt. Era intimidată și neputincioasă de a mai păși mai departe spre amfitrionii ce o așteptau sub veranda încadrată de geamurile ornamentale de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din clasa selectă a societății. Mircea o sprijini de braț
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
buno, am scos doar hanoracele de pe noi și am stat în maieuri. Băieții au stat la bustul gol. Nu-l vezi pe Cris ce roșu este pe brațe și pe obraz? În acel moment doctorul Ștefan Trăistaru tocmai pășea pe veranda de la intrare. Deea fugi repede să-l întâmpine și-i sări de gât bucuroasă, mai, mai să-l dărâme pe bătrân. - Hei, ștrengărițo, stai că mă dărâmi, o apostrofă el. De unde veniți? - Cum de unde? Nu tu i-ai dat Fordul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
și hingherii Fac marșul păcii Pe sub pielea sacoului Ce ma strânge la guler și coate. Am crescut într-o casă de licitație, Printre cristale de Baccara Ce s-au țăndărit de podele. Am promis că voi trăi până la capăt În verandă asta Cu gemuri pătate de muște Și cu balansoarul în care mai moțăie încă Salul bunicii. De ce-mi trimiți în plic sigilat Frunze decupate din platanii Ce umbreau odată Curtea sanatoriului de nevroze? Este ger cumplit la palat, Sunt
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
la marcia della pace Sotto la pelle della giacca Che mi stringe al collo ed ai gomiti. Son cresciuta în una casă d'aste, Tra cristalli di Baccarat Sbriciolati al suolo. Ho promesso di vivere șino alla fine Șu questa verandă Coi vetri insudiciati dalle mosche E con îl dondolo ove ancoră sonnecchia Lo scialle della nonna. Perché mi spedisci în busta sigillata Foglie staccate dai platani Che un tempo ombreggiavano Îl cortile del sanatorio di nevrosi? C'è un gelo
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
o pivniță, o magazie și un hambar. La etaj în centru se află un salon din care în evantai pornesc mai multe camere. Spre deosebire de casele construite în localitățile de pe uscat din cauza vânturilor puternice, la etaj camerele nu au chardak (o verandă mare), acesta fiind înlocuit uneori cu un mic balcon. În muzeu sunt descrise detaliat și câteva case reprezentative, majoritatea construite la jumătatea secolului al XIX-lea, precum: „Dimitar Tulev”, „Zoitsa Yanulova”, „Chimbulov”, „Căpitan Pavel”, „Hason Markov”, „Zhelyu Bogdanov”. Diferențele între
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
gândea Ana, interval în care el a fost chemat la masă, iar ea a plecat numaidecât. Mătușile, din casa de pe colț, o răsfățau cu atenția lor, îi povesteau despre secretele mușcatelor crescute cu coroane bogate până la cer... le plăcea pe verandă unde nu bătea soarele direct... altă dată o serveau cu șampanie de soc... dar eu nu beau băutură, se scuza fata... stai liniștită Ana, nu e băutură, e socată... a fost nemaipomenită, nicăieri nu a mai băut așa un suc
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
pe piețele Câmpulungului, Bucureștiului și chiar ale străinătății. Camerele înalte și spațioase, pardosite cu scândură groasă, ferestrele largi, cu grădele de fier rotund, pentru a nu pătrunde haiducii locurilor; sobele din teracotă franțuzească colorată, ornată cu modele demne de copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
Și, după ce se scoală odihnit, boierul își trage peste cămașa apretată, cusută cu borangic și băieri negre, pantalonii de șai, de care agățase niște cozondraci, luați dintr-un magazin parizian, își încalță pantofii din lac negru, își soarbe cafeluța pe veranda din lemn lucrat cu migală de meșterii tâmplari din Domnești; poate de Nică lui Boșcănici, care precis îi migălise scăunelele și măsuța sculptată - pe care veșnic era o glastră din pământ cu mușcate roșii, că nu-i plăceau boierului florile
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
conac, acum transformat în birourile gospodăriei agricole, se auzeau loviturile de baros ale bătrânului fierar Mihăiescu Dumitru, același de pe vremea boierului Bebi Dunca, despre care se zvonea că fugise-n America. Pilonii rotunzi din fața conacului susțineau acoperișul ce adăpostea o verandă luminată încă din primele ore ale dimineții de razele generoase ale soarelui. De pe prispa conacului, undeva, în vasta câmpie a Bărăganului, se vedeau movilele ca niște cocoașe de dromader, semne ale unei civilizații de mult apuse. După instalarea puterii populare
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
se aude din camera alăturată. -Da mamă, da, o sting imediat, mai am puțin de citit. Dar eu nici gând să-i dau ascultare. - Sibinaaaa, se aude iar și n-am încotro. Cobor fitilul, suflu-n lampă și ies în verandă. E o noapte caldă de vară, cu aerul parfumat de ierburi înflorite. Crișul e la doi pași de casa noastră. Peste sălciile și plopiii ce-l mărginesc se ridică o lună mare, strălucitoare. Imi iau carte a, ies pe verandă
ELOGIUL CĂRŢII de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357707_a_359036]
-
verandă. E o noapte caldă de vară, cu aerul parfumat de ierburi înflorite. Crișul e la doi pași de casa noastră. Peste sălciile și plopiii ce-l mărginesc se ridică o lună mare, strălucitoare. Imi iau carte a, ies pe verandă și încep să mai descifrez câteva rânduri la lumina farului noptatec. Sunt în vacanță, am scăpat pentru trei luni de școală și de internatul Liceului Sanitar de la Oradea. Acolo ne era interzis să citim alte cărți înafară de manualele școlare
ELOGIUL CĂRŢII de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357707_a_359036]
-
drumului lăturalnic ce urca spre fosta lui casă. Se profila tot mai bine în lumina răspândită de luna ridicată de un cot peste arboretul dinapoia ei. Nu stătuse cu mâna în sân Sigi, trebuise să recunoască, îi adăugase casei o verandă, iar podul părea să fi fost transformat în mansardă, cu un balconaș de fier forjat spre stradă. Grădina de pe coasta dealului fusese cultivată, ca pe vremuri, cu porumb, cules deja acum, iar o parte din tuleii tăiați de curând zăceau
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
mai mult pentru sine, apoi se înălțase în picioare. O fereastră a casei se luminase pe neașteptate. Cine-i acolo? îl auzise pe Sigi strigând. Se trăsese înapoia unei magazii și așteptase. Cine-i? mai răcnise o dată bărbatul din pragul verandei. În casa de alături și Berni dădea semne că s-ar fi trezit. Câinele, dezorientat, când se gudura în preajma vechiului stăpân, când se întorcea chelălăind în fața celui nou. Se auzise zgomot de lanț și Alfi nu se mai ivise. Parcă
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎN ARȘIȚA NOPȚII Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele apusese de mult. Nici o adiere de vânt nu răcorea atmosfera încărcată a serii de vară. Bărbatul stătea pe verandă, cu umărul sprijinit de stâlpul scării. Privea gânditor,scrutând cu ochii negri, bolta cerului. Era o liniște nefirească, doar greierii se auzeau încet. Coborî treptele și se îndreptă spre lacul ascuns de desișul copacilor, care adăposteau taine de nepătruns. Semeția
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
intensitate ... i-a înghițit nesățioasă. Printr-o minune totul a devenit ca la început. Lacul era liniștit și limpede, părea că nimic, nu se întâmplase de multă vreme. Regina nopții era martoră la ritualul străvechi al trecerii in nemurire. Pe verandă, balansoarul, încă se legăna ușor. În fiece noapte cu lună plină, oamenii auzeau două voci, bărbat și femeie. Își cântau dragostea și durerea în miez de noapte. Atunci, adâncurile tainice ale pământului se deschid, secretele din cutia Pandorei ies la
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
pe misterioasa, ațâțându-i înadins curiozitatea. - Tocăniță?... încercă Matei să ghicească. - ... de ceapă ... cu carne de pui, dezvălui ea totul, renunțând să mai lungească suspansul. Hai!... fugi de te spală și te schimbă, până pun eu pe masă! Intră pe verandă - o încăpere lungă, ce se întindea pe toată partea din față a casei - și-și agăță în cuierul-pom de lângă ușă, geanta neagră și cam uzată, în care Ica-i punea, în fiecare dimineață, pachetul cu mâncare. Își dezbrăcă apoi bluza
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
neagră și cam uzată, în care Ica-i punea, în fiecare dimineață, pachetul cu mâncare. Își dezbrăcă apoi bluza de trening bleumarin , ce-i ținea loc de giacă subțire de toamnă și o atârnă de același cui, peste geantă. Din verandă, pe o ușă din lemn, lăcuită și nu prea înaltă (Matei trebuia să aplece capul când pășea prin deschizătura ei), situată deasupra a două trepte turnate din ciment, se intră într-un hol interior, lung și îngust, ce se termină
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
de copil de noua ani, atunci, nu înmagazinase prea multe informații. Amintirile legate de acele momente, constau doar dintr-o succesiune de flash-uri mentale ... cu imagini rupte, discontinue: bunica în haine cernite ... două sicrie, pe-o masă mare în verandă ... preot, biserică, lume multă, miros de tămâie și lumânări aprinse ... lacrimi ... Ce se întâmplase de fapt, avea să afle și să înțeleagă mult mai târziu, pe la vreo paisprezece-cincisprezece ani. Se simțea și acum, după atâția ani, cuprins de o imensă
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
strident al acesteia, îi reaminti că trebuie s-o ungă neapărat. O închise cu același zgomot nesuferit, apoi se întoarse și porni către intrarea în casă. Abia acum realiză faptul că în curtea lui se aflau persoane străine. Ușa de la verandă e deschisă și în pragul ei stă tanti Sofia lu' nea Mitică Burghelea, care locuia trei case mai la vale, iar fiică-sa cea mare, Anișoara - care, la cei douăzeci și doi de ani, se măritase și „dezmăritase” de vreo
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
de vară, ocolind-o cu abilitate pe baba Voica, prietena de-o viață a bunicii lui Matei, care tocmai părăsise respectiva încăpere. Sesiză, nedumerit la început, faptul că toate acele persoane erau îmbrăcate în negru, apoi, apropiindu-se, observă pe verandă, înapoia femeii din prag, sfeșnicul înalt în care ardeau cu flăcări liniștite, câteva lumânări de ceară. Se opri brusc ... Înțelese ... A ajuns prea târziu ... Stătea încremenit. Ar fi vrut să înainteze, dar picioarele nu-i mai dădeau ascultare. O văzu
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
pe marginea acoperită cu pânză albă brodată a sicriului. Ca și când i-ar fi ghicit dorința de a rămâne câteva clipe singur la căpătâiul moartei, sau poate la semnul discret al vreuneia dintre ele, femeile începură a părăsi, una câte una, veranda. La urmă, ștergându-și o lacrimă pe care nu și-o putuse stăpâni, ieși și Ica, apreciind probabil că nici prezența ei nu este oportună. Rămas singur, Matei își puse mâna dreaptă peste mâinile suprapuse pe piept, ale celei ce
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]