300 matches
-
lui, cu privirea lui de-o clipă aruncată-n oglindă - privindu-te-n ochi pe tine, "se", tu cel fără față, trup, haine și umbre -, pentru ca apoi oglinda să rămână goală, să se vadă-n ea, încremenite, doar recamierul, peretele vernil și tabloul. Pe recamier cearceaful gălbui și umed, făcând cute imposibil de descris până la capăt - deși ai putea să le iei câte una, topologic, să le masori cotele și curburile, semilunele și colțurile, punctele de catastrofă și atractorii, așa încît
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de la șase era însă cu totul inospitalier: uși ca de cavouri, mozaic înghețat pe jos. Nu puteam respira acolo, de parc-aș fi fost pe-o planetă străină. Am luat-o așadar pe scară în sus, pe lângă ziduri vop-site-n ulei vernil. Mi-am adus aminte că la opt stătea Herman, și curând m-am găsit iar pe palierul minuscul, cu doar trei uși, a casei liftului, a terasei (se revărsau prin geamul ei cerurile lăptoase, antenele de pe bloc și, dincolo de șosea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
muchia covoarelor, făcând un zgomot ca de ape mari, am traversat prin aerul plin de scamă către alte coridoare, apoi altele, ghidat mereu de parfumul părului și subțiorilor ei, până ce i-am simțit din plin prezența în spatele unei uși vopsite vernil. Am deschis și am văzut-o-n aceeași clipă. M-am aruncat spre ea năclăind-o de lacrimi, plîn-gînd așa de tare, că a trebuit să lase baltă discuția cu formele din jurul ei, în costume, cu ochelari și serviete de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
venea un sunet așa de straniu: clang!... clang!... Îl năpădise deodată groaza: nu mai știa să se-ntoar-că! Erau mereu etaje cu săli de clasă, în sus și-n jos, la nesfîrșit! Avea să rămână veșnic pe acele culoare cu pereții vernil! începu să țipe, țipă mult, ghemuit pe jos, până se deschise o ușă și ieși o femeie cu mărgele la gât și mulți copii mai mari, necunoscuți. Fusese ridicat și coborât pe scări și deodată, la parter, vuietul acela insuportabil
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ți venea să-ți plimbi palma peste gresia lor, în această lume de decor spectral și ceruri copleșitoare se oploșiseră toți vicioșii și toți bizarii de pe lume. Sprijinite de venerabilele ziduri grena, galbene ca faimosul perete din Delft, azurii sau vernil se-ntindeau tarabe care-ți vindeau suveniruri și vechituri, și-n târgurile astea întortocheate îmbulzeala și transpirația atâtor neamuri erau insuportabile. Vagabonzii înțesau podurile, prostituatele și tra-vestiții stăpâneau cartierele roșii, vânzătorii de poze obscene le etalau direct pe tarabe, traficanții
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care ți l-a promis colegul tău de clasă Segal. O să-l decupeze el de pe o ciocolată pe care a primit-o din Palestina. Tu ai hârtie creponată În toate culorile. Cel mai mult Îți place culoarea mov și vernil. Seara mergeți cu „Într-o sfântă” pe strada Ilarie Chendi, pe intrarea Pleșcuța, pe soldat Mina Gheorghe, la două case pe Agricultori, pe sergent medic Zlătescu, pe Mătăsari și pe intrarea Baritonului. Pe intrarea Baritonului stă o tanti care vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sau la care se gândise vreodată. I se păru că În aer zboară, prin praful puternicei explozii, bucătării vechi cu oalele lor cu tot, Încă fierbând ciorbe, tocane, cozonaci, ba chiar șervețelul acela brodat pe care stătea scris cu ață vernil: „Când nevasta e frumoasă și mâncarea e gustoasă”. Zburau prin aer tancuri, care alegorice, livezi, căpițe, difuzoare, reactorul atomic de la Măgurele, Teatrul de vară 23 August, polonice, cinema Elena Pavel, dricul lui Țăpăligă, Războiul de o sută de ani, Polixenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de restaurant cu autoservire. Amenajat. Cântă o orchestră. O cântă pe aia cu „banii mei, banii mei, ce-am făcut cu ei”. Caști gura prin vitrinele de la Metalolux, de la Confecția. La cofetărie prăjituri cu creme groase de margarină roz și vernil. Un magazin cu unelte de pescuit și harnașamente vânătorești. Nici o pușcă. La Loto-Prono este Închis. Îți trece prin minte un gând distrugător, ucigaș. Ca o sinucidere a cărei forță o Îndrepți spre lumea exterioară. Ceva măreț, glorios. O demolare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la ușă. Este una dintre servitoare. Domnișoară, a venit moș Ilie. Dorește să vorbească cu dumneavoastră. Bine, vin acum, răspunde Smaranda surprinsă dar netulburată. Își trage pe umeri o haină ușoară, leagă la gât cu un nod simplu o eșarfa vernil și iese afară. Pe treptele din fața casei așteaptă un bătrân de aproape șaptezeci de ani, cu statură de uriaș. Chipul cu trăsături echilibrate, abia atins de riduri, este aureolat de plete lungi, bogate, albe ca zăpada. Poartă un suman negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pietrificate și ele de vâjâitul timpului, cu dreptunghiuri galbene pe pereți, unde fuseseră tablouri sau oglinzi. Câte un urs de pluș galben, delabrat, jegos și cu un ochi de sticlă atârnând pe sârmulița lui, zăcea pe podea, lângă o țeava vernil. Păianjeni sferici, cu picioare ca niște fire foarte lungi, stăteau încremeniți pe ziduri. Viermi cenușii și îndesați, cu doi peri în 13 coadă, intrau în crăpături și pe sub plăcile de tencuială. Stăteam câte o jumătate de oră în locurile acelea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o pereche nouă. El era lunganul care căuta să bage mâna în sânul fetelor cu care dansa, un individ ras în cap, cu o figură de neonazist, iar ea - o țipă foarte înaltă, înțolită "trăznet", cu pulpele lungi în ciorapi vernil, translucizi. Părul negru-unsuros îl avea împletit cu mărgele, iar fața fardată puternic avea ceva din cruzimea cinică a reginei cu mantie neagră din filmele lui Disney. Fetele noastre erau niște novice într-ale vulgarității față de ea. Ii trata pe băieți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o scară mai îngustă de lemn crăpat, dat cu petrosin, urcam la doi, privind 67 din când în când propriul meu chip palid în ferestrele rotunde, lucios-întunecate, din peretele curb în care se încastrau marginile treptelor, perete vopsit în ulei vernil, cu dungă cafenie. O ciudată oblicitate a luminii din becurile golașe, pătate de muște, care spânzurau de două fire zgârcite din tavan, făcea ca în fiecare fereastră rotundă din cele cinci-șase care se înșirau până sus, la etajul doi, și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urmă țocănitul unor pantofi de damă. într-un târziu am zărit în penumbră intrarea unei scări. Am luat-o într-acolo și m-am repezit în sus pe treptele-nguste, sărind mai multe deodată, frecîndu-mă de pereții vopsiți în ulei vernil, lucioși în lumina îmbeznată a câtorva becuri chioare. Ca și cu câteva nopți în urmă, am urcat treptele scârțâitoare, de lemn stacojiu, ale scăriței sucite care ducea sub boltă. Când am ajuns în cupolă am auzit scârțâitul primelor trepte de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
violete sub ochi, obraji scobiți, gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței. Scara s-a oprit, spre confuzia mea, nu în holul conacului, ci într-o încăpere îngustă și înaltă, foarte înaltă, cu pereții vopsiți în același ulei vernil, cu un glob în tavan care abia-și putea trimite valurile de lumină murdară până jos. Podeaua era de mozaic și nu putea avea latura mai mare de vreo trei metri. Am crezut mai întîi că sânt prins, căci nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înnebunit de groază, cu o durere vie, ca de rană deschisă, în inimă. "Victor! Victor!" - auzeam vocea ei strigîndu-mă din susul scărilor. Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o motocicietă cu care duminică vor... I-am strigat atunci să înceteze și m-am repezit în stradă. Plângeam în hohote, noroc că era întuneric. Treceam plângând pe lângă vitrinele cu costume de schi, pe lângă atelierele de reparat televizoare, prin lumina vernil a magazinelor de pantofi. Știam că o pierdusem și totuși nu puteam să înțeleg asta. Era ca și când cineva mi-ar fi spus ca am murit sau că murise Gina. Nu îmi puteam imagina cum vor trece zilele în care o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uit niciodată, a fost Ester. M-am mai întîlnit cu ea acum vreo doi ani. Treceam pe Magheru, prin dreptul restaurantului Grădinița, când mă oprește o femeie cât un cal, cu vulpile pe ea grămadă, cu o pălărie cu voaletă vernil și cu un buchețel liliachiu în mâna cu mănușă de ață. N-am recunoscut-o la început, dar privind-o mai bine i-am văzut trăsăturile acelea greu de confundat, buzele subțiri și reliefate, nasul acvilin, privirile triumfătoare, leonine, radiind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putea ridica din pat. Surorile și câte un doctor brunet, în bluză albă cu mâneci scurte, treceau grăbiți de la un pavilion la altul. Am urcat niște scări de ciment, în spirală, posomorâte și reci, pe lângă niște pereți vopsiți cu ulei vernil. Am deschis o ușă mare, cu glasvand, și am intrat într-un culoar nesfârșit, la fel de vernil. Am mai deschis apoi nenumărate alte uși, care dădeau în alte culoare tăcute. Mereu mă așteptam să intrăm în salonul mamei și mereu coteam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
treceau grăbiți de la un pavilion la altul. Am urcat niște scări de ciment, în spirală, posomorâte și reci, pe lângă niște pereți vopsiți cu ulei vernil. Am deschis o ușă mare, cu glasvand, și am intrat într-un culoar nesfârșit, la fel de vernil. Am mai deschis apoi nenumărate alte uși, care dădeau în alte culoare tăcute. Mereu mă așteptam să intrăm în salonul mamei și mereu coteam, urcam, coboram pe culoarele întortocheate. Din loc în loc, câte o ușă numerotată era deschisă și vedeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în câmp. Spațiul, fără imaginea ei, rămase dureros de gol. Curând am fi preferat însă să rămână așa, căci din al doilea ou, al Garoafei, ieși o omidă gigantică. Tîrîndu-se, lăsa în urma ei o dâră de bale, ca un jeleu vernil. Boabe mari din acest mucilagiu îi rămăseseră presărate în perii lungi de pe corp. Era albastră cu pete galbene, iar capul negru ca smoala, lipsit de ochi, avea mandibule puternice, tot negre, ascuțite. Partea din față a corpului și-o târa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cât colo și-o clipă m-am sprijinit cu fruntea de ușa stacojie. Am întredeschis-o și am intrat. Mă aflam într-o cameră de mărime mijlocie, cu pereții zugrăviți într-un galben-crem liniștitor. Peste parchet se întindea un covoraș vernil cu desene rombice negre și albe. Camera era mobilată modest: un dormitor ieftin alcătuit din câteva piese furniruite cu lemn gălbui. Pe peretele pe care se afla ușa în pragul căreia stăteam se găsea un șifonier. Pe șifonier, două valize
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și de-o anume greutate au părăsit localul puțin după miezul nopții. Unul a smuls o piatră prost lipită pe rigola ce însoțește canalul. Așteptam să dea cu ea în geamul termopan, în vreo gondolă sau vreo lampă cu abajur vernil. Omul zise către muierea de alături: „Măcar c-o piatră să m-aleg de la nunt-asta!“. „Las-o naibii, c-am luat eu friptura-n poșetă!“, veni replica. VERBA WOLANd Tatuații Ruxandra CESEREANU În lumea noastră post-postmodernă există o specie ciudată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
o vedetă internațională. Nu recunoștea numele, iar la cât de bine arăta nu putea fi decât o hologramă. Încă mai e acolo, lipit de ecran, încercând să își dea seama cu cine seamănă. Mishu Vass Tata Îmi trag fermoarul gecii vernil cu glugă, primită cadou de la frate-miu, îmi pun fesul albastru închis, îmi vâr mâinile în buzunare și ies din discotecă înaintea ei, pă șind afară, în noaptea rece care a cuprins toată co muna Vultu rești din județul Vaslui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
camera. Mobilierul includea canapele și fotolii de piele din London Holiday, iar capetele de zebră de pe pereți erau din Jungle Bwana. Ușile batante care dădeau spre dormitor fuseseră recuperate din salonul de pe platoul filmului Furie pe Rio Grande. Mocheta era vernil, cu dungi violete, iar pe cuvertura de pe pat o aprigă amazoană se înecase de plâns în Cântec din pampas. Audrey zise: — Meeks, ai cumpărat tu toate astea? Cadouri de la un unchi bogat. Vrei ceva de băut? — Nu beau. — De ce? — Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pravilă la îndemâna străinului de la Tărâmul Săratelor Mări? Mie-mi pare această ispravă la fel de primejdioasă cu faptul de a pune tăiș iute de armă în palma nevinovată a unui prunc! Rotindu-și cu solemnitate vârtelnița lui de pene colorate prin văzduhul vernil al poienii de pădure, Aborigenul surâse către neagra lucire a ochilor Fetei. Îi spuse cu blândețe: Copilă, fără de rost temătoare, când Albert, prietenul și oaspetele nostru, va urca în lumea lui cu case încălecate una peste alta de pe malurile Săratelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]