399 matches
-
El pretindea că orice sistem social tinde spre dictatură, deoarece impune o ordine străină naturii umane. Dar asta încă nu ar fi nimic. Părintele Domnului Teste continua cu o afirmație șocantă la prima vedere, dar nu lipsită de o anume verosimilitate: persoana care îl egalează pe un artist e doar dictatorul. Acesta vrea să transpună în realitate proiectele sale mentale, cu orice risc și pe orice cale. Ordinea ideală a lucrurilor, visată de un dictator, se aseamănă celei a universului imaginat
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
apuc de Proust. Iau o pauză de respirație și-mi zic din nou chiar s-a terminat? Cred că s-a terminat. Energia puțină te împiedică prin orice, inclusiv prin mediocritate, s-o epuizezi. La Proust nu se pune problema verosimilității. El nu simte nevoia, cum i-ar fi revenit unui realist, să explice de unde cunoaște naratorul toate amănuntele despre amorul lui Swann sau ce-și vorbeau tante Léonie și Françoise. Ba mai mult: frizerul de la Doncières, căruia un căpitan îi
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5335_a_6660]
-
-și pune piedică. Rezultă o revărsare a substanței așa-zicînd critice peste buza formelor uzuale, substanță care, intrînd în atmosfera corosivă a ironiei, suportă o captivantă restructurare, o jucăușă schematizare aidoma desenelor animate. Cei doi protagoniști se mișcă în cadrul unei noi verosimilități, prezentînd coerența cinetică și rigidă a unor fantoșe: "De mai multă vreme, Mircea Ivănescu caută pe cineva care să scrie în locul lui. După oarece tatonări, nu prea reușite, el l-a găsit, în fine, pe Iustin Panța. Și l-a
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
relația imagistică, creează un univers atipic, din care cititorul prelua un evantai de excentricități naive, sfârșind, de cele mai multe ori, prin a simpatiza cu personaje (naratoare) inclasabile. Dan Coman propune în Parohia un narator din această stirpe, greu de acceptat ca verosimilitate. Cititorii scriitorului năsăudean nu vor fi, de bună seamă, surprinși nici de genul literar abordat, nici de imaginarul revărsat în narațiuni. În scrisul lui Dan Coman (auto)ironia, umorul, și desfătarea ludică prin grotesc și morbidețe definesc o structură artistică
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
în umbră, lăsând cititorului senzația că e singur și nevăzut în mijlocul lumii descoperite prin gaura cheii practicate în text. Totul e „ca în viață”, supunerea de bună voie și aplicată la tipologii consacrate ori în curs de consacrare conferă poveștii verosimilitate, valabilitate, farmec. Și când e vorba de aventuri, acestea induc ideea posibilei lor reproduceri în realitatea strictă a zilei. Romanul istoric e și el conceptiv atunci când pleacă de la date și statúri de toată lumea (re)cunoscute, iar reînvierea unei epoci și
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
la periferia unei societăți deja ajunse la periferia lumii). Prima generație de oameni mutați cu forța „de la curte, la bloc”, foști muncitori sau activiști de partid, iată personajele Cronicilor genocidului. Banalul de aici devine spectaculos în literatură, tocmai printr-o verosimilitate care se lipește de realitate ca o haină udă. Discursul oamenilor învinși parcă dintotdeauna are puține momente de reabilitare, acelea în care preiau un fel de înțelepciune populară, transmutată și ea în mediul urban și devenită clișeu, loc în care
Povestea continuă by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4138_a_5463]
-
este aici ochiul exterior, fiziologia previzibilă a privirii, ci memoria, ochiul interior, capacitatea mentală, oarecum extrasenzorială, de a genera și, mai apoi, de a fixa viziuni. Pictura lui Vladimir Zamfirescu pune în circulație adevăruri umane profunde, este de o enormă verosimilitate în esență, dare ea operează exclusiv cu structuri simbolice și cu viziuni culturale. Realitatea pictorului nu este aceea tangibilă, episodică și supusă diverselor variații de context, cu una atemporală, nondiscursivă și imaterială. Însă în pofida suportului său oarecum imponderabil, referentul acestei
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
cald“). Cei familiarizați cu scrisul lui Dumitru Crudu îi cunosc deja stilul abrupt, ritmul vertiginos (al frazelor, ca și al întâmplărilor), care îl smulge pe cititor din zona de confort și îl târăște în caruselul nebunesc al evenimentelor - deși uneori verosimilitatea, autenticul sunt dinamitate de impresia că evenimentele sunt date pe repede-înainte, rezultatul fiind că ritmul fulminant răpește și din veridicitate, dar și din plăcerea lecturii. În doar câteva pagini, în debutul romanului, Anton le întâlnește pe „poetesele“ brașovene, le invită
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
pe terasa de la Green Hours, de Cătălin Mitulescu și de Criști Puiu -, Criști Puiu, după ce a fost trîntit cu brio de onorabilă comisie, a făcut contestație la minister și, victorie, "ministrul culturii a îndreptat greșeală comisiei"! Sună prost. Pentru că, ce verosimilitate mai are o comisie care "a greșit" atît de flagrant? Și celelalte "greșeli", cine și cum o să le îndrepte? Și dacă, prin absurd, toți ceilalți respinși vor face contestație la minister? Va sta ministrul însuși să citească într-o disperare
Scenariul, eterna poveste by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12545_a_13870]
-
lejere, interesul cititorului nu scade o clipă. Căderea în lume are o surprinzătoare dinamică epică. Față de nu puțini confrați prestigioși din sfera romanului de idei (Al. Ivasiuc, Nicolae Breban, Ion D. Sîrbu), la care greutatea eșafodajului intelectual face să scârțâie verosimilitatea situațiilor și a relațiilor, Constantin }oiu topește, așa-zicând, reflecția în acțiune, interferând cele două planuri. Ceea ce întreprind personajele, de la marile gesturi la cele mărunte, nu distonează câtuși de puțin cu gândirea lor. Iar aceasta nu este proiectată în mod
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
este aici ochiul exterior, fiziologia previzibilă a privirii, ci memoria, ochiul interior, capacitatea mentală, oarecum extrasenzorială, de a genera și, mai apoi, de a fixa viziuni. Pictura lui Vladimir Zamfirescu pune în circulație adevăruri umane profunde, este de o enormă verosimilitate în esență, dar ea operează exclusiv cu structuri simbolice și cu viziuni culturale. Realitatea pictorului nu este aceea tangibilă, episodică și supusă diverselor variații de context, cu una atemporală, nondiscursivă și imaterială. Însă în pofida suportului său oarecum imponderabil, referentul acestei
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
deceniu, în 1976 apare cel de-al doilea Michael Berg (Ralph Fiennes), maturul, în interpretarea lui Ralph Fiennes, îmbătrânit serios. Atât timp cât aceste perioade de timp sunt afișate ca puncte de reper ale unei istorii trebuie să existe o doză de verosimilitate privitoare la vârsta personajelor. Kate Winslet este îmbătrânită destul de artificial, nereușit, însă actrița face față provocării de a-și construi personajul la o altă vârstă dincolo de clișee și pomezi. În concluzie, romanul lui Schlink rămâne cadrul de referință esențial la
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
obscuritate în aceeași perioadă, eu pentru a-mi căuta renumele în singurătate, el gloria printre oameni" � p. 188). Faimoasa călătorie de cinci luni � 1791-1792) în America, așa cum este ea povestită de autor, pare ireală, cu unele elemente de verosimilitate precum balul dat unor Irochezi de un fost bucătar al generalului Rochambeau. Persistă, totuși, senzația de realitate prea puțin sprijinită de concret sau inventată fără forță. Tânărul călător trece prin pericole la cascada Niagara, totul asemuindu-se cu niște gravuri
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
și Cioculescu, fiind prezent și Adrian Maniu care făcea parte din juriu, ca și Perpessicius, care însă, fiind bolnav, n-a putut veni. Premiul i-a fost înmînat cîștigătorului de către Bazil Munteanu, care l-a ,luat tare" spre a proba... ,verosimilitatea" producției laureate: ,"Arată-mi buletinul de populație, mi-a cerut imperativ. Legitimează-te!" De ce procedase așa? Citisem, între altele, poemul Dintr-un jurnal de război. Au urmat, ca un torent, alte întrebări ale lui: "- Unde ai făcut războiul?" "- N-am
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
greu de încadrat ultima carte de proză a lui Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic. Reportaj? Nu, n-a fost acolo și n-a relatat de la fața locului. Roman? Nu, pentru că nu funcționează nici pactul ficțional, nici acela al verosimilității. Jurnal intim, autobiografie literară, confesiuni, amintiri, memorii? Nu, pentru că naratorul-personaj nu are legătură, de biografie, cu autorul de pe coperta cărții. Și totuși. Cartea e prefațată de un cunoscut istoric, Gheorghe I. Florescu. Un document, s-ar zice, atunci. Înainte, se
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
de experiență. Experiența ca început al înțelepciunii. Experiența ca memorie a o sumă semnificativă de lucruri. Experiența ca rădăcină a convingerii conform căreia, prin investigare profundă, realistă, fenomenul muzical restitutiv poate fi modificat substanțial de către investigator, fără a-i periclita verosimilitatea. în plus, cvartetul Emphasis a ajuns la o formulă remaniată în care Jean-Yves Chevalier (sax tenor) și Nicolas Woillard (sax bariton) reprezintă interfața dintre trecut și prezent, iar Bertrand Peigne (sax sopran) și Laurent Blanchard (sax alto) constituie noile fișiere
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
pădure, într-un loc unde au fost executați republicani, și acolo se hrănește cu carnea crudă a animalelor care cad printr-o spărtură făcută în plafonul unei clădiri abandonate. Nicio clipă de la Iglesia nu se străduiește să ne ofere argumentele verosimilității, filmul său a devenit treptat o parabolă, un spectacol de circ unde exagerările invocă recuzita și retorica specifică. Javier este recuperat de către un fost general franchist mutilat de tânărul insurgent și utilizat pentru a aporta vânatul în timpul vânătorilor de plăcere
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
comportamentul membrilor generației ce a făcut Revoluția de la 1848 și, apoi, Unirea din 1859. Aceste două obiective conturează atît orientarea textului, cît și elementele sale „tehnice”: o asemenea substanță și un asemenea sens al dezvoltării narațiunii presupun apelul la criteriul verosimilității și asumarea, chiar dacă ușor ironică, a omniscienței naratorului de tip balzacian pentru care orice sacrificiu este posibil și scuzabil în orizontul scopului romanesc propus. La cincisprezece ani după încercarea de la 1848, generația lui Ion Ghica, deși scindată oarecum artificial în
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
asalt a clădirii ambasadei S.U.A., degringolada funcționarilor care încearcă să distrugă orice evidență, invadarea clădirii de către insurgenți și interacțiunile violente cu aceștia etc. Pe tot parcursul filmului, montajul de evenimente alternând imaginea de arhivă cu reconstrucția cinematografică cu iz de verosimilitate mi-a amintit de Gruparea Baader Meinhof (2008) al lui Uli Edel. Pe acest fond de violență este plasată evadarea celor șase angajați care se refugiază la Ambasada Canadei și ei vor fi aduși încetul cu încetul în prim-plan
Hollywood et Co by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3882_a_5207]
-
o a treia, de asemenea memorabilă, cu un fost preot convertit la deliciile economiei de piață), nu sunt rulate pentru ele însele. Proiectul autorului este radical diferit de cel al romancierului obiectiv. La nivel epic, ficțiunea nu prezintă continuitate, iar verosimilitatea ei este minată de câteva coincidențe forțate. Numai că - și aici este cheia cărții - Ioan Lăcustă nu utilizează în exclusivitate invenția ori rememorarea, rețeta romanescă sau pe cea confesivă. Le asociază într-un mod subtil, obținând efecte nu-numai-literare, tensiuni existențiale
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
Mara fiind capul de serie, credibil, se salvează și se ține bine minte ca personaj. Dar toate femeile din roman, indiferent de epoca în care trăiesc și de condiționarea socială, vorbesc în același stil ironic și insinuant, sabotând din interior verosimilitatea realistă. În schimb, personajele masculine (Cassian Robert, ca tânăr medic de țară, preotul Calistrat Goga, colonelul Onaca) îi ies remarcabil autorului. Raport asupra singurătății, deschis prin venirea eroului pe coclauri de munte, lângă o stație meteo dezafectată, se încheie simetric
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
căci memoria afectivă parcă ar fi fost conectată la un computer cu scrupulul datării automate a oricărui episod. Formula cîștigă însă în virtuozitate și datorită imaginii semnate de Dermott D. Downs. Maniera video-clip izbutește să creeze un dinamic sentiment al verosimilității, imperios necesar pentru orice fabulație oricît de fantezistă, cît și aura poetică de basm care fascinează neobosit publicul de orice vîrstă, din orice epocă... Fără să abuzeze de stereotipiile superproducțiilor și fără risipă de efecte speciale, se filmează armonios acordînd
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
de meditație asupra problematicii identității nu sunt însă sterile în roman, ci dimpotrivă, dau un suflu tematic nou imaginarului literar. Deși tema postmodernă a identității instabile și schimbate pare deja epuizată în literatura occidentală, scriitoarea reușește să o trateze cu verosimilitate și cu o distanță meditativă și simultan ludică. Mai mult, știe să plaseze cuvântul potrivit la locul potrivit, să pună punct (nu virgulă, de data aceasta) unei direcții anume pentru ca să reia aceeași direcție într-un topos neașteptat, sub alte veșminte
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
de o dispoziție spoveditoare pe care nu o întîlnești la scriitori laici: e vorba de înclinația de a spune adevărul chiar și atunci cînd dezvăluirea lui te pune într-o lumină neprielnică. Sub acest unghi cartea are acea doză de verosimilitate care te scutește de la bun început de tentația de a-l bănui pe autor de strategii de imagine. Anania nu se cruță, cu toate că pe alocuri - de pildă în paginile dedicate reeducării de la Aiud -, simți că e parcimonios în detalii și
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
pufosul și orgoliosul motan Chinchilla botezat suav Snowbell/ Clopoțel, severul gangster siamez ori tărcatul homeless mereu flămând sunt memorabili și nu doar adorabili spre meritul supervizorului expert cu nume de basm, Henry Andersen, și al Multioscarizatului John Dykstra. Pe unda verosimilității acestui șoarece umanoid (ale cărui mânuțe de copil provoacă totuși un frison neplăcut!) se ajunge inevitabil la cea mai bună comedie a anului, răsplătită de Globul de aur, la capitolul doi din Toy Story care, în mod neașteptat, se poate
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]