727 matches
-
foarte dezbătută, nu numai pentru că izvoarele lipsesc sau sînt obscure, ci și pentru că nu s-a ajuns încă la un acord în privința semnificației imnului, în sensul că nu se știe dacă trebuie înțeles ca o compoziție ce respectă normele unei versificații regulate, chiar dacă nu prozodice, cum era cazul poeziei de inspirație clasică (conform distincției amintite mai sus). Reamintim cititorului imnurile anonime din creștinismul timpuriu, cum sînt cele care din Constituțiile apostolice (vol. I, p. 000) și cel cu care se încheie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Lumea ilustrată»”, „Minerva”, „Cosinzeana”, „Adevărul literar și artistic”, „Societatea de mâine”, „Transilvania”, „Sburătorul”, „Țara noastră” ș.a. A semnat uneori Alih, Cr., I. Gn., Gr., Nurog, Stroe. Placheta Câteva versuri (1901) nu a putut convinge decât prin calitățile limbii și ale versificației. Predomină tonul elegiac și se întrevăd germenii unei elementare filosofii a zădărniciei, compensată doar de tonalitățile revoltei și de nota de mesianism. În proză G. are însă momente de virtuozitate. Sunt schițe în volumul Alb și negru (1902) în șirurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
vorba de rememorarea unei adolescențe trăite în mediul rural, ambianță ce capătă atribute legendare, de poveste: I. își relatează experiența de „pădureancă” în versuri pline de frăgezime și prospețime, într-o combinație savantă de inocență și maturitate. Extrem de atentă la versificație, autoarea își construiește poemele cu grație și cu o anume sobrietate. Cea de-a doua dimensiune, care va rămâne și tema predilectă a poetei, este „celebrarea iubirii ca stare privilegiată de comunicare (și comuniune) absolută” (Laurențiu Ulici). Poemele din Dogoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
ale lui Ion Theo (Tudor Arghezi) - Clara noapte, reprodusă din „Liga ortodoxă”, În regiuni bizare, Noapte - și ale lui Grigore Pișculescu (Gala Galaction) - Pe Ivra -, precum și poezii de Cincinat Pavelescu, Constantin Cantilli, Al. Bogdan-Pitești. Al. Macedonski continuă seria demonstrațiilor de versificație începută în „Literatorul” cu Pe lacul de Garda. Revista se situează în continuarea „Literatorului” și prin atacurile violente la adresa lui Titu Maiorescu, G. Coșbuc și C. Dobrogeanu-Gherea. Macedonski îi consacră un medalion lui Gr. H. Grandea, socotindu-l „trăsătura de unire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
Ada Bertea. DESCÂNTECELE Dată fiind nevoia zilnică de a-i ocroti pe oameni cât și pe animalele domestice, localnicii au învățat de la bunii și străbunii lor descântece de tot felul. Ca forme arhaice de manifestare ale vrăjitoriei, acestea impresionează prin versificația populară, prin conținutul lor și prin expresii ale limbii arhaice. Este interesant de remarcat puterea miraculoasă ce au acordat-o țăranii lucrurilor din preajma lor, obiectelor obișnuite și uneltelor agricole, vizavi de forța lor tămăduitoare. Folosirea oalei de lut, a apei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
particularitate a textului liric: "Domnul Ariciulescu obicinuiește cam des a înghimpa urechile cu apostrofe fără loc" și mai încolo " Apostroful e bună urichelniță adeseori, dar în astfel de întâmplări înțeapă urechea mai rău decât ghimpii ariciului"113. O caracteristică a versificației lui Grigore Alexandrescu, aceea de a elida vocale, lăsând să se ciocnească consoanele - bruscând ritmul și imprimând o anume duritate cadenței - creează un efect de stridență. Poetul arici face versuri înțepătoare. Glumița e cam groasă, în stilul onomasticii lui Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mulțime de margini. În blogosferă, în puzderia de vocații scriitoricești care se nasc și se sting meteoric, în formele de expresivitate cerute de la fiecare utilizator de noile tehnologii, în multiplele insule de clandestinitate pe care le creează lumea noastră, de la versificația primitivă a muzicii underground până la experiențele ficționalizate ale minorităților sexuale și ale pegrei. Sau chiar în școală, acolo unde fiecare elev începător o ia din nou de la zero, explorându-și - pentru scurtă vreme, înainte ca percepția educată să îi livreze
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
p. 70. 93 Ibidem, p. 136. 94 Ibidem, p. 138. 95 Ibidem, p. 7. 96 Ibidem, p. 68. 97 I. Heliade Rădulescu, "Critica" (1847), în Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, pp. 405-408. 98 I. Heliade Rădulescu, "Versificație" (1868), în Critica literară, pp. 193, 194. 99 Jacques Rancière, La chair des mots, Gallilée, Paris, 1998, pp. 98-99. 100 Erich Auerbach, Figura, traducere de Diane Meur, Macula, Paris, 2003, p. 69. 101 I. Heliade Rădulescu, "[Despre dramă]" ("Ossianice", 1870
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
I. Heliade Rădulescu, "[Despre dramă]" ("Ossianice", 1870), în Critică literară, p. 292. 102 Ibidem, p. 290. 103 I. Heliade Rădulescu, "Despre epopee" (1870), în Critica literară, p. 244. 104 Heliade Rădulescu, "[Despre dramă]", p. 309. 105 Ibidem. 106 Heliade Rădulescu, "Versificație", p. 193. 107 Ibidem, p. 194. 108 Laurent Jenny, La vie esthétique, Verdier, Paris, 2013, pp. 17-36 (capitolul "Le moment poétique"). 109 Ibidem, p. 22. 110 Heliade Rădulescu, "Despre epopee", p. 249. 111 I. Heliade Rădulescu, "Critica literară", pp. 413-414
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
respectă în mod diferit modelele metrice ideale, că fiecare școală și uneori fiecare autor își are propria normă metrică și subliniază că ar fi injust și eronat să se judece școlile și autorii în lumina unei norme prozodice anumite. Istoria versificației ne apare ca un conflict permanent între diferite norme, în cursul căruia se trece foarte ușor de la o extremă la alta. 228 De asemenea, rușii subliniază - ceea ce este foarte util - considerabilele diferențe dintre metodele de versificație ce decurg din diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
norme prozodice anumite. Istoria versificației ne apare ca un conflict permanent între diferite norme, în cursul căruia se trece foarte ușor de la o extremă la alta. 228 De asemenea, rușii subliniază - ceea ce este foarte util - considerabilele diferențe dintre metodele de versificație ce decurg din diferitele sisteme lingvistice. Obișnuita clasificare a sistemelor de versificație în silabe, accentuale și cantitative nu este numai incompletă dar chiar și derutantă. De exemplu, în poezia epică sârbo-croată și fiindcă cele trei principii - silabismul, cantitatea și accentul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
diferite norme, în cursul căruia se trece foarte ușor de la o extremă la alta. 228 De asemenea, rușii subliniază - ceea ce este foarte util - considerabilele diferențe dintre metodele de versificație ce decurg din diferitele sisteme lingvistice. Obișnuita clasificare a sistemelor de versificație în silabe, accentuale și cantitative nu este numai incompletă dar chiar și derutantă. De exemplu, în poezia epică sârbo-croată și fiindcă cele trei principii - silabismul, cantitatea și accentul - își au toate roiul lor. Cercetările moderne au arătat că, în practică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
decât un element de variație facultativ, în chineză principala bază a ritmului este înălțimea, în timp ce în greaca veche principiul organizator era cantitatea, intonația și lungimea cuvintelor fiind elemente de variație facultative. În cadrul istoriei unei limbi anumite, chiar dacă unele sisteme de versificație au fost înlocuite prin alte sisteme, nu suntem îndreptățiți să vorbim de "progres" sau să condamnăm vechile sisteme ca stângace, ca simple faze intermediare spre sistemele stabilite mai târziu. În limba rusă a dominat mult timp silabismul, în cehă, prozodia
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
alte sisteme, nu suntem îndreptățiți să vorbim de "progres" sau să condamnăm vechile sisteme ca stângace, ca simple faze intermediare spre sistemele stabilite mai târziu. În limba rusă a dominat mult timp silabismul, în cehă, prozodia cantitativă, întreaga istorie a versificației engleze de la Chaucer la Surrey ar putea fi revoluționată dacă s-ar recunoaște că poeți ca Lydgate, Hawes și Skelton n-au scris versuri imperfecte, ci au urmat unele convenții proprii. *46 S-ar putea întreprinde chiar și o reabilitare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
început primit ca exponentul cel mai integral al simbolismului românesc [...]. Lirica lui Minulescu e în marginea celui mai autentic simbolism și dacă ea a plăcut vulgului, acest fenomen urmează a se lămuri și explicația nu va fi nicidecum în câmpul versificației [...]. Și, de altfel, poezia lui Minulescu place și omului fin, cu toată grandilocvența ei, și după treizeci de ani ea e încă proaspătă [...]. Eminescu, păstrând liniile simple sentimentale, întorsese cântecul spre mitologie și meditația universalului; Minulescu, mai terestru, îl tratează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
făcută în 1604 de Albert Molnár Szenci după psaltirea germană a lui Ambrosius Lobwasser și după versiunea lui Clément Marot continuată de Théodore de Bèze. Textul românesc păstrează pe alocuri o mare apropiere de cel maghiar, imitând și elementele de versificație: metrul și forma. Este posibil ca V. să fie numai copistul acestei traduceri (realizată, poate, de Ștefan Fogarași), de care Biserica Reformată avea nevoie pentru uzul liturgic. Psaltirea are în primul rând o importanță de ordin lingvistic, textul conservând forme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290586_a_291915]
-
Încă de acum Macedonski vedea în el un deschizător de drum: „Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes cu toată tehnica veche a versificației, cu toate banalitățile de imagini și de idei ce multă vreme au fost socotite, la noi și în străinătate, ca o culme a poeticei și a artei. El, împreună cu alți câțiva, [...] a cutezat ce încă, la noi, afară de două sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
și a stilului. Sensibilitatea se află, cum observă Constantin Ciopraga, „sub semnul aspirațiilor către «geometria» versurilor”. Elegiace, meditative, confesive, descriptive, patetice, satirice, poeziile sunt lucrate cu scrupul artizanal. Fascinat de muzică, Ț. năzuiește, uneori narcisiac, la sonoritatea fluidă, la perfecțiunea versificației, la spunere impecabilă. Des invocatul Orfeu conviețuiește, în spiritul său, cu Dedal, fiindu-i subordonat. Conștient de acest raport, autorul microeseurilor din Stalactite în alabastru (1986) nu se revendică totuși din constructorul labirintului, dar se declară sculptor: „Un sculptor geme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
află doar stanțe stângace, descriptive. Primii comentatori ai Rimelor... au apreciat ca originală preocuparea pentru cei mici și umili, a căror suferință S. o înțelegea, devenind „cântărețul durerii resemnate”, cu „o notă de discreție, de finețe”, ajutat de „facilitatea de versificație, și de eleganța rimei și de bogăția imaginilor” (Tudor Teodorescu-Braniște). Ulterior G. Călinescu reține numai „o foarte spirituală și plastică definiție a sonetului”, iar mai târziu Al. A. Philippide, considerând cronica rimată „o formă artistică de gazetărie”, subliniază caracterul militant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
într-un cadru istoric invadat de mitologie, încremenit parcă între vestigii arhaice. De adâncime sau de un fior lăuntric nu poate fi vorba, nici chiar în lirica erotică, searbădă și convențională. Poezia lui S. - Încercări poetice (1860), Poeme (1866) -, cu versificația ei sonoră, bine meșteșugită, e o poezie de cărturar. SCRIERI: Încercări poetice, Iași, 1860; Buba s-au spart și țițina au rămas, București, 1866; Poeme, București, 1866; O noapte pe ruinele Sucevei, f.l., f.a. Ediții: Neofit Scriban, Încercări poetice. Discursuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
epocă istorică strămoșii, se întreabă din cine descinde, încercând să descifreze, în glasuri necunoscute, șoaptele sângelui. Căci: „Nu-n file-ngălbenite / Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești” (Clio). Versurile lui se circumscriu ariei parnasianismului, autorul fiind obsedat de frumusețea exterioară, de formele de versificație impecabile, de ritmurile sonore, de picturalitatea în sine. Remember (1924) aduce în plan artistic un fantastic al senzațiilor, țesut în jurul enigmaticului și straniului Aubrey de Vere. Figura, vestimentația, comportarea, gusturile, preocupările și gesturile acestuia sunt bizare, misterioase. Prin reliefarea lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
sculptor, pictor, poet. El „sculpta” doar atât cât să clarifice compoziția, păstrând suprafața lemnului, iar cu vopseaua nu căuta alte subtilități în afara celor impuse de ritmare și alternarea culorilor. Nici epitafurile sale nu sunt „poezie”; ele stau foarte aproape de bocet, versificația, rima și ritmul pe care sunt construite țin de mnemotehnica oralității, prin care o idee sentiment se cere esențializată. Aceste aspecte ale creației lui Stan Pătraș capătă viață, strălucire chiar, de îndată ce sunt privite în intercondiționarea lor reciprocă, sincretică. Personalitatea lui
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
elogiate personaje emblematice ale Transilvaniei, precum Horea și Avram Iancu, ori preamărită natura Munților Apuseni. Poetul năzuiește neîncetat să descopere și să descifreze „semne / De pierdute veșnic raiuri”, „umbrele, lumina / Unor sfinte începuturi”, preocupat însă și de performanțele virtuozității în versificație și lexic. Ca folclorist, Ș. s-a manifestat într-o triplă ipostază: de culegător, precum în Folclor din Țara Zarandului (1962, în colaborare cu Domițian Cesereanu, publicată în seria Folclor din Transilvania), excelând prin atenția acordată autenticității și valorii, caracterului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
de mult a fost inclusă de Hegel și de Windelband. Un studiu care s-ar ocupa doar de idei separate ignorând sistemele ar fi la fel de unilateral ca o istorie a literaturii care s-ar limita să se ocupe de istoria versificației, a stilului sau a imaginilor artistice, neglijând entitățile coerente, adică operele literare individuale. "Istoria ideilor" nu este decât un mod special de abordare a istoriei generale a gândirii, care nu folosește literatura decât ca document și ilustrație. Acest lucru devine
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
stilistică cu o tematică de "tot hazul", a fost eposul eroi-comic. La început doar o temătoare apariție, el câștigă un redutabil teren în fața altor forme de expresie, obligând numeroși autori să se înarmeze cu săgețile ironiei, creativitate și spontaneitate în versificație. Dovadă și faptul că mai toate statele europene au preluat modelul Renașterii italiene, indiferent că aceasta s-a produs la distanță de numai unu-două secole sau mai multe: în Franța apar Éneide travestie (Virgil travesti) și La Gigantomachie (1644
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]