285 matches
-
săi rituali sunt și ei destinați acestuia din urmă. Nu Întâmplător, „lucruri drăcești” sunt considerate În popor nu numai fire din barba unui evreu oarecare, ci și cele din barba unui mare rege iudeu din Antichitate. Într-o legendă românească, versificată În 1843 de scriitorul moldovean Costachi Stamati, puterea hanului tătar se află Într-un talisman vrăjit care conține „Câteva fire de păr/ Din barba lui Solomon/ Și alte lucruri drăcești” <endnote id="(14, p. 240)"/>. Multe poezioare, aparent hazlii și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic” Herșcu Boccegiul al lui V. Alecsandri, interpretat de Matei Millo În 1851, la Teatrul din Iași <endnote id="(427, p. 51)"/>, sau „anecdota piperată” Cânele ovreului, versificată de G. Topîrceanu În maniera „anecdotelor populare” publicate de Theodor D. Speranția În 1888 : Într-un an, cândva-ntr-o vară, Nu știu unde, În ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră el pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreului Îi anulează inteligența proverbială, transformând-o În opusul ei. Astfel, un clișeu foarte puternic referitor la frica evreului este În stare să răstoarne un alt clișeu puternic, referitor la inteligența acestuia. Iată un mic exemplu, preluat dintr-o snoavă versificată de Speranția În 1888 : un evreu țipă Îngrozitor, plângându-se că un copil l-a lovit și i-a scos ochiul. Când i se atrage atenția că abia a fost atins la călcâi, nu la ochi, el răspunde : - Las’ călcâi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-i apere de câini, până vor trece dincolo de sat”. La refuzul primarului, soldații evrei au luat hotărârea eroică de a traversa satul În vârful picioarelor, ca să nu Îi simtă câinii <endnote id="(184, p. 50)"/>. În 1891, Theodor Speranția a versificat o asemenea „anecdotă populară”, intitulând-o Jidanii la bătălie. Întreaga „armată evreiască” este parodiată, folosindu-se - cum crede etnologul Petru Caraman - unele elemente „de inspirație pur folclorică” : evreii sunt „Pe coceni Încălecați,/ De păreau curat soldați”, conducătorul oștirii merge călare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Sub titlul Plecarea evreilor la război, acest poem satiric a fost pentru prima dată tipărit la Cracovia, În 1606 <endnote id="(184, pp. 46-50 ; 445, pp. 48 și 56)"/>. Din folclorul rural, snoava a pătruns În folclorul urban, a fost versificată de scriitori minori și a umplut calendarele și almanahurile populare din secolele XVIII-XIX. În imaginarul colectiv românesc, evreul nu este singur În această postură umilitoare. Îl acompaniază celălalt prototip al „străinului”, țiganul. Într- adevăr, multe snoave populare românești satirizează paralizanta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
amintiri”, În fiecare an, În ajunul zilei de 1 mai (Arminden), toți creștinii Își Înfig În fața casei câte o ramură verde de copac <endnote id="(113, II, p. 315)"/>. Tot la sfârșitul secolului al XIX-lea, poetul George Coșbuc a versificat această legendă, compunând poezia Armingenii, În care a inserat metafora orbirii evreilor, chiar dacă la figurat : Și Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor Împinși la rău, Încât să n-aibă nicăirea Vreun chip de-a făptui perirea Născutului din Dumnezeu <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și zmulsă o sabie, și deaca agiunsă pre svântul, Îndată tăe cinstit capul lui” <endnote id="(96, pp. 456-457)"/>. În fine, ca și În cazul legendei „jidovului rătăcitor”, s-a găsit un țârcovnic În secolul al XIX-lea care a versificat această legendă, din care redau un scurt fragment : Dup’aceia te-au legat De un cal neînvățat, Prin cetate te-au târât Și sfântul trup ți-au zdrobit. Creștinii ce te vedea Obidă mare avea, Iară jidovii spurcați Și spre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atunci ele vor fi operate pe loc”. Ce exemplu mai bun decât acesta putem da pentru ca fiecare să observe amestecul grosolan și brutal al politicului În problemele strict culturale?! Deci, George Lesnea avea mare dreptate În poezia sa „Partidului” când versificase astfel. „Partidul e-n toate/ În cele ce sînt/ Și-n cele ce mîine vor rîde la soare” după ce prin 1940 Îl preamărise pe rege: „Tu ne ești Părintele/ Ți-s de foc cuvintele/ De prin toate luncile/ Îți sfințim
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
centralei” „Nota de sesizări” confidențială (și nu știm de ce) nr.22 pentru perioada 22 martie - 29 aprilie. Prima observație aparținuse Împuternicitului Țanea care, luând la refec mărunt șpaltul ziarului „Rulmentul” cu numărul 298/1 mai 1970, a găsit un buboi versificat cu numele „Patria” zămislit de Ion Patriche care, potrivit revoluționarului de profesie Țanea, „...definea astfel conținutul acestei noțiuni sacre: <<Deșert Învăluit de vîlvătăi stelare/ Ce Împletești frînghii de inimi rătăcite/ Ninsoare aprigă de focuri otrăvite/ Pe bolta fumegîndă Titu Maiorescu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu versurile mele necoapte. Nopțile albastre din Berlin, castanul Înflorit din colț, o inimă ușoară, sărăcia, dragostea, culoarea de mandarină a luminilor din vitrine aprinse prematur și un dor animalic dureros după mirosul Încă proaspăt al Rusiei - toate acestea erau versificate, copiate de mână pe curat și expediate la biroul redactorului-șef, unde miopul I.V. Își apropia de față noua poezie și după această scurtă luare la cunoștință, mai mult sau mai puțin tactilă, o punea pe birou. În 1928, romanele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce te-am zărit Mințile mi s-a zmintit... Povestea vorbei e o falsă culegere folcloristică, întrucît Pann nu respectă autenticul țărănesc, ci împestrițează graiul popular cu cel cult, obținând adesea un efect cromatic uluitor. Limbuția, darul său de a versifica, nu fără a căuta greutățile, sunt extraordinare: Eu nu îți zic alta decât să știi cum că După cum ești mare și vrednic de muncă, Când te tocmești cere să-ți dea plată bună. Un prim ton umoristic vine din ușurința
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
extraordinare: Eu nu îți zic alta decât să știi cum că După cum ești mare și vrednic de muncă, Când te tocmești cere să-ți dea plată bună. Un prim ton umoristic vine din ușurința cu totul mecanică cu care se versifică chestiuni curente, cu o repeziciune aforistică de natura bufonadei: Sarea când e umedoasă arată ploaie sau nor, Iar când este uscăcioasă va fi timp dogoritor. Când nu arde focul bine și luminarea frumos Să fiți siguri că ne vine de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Tomis”, „Apostrof”, „Poesis”, „Convorbiri literare”, „Tribuna” ș.a. A fost distins cu premii ale revistelor „Familia” (1995) și „Convorbiri literare” (1996). Primul volum de poeme al lui Ț., Semnul mișcării, reprezintă „o cântare a României din spațiul ancestral” (Al. Andrițoiu). Autorul versifică într-un discurs convențional teme ale epocii, precum vechimea, unitatea și continuitatea românilor, legăturile cu „glia” sau cultul eroilor (regii daci, voievozii, figurile prototipice ale Infanteristului sau Cercetașului etc.), proces în urma căruia cadrul imediat este redesenat în culori când feerice
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
Goldoni, strânge în volumul Comedii și monoloage (1892) versiunile sale la câteva piese franțuzești fără strălucire. Unele transpuneri sunt făcute în colaborare (cu Sever Moschuna, în 1893 - Aventuriera de Émile Augier, cu Ana Ciupagea - Muma din popor de Ernest Legouvé). Versificând cu excesivă ușurință, Ț. adună în Poeme pentru copii (1897), Rime vesele (1900) și Versuri pentru copii istorioare romanțioase, moralizatoare, fabule, anecdote - o poezie minoră, deseori imitată sau prelucrată după autori străini. A tradus, de asemenea, mult, cu precădere din
ŢINCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290184_a_291513]
-
lumea politică se prevede că baraca guvernamentală nu va putea dura mult. În Românul de la 5 februarie, B.P. Hasdeu publică o scrisoare prin care anunță păcălitura trasă revistei junimiste din Iași, Convorbiri literare, căreia i-a trimis spre publicare bucata versificată cu titlul La noi și având acrostihul: „La Convorbiri literare“. Această păcălitură iscălită „P.A. Călescu“ a produs anul 1876 283 10. Episodul amintit de Bacalbașa cu destulă exactitate a contribuit și el la șubrezirea regimului conservator; în cadrul discuțiilor asupra rectificării
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
deosebire în stările de tristețe. Cuplul nefericit se întâlnește și în baladele de tip romantic. Autoarea preferă cadrul anotimpurilor reci și mohorâte, dar simbolurile șterse, limbajul fără strălucire și incorectitudinile prozodice scad mult din valoarea liricii ei. Altfel, C.-P. versifică relativ ușor și într-o limbă lipsită de stridențe neologice. A scris și scurte povestiri cu subiecte inspirate din lumea cartierelor mărginașe, cu personaje caracteristice (vagabonzi, meseriași mărunți, mici negustori). Sentimentalismul este însă covârșitor, ca și tendința moralizatoare. Comedia Un
CUGLER-PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
și o catedră de limba română), aprofundând cunoașterea Antichității la cursurile de teoria și istoria retoricii, de sintaxă greacă, de istoria literaturii latine și istorie elină, prin traduceri și interpretări din Cicero. În decembrie 1884, semnând C. Boșcu o snoavă versificată pe un subiect auzit de la Ion Goriță, Filosofii și plugarii, își începe colaborarea la „Tribuna” din Sibiu; dă, în anul următor, trei balade pe motive populare, Blestem de mamă, Pe pământul turcului, Angelina, în 1886, Atque nos!, Fata craiului din
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
aventuros, cu un filon de patetism, dar și de umor: „La bar « La Calul Troii»/ se-ntorc din larg eroii/ cu pumnii-n buzunare,/ setoși de răzbunare”. Această viziune este susținută structural de poeme lungi, balade, romanțe, în care D. versifică ușor, rostogolind cuvintele cu impetuozitate și părând a se opri cu greu. Înrudirii cu Ion Minulescu, semnalată de Mioara Apolzan, i se adaugă aceea cu Panait Istrati, atmosfera baladescă fiind uneori asemănătoare, cum remarca Ion Vinea. Poet și navigator, D.
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
poemelor, de unitatea și maturitatea viziunii autorului. În 1944, C. a alcătuit, împreună cu Matei Alexandrescu și Ion Frunzetti, Atlasul liric al poeziei românești contemporane. Alte volume de versuri publicate de el sunt Ospățul de taină (1944), Făt-Frumos din lacrimă (basm versificat după M. Eminescu, 1945), Finister 2 (1970) și Metafore (1971), în care sunt antologate volumele anterioare și este inclus, sub titlul Poeme noi, ciclul Metafore. Prin intermediul „metaforelor”, poetul pune și acum întrebări existențiale. Contemplând fântânile, meditează la implacabila condiție umană
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
poezia lui O. Goga, junimismul și sămănătorismul, rolul imaginilor în literatură. Impresionist în fond, C. se amăgește a fi un spirit teoretic. Ca poet, C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține într-un minorat al expresivității, fluența molcomă a romanțelor sale smulgându-se arareori din făgașul banalității. Mai suspinând, mai îngândurându-se adică filosoficește, poetul cultivă o suită de stări din care nu lipsesc refugiul în visare
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
crezi că ar fi vorba de viața și opera fostului și (viitorului?) chiriaș de la Cotroceni. Dezamăgirea este inenarabilă, căci ce vedem la p.3: un curriculum vitae al autorului, sau cum a devenit el prozator satirico-umoristic. Cel ce și-a versificat, ca tot românul, pubertatea, a realizat curând că "numărul poeților depășea cu mult populația țării". Și fiindcă "mai erau câteva locuri libere la Compartimentul umor negru", s-a decis să scrie în acest registru, în aquaforte, îmbinând terapia morală cu
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
curând, Al. Călinescu mi-a lansat, cu un aer serios: ăIlie, tu să ții minte că de la cartierul din copilărie ți s-a tras carieră la Ministerul Apărării francez!a) La vreo 12 ani, școlarul care eram a început să versifice, urmând cu voioșie modelul-far, proletcultismul ambiant! Așa se cuvenea, așa am scris. Devenit ăpoetul scoliiă, am fost trimis cu mândrie la Cercul literar de la Palatul Pionierilor, la Cotroceni. Toată lumea făcea caz de înlesnirea mea versificatorie. Se regretă însă faptul că
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
ăMistretului cu colți de arginta impune scriiturii un tratament filosofic, o priză a plasticii imaginii de ultimă emisie, o sintaxa a constanței temperaturii lirismului românesc". Cel mai grav păcat al "Columnei" e absența spiritului critic. E debutat un domn care versifica, în 1999, leit Minulescu ("Eu am sorbit ades din cupă/ Dezamăgirilor amare,/ Încît orice durere, astăzi,/ Cu mult mai dulce mi se pare"), e elogiata o doamnă care a publicat o carte, Vernisajul iubirii, despre care Spiridon Popescu e convins
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17670_a_18995]
-
în mintea cititorului și de aceea vorbeam de o remitizare. Personajul nu se poate despărți de mitul sau, dar îi schimbăm fundalul, îl punem într-un mediu neașteptat și de aici ironia. Roald Dahl a scris un volum în care versifica basmele Fraților Grimm, le pune în context modern și le și schimbă finalul. Ceea ce faceți și dumneavoastră într-o oarecare măsură.</b> Da, tema reciclărilor motivelor clasice e prezenta încă de la primul meu volum, Cântice mârlănești, apărut în 2007 la
„Literatura pentru copii este un act profund subversiv” () [Corola-website/Science/295700_a_297029]
-
fost episcopul Macarie, care a trăit la Roman între anii 1531 și 1558. Între anii 1606 și 1612 a trăit la Roman ctitorul mănăstirii Dragomirna, Anastasie Crimca, un neîntrecut miniaturist. Între anii 1665 și 1671 episcopul Dosoftei a tradus și versificat la Roman „Psaltirea în versuri”, tipărită apoi la Kiev în 1673. Marele cronicar Miron Costin, care avea o moșie în apropierea orașului, a trăit și a sfârșit tragic în Roman. Un alt reprezentant al culturii secolului al XVIII-lea, care
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]