285 matches
-
o sămânță vastă,/ și tot ce este sferă se însămânțează/ pe orbită de sămânța-a altor sfere." Ca și N. Stănescu, Gr. Hagiu vine în poezie cu elemente geometrice care devin simbol al unor stări sufletești (cercul și sfera); apoi versifică idei legate de categoriile de cunoaștere sau de mișcare, de la deplasarea mecanică simplă la mișcarea cu viteze superioare: "din spațiu și din timp viteza sare/ și lucrurile în viteză sunt nelimitate/ schimbarea nici o clipă nu le iartă." Raportată la starea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un cântec alb de stea/ Cuba/ da". Nu reușește să transfigureze lumea pe care o reprezintă; după cincisprezece ani de exercițiu, mai scrie versuri ca A. Toma. În 1967, cu cele "Patruzeci și șase poezii de dragoste", se complace să versifice doar corect: Mi te-amintesc, iubire veche/ Frumoasă ești ca toamna la Văratic, stăpână peste nucii din livadă", sau: " Cum e somnul scris cu vise,/ frunzele-s cu toamnă scrise/ Cum albinele scriu miere în văzduh și în tăcere." Nici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
păsări fie clipei lăutari/ înălțați zidirea tot mai sus, mai sus". Participarea la evenimentele cotidiene și la marea sărbătoare a patriei apare la Gh. Tomozei în versificări care amintesc de prima perioadă a poeziei noastre civice de după august 1944; poetul versifică corect statornicia noastră pe acest pământ: "Am fost aici. Părinții mei, părinții/ părinților, bunica, bunii/ și ploile ne știu arama lumii/ iluminându-ne-n vecernii, dinții/ avarii, goții și în urmă hunii/ nu ne-au clintit./ Cu sabia credinții ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
modele de urmat în epocă; prin patos și atitudine romantică se apropie de mișcările istoriei contemporane, pentru că Horia, ca și Tudor, simbolizează eroismul, bărbăția și jertfa în slujba unui ideal, amândoi figuri mesianice și romantice, luptători pentru emanciparea națiunii. Poetul versifică motive istorice, dar nu reușește întotdeauna să atingă poezia; în 1956, de pildă, când scrie poemul "Gelu Și Tuthum", el se exprimă direct și simplu, propunând o direcție poeziei: "Demne nu-s de cântec și poveste? Cântecele istoriei". Desigur, răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu celălalt braț săltându-și încovoiata sabie a Istrului/ Să-și apere Dacia liberă". Ion Rahoveanu, în volumul "Lacrimi pe spadă", evocă un trecut legendar desprins din mănăstiri, morminte, relicve. În "Agapia", "Puterea locului liber", "Celor fără morminte", "Elegia Iancului" versifică inegal oferindu-ne din când în când și poezie: "Pe spadă cad lacrimi, făgăduinți/ Atinse-n fața porților în zid,/ Deasupra cărora săpăm inscripții/ Se sapă greu în secole avid." Începând cu anii 1965-1970-1975, lirica de evocare istorică apare tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
P. L. A., 1969; "Fața străină a nopții", Editura Cartea Românească, 1971, "Poeme de dragoste", Albatros, 1971; "Singurătatea amiezii", Editura Facla, 1973. Iată-l, evocându-și satul: "Satul acesta adunat între dealuri lângă un râu care seacă în arșița verii..." Alteori versifică într-o muzică simbolistă: ("Vom învăța de acuma tărâmuri boreale/ Tăcerile în fiorduri ne vor striga mai lung/ în icebergul nopții genunchii dumitale/ vor lumina cu verde truditul nibelung"), sau încearcă să versifice idei stranii. "Dacă te uiți" cu gândul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
râu care seacă în arșița verii..." Alteori versifică într-o muzică simbolistă: ("Vom învăța de acuma tărâmuri boreale/ Tăcerile în fiorduri ne vor striga mai lung/ în icebergul nopții genunchii dumitale/ vor lumina cu verde truditul nibelung"), sau încearcă să versifice idei stranii. "Dacă te uiți" cu gândul, cu mirosul, cu auzul "vei vedea o femeie". 3 "Poeme",E. S. P. L. A., 1957; "Pietre kilometrice", E. S. P. L. A., 1963; "Miracole", E. S. P. L. A., 1966; "Alte poeme", E. S. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
viață n-are parte; Vom merge în lumea unde trăiește mai departe." Basmul neterminat se oprește aici, însă poetul va continua, cu dorința de a fi lîngă iubita moartă. Vom mai găsi această dorință în Strigoii și apoi în basmul versificat de poet cu titlul Miron și frumoasa fără corp. Dar concomitent cu aceste opere de pură fantezie, pentru care poetul s-a "cufundat în stele, în nori și în ceruri nalte", el a mai scris, tot atunci, și poezia Floare-albastră
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
despre tine"). În următoarele volume de versuri, fără să renunțe la niciun crâmpei din produsul dicteului semiautomat căruia i se supune cu plăcere și, de bună seamă, și cu o secretă mândrie, Doru Maximovici continuă, imperturbabil, să își publice glosele versificate pe marginea temelor poetice macro. Nașterea, dragostea și moartea, aventura de a trăi și de a crea, destinul și evoluția umanității în timp rămân, și în Solitudine, Călcâiul cu săgeată, O liniște... Cuvinte, Iubito, mai adu-mi un măr și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
câțiva ani la țară și prin țară). În cele patru volume intitulate Rustice (1893-1894, ultimul premiat de Academia Română), el descrie, în versuri și în proză, peisaje sau munci campestre, aspecte „din viața zilnică a țăranului” (cum sună titlul unui ciclu), versifică în manieră folclorică diverse motive. Mici întâmplări constituie nuclee epice pentru prozele din aceste culegeri, fără virtuți deosebite, dar considerate de autor bune prilejuri de a-i instrui și moraliza pe săteni. În anii următori scrisul său vine în întâmpinarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
Axelrad, în timp ce gazetarul apelează la pseudonime ca A. Luca, A. A.-Luca (A. Luca-Axelrad) sau Roata, A. Roată, Moș Roată, A. Tutov(eanu). Placheta de debut, Spre Răsărit (1900), trimite vag la țara biblică, pierdută; într-o a doua, A. versifică povețe pentru școlarii săi (Copiii și cartea, 1901). Discret, sentimental, poetul cântă, în manierea sfârșitului de veac, durerea neamului căruia îi aparține (Lădița cu necazuri, 1919), învie scene din copilărie, drame mărunte, „murmurul ceainei”, „salonul” - ambianța declasaților șomeri. „Lădița”, evocând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
I. Antoniu, Emil Tudor, N. Bogescu, Cicerone Mucenic, G. Damasch in, C. Rânzescu, G. Nedelea. * În Scrisul nostru nr.6-7, iunie-iulie 1929, G. Ursu îi răspunde lui G. Filiche Priponești - Tutova: „Ne-a plăcut în mod deosebit abilitatea de a versifica, pe care sunteți pe deplin stăpân, câteva înfloriri de imagini sugestive, ritmul armonios, dar am avut neplăcerea să constatăm cum toate aceste frumoase însușiri se pierd în sentimentalismul și-n prea multele dulcegării și subtilități mediocre. Apoi o lipsă de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
poemelor, de unitatea și maturitatea viziunii autorului. În 1944, C. a alcătuit, împreună cu Matei Alexandrescu și Ion Frunzetti, Atlasul liric al poeziei românești contemporane. Alte volume de versuri publicate de el sunt Ospățul de taină (1944), Făt-Frumos din lacrimă (basm versificat după M. Eminescu, 1945), Finister 2 (1970) și Metafore (1971), în care sunt antologate volumele anterioare și este inclus, sub titlul Poeme noi, ciclul Metafore. Prin intermediul „metaforelor”, poetul pune și acum întrebări existențiale. Contemplând fântânile, meditează la implacabila condiție umană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
În epoca păstoririi la Roman se naște probabil prietenia sa cu Miron Costin, precum și aceea cu Dositei Notara, viitorul patriarh al Ierusalimului, pe care îl întâlnește în 1664, la Curtea din Iași a domnitorului Eustratie Dabija. După 1665 începe să versifice D. și psaltirea tipărită la Uniev în 1673. Ajuns mitropolit al Moldovei în 1671, el va sprijini în anii următori politica antiturcească a lui Ștefan Petriceicu. Împreună cu domnitorul silit să părăsească țara după lupta de la Hotin (11 noiembrie 1673), se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
de el versificării psaltirii. Autorul Psaltirii în versuri a consultat, cum se crede, traducerile românești de până la el ale psalmilor, Psaltirea Scheiană și Psaltirea lui Coresi în primul rând, poate și o ediție grecească a Vulgatei. Operă de Renaștere, psaltirea versificată în Polonia, în 1579, de umanistul Jan Kochanowski (Psalterz Dawidów) va fi constituit, apoi, un stimulent în revelarea de sine a poetului român, în a cărui tălmăcire psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
din 1698, apărute sub supravegherea lui Mitrofan al Buzăului, fostul episcop de Huși și colaborator al lui D., care, după pribegia mitropolitului moldovean în Polonia, își va relua și continua activitatea tipografică în Țara Românească. Cele dintâi contacte cu psalmii versificați de D., Mihai Eminescu le datorează probabil anilor de gimnaziu la Cernăuți și Lepturariului rumânesc al lui Aron Pumnul. Mai târziu, în 1874, Eminescu va achiziționa pentru Biblioteca Centrală din Iași Psaltirea în versuri și Viața și petrecerea svinților, ambele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
pastel însuflețit de acordul „unsunător” al cereștii mișcări: „Toate se deștept, simt, cere/Magnetul însuflețit/ Ce va prin împărechere/Sufletul a fi-nnoit”. V. încearcă și struna liricii de idei. Prieteșugul, Imaginația, Simpatia trădează, chiar din titlu, artificiul, caracterul de disertație versificată pe teme morale, dar și strădania de înviorare a abstracțiilor prin personificare. În Ceasornicul îndreptat i se cere timpului să întârzie când înfloresc valorile morale (frăția, dreptatea, iubirea) și, dimpotrivă, să alerge fără oprire când relele (nelegiuirea, discordia) îl copleșesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
ce te-am zărit Mințile mi s-a zmintit... Povestea vorbei e o falsă culegere folcloristică, întrucît Pann nu respectă autenticul țărănesc, ci împestrițează graiul popular cu cel cult, obținând adesea un efect cromatic uluitor. Limbuția, darul său de a versifica, nu fără a căuta greutățile, sunt extraordinare: Eu nu îți zic alta decât să știi cum că După cum ești mare și vrednic de muncă, Când te tocmești cere să-ți dea plată bună. Un prim ton umoristic vine din ușurința
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
extraordinare: Eu nu îți zic alta decât să știi cum că După cum ești mare și vrednic de muncă, Când te tocmești cere să-ți dea plată bună. Un prim ton umoristic vine din ușurința cu totul mecanică cu care se versifică chestiuni curente, cu o repeziciune aforistică de natura bufonadei: Sarea când e umedoasă arată ploaie sau nor, Iar când este uscăcioasă va fi timp dogoritor. Când nu arde focul bine și luminarea frumos Să fiți siguri că ne vine de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
timp de conștiință”, lansează energice apeluri către compatrioți, somându-i să își facă datoria către țară. În versuri răspicate, pe un ton patetic, el deplânge soarta clăcașului, condamnându-i vehement pe cei ce îl asupresc. S., care scrie de pe la 1845, versifica, se pare, cu multă ușurință, nu în afara înrâuririi unor I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac. În 1858 îi apare o Colecțiune de poezii scrise în esiliu. E aici o lirică searbădă și monocordă, autorul lamentându-se întruna, pururi nemângâiat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
Cum să scap de muze, de vechea tiranie, De ale lor capriții, d-a lor cochetărie, Care Întotdeauna mi-au fost supărătoare Și pricini felurite de lungă Întristare?” Întrebare, totuși, retorică. Îngrijorare puțin jucată. Poetul cunoaște remediul: tehnica de a versifica bine „stilul deslușit”. Pentru a evita o tiranie incontrolabilă, acceptă cu bucurie o tiranie controlată de legi. Este Împăcat, de altfel, cu ideea că literatura lui reprezintă un factor de tranziție. Primește, ca Alecsandri mai tîrziu, ideea de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
credea că-i o sclavie” - Conrad) și, cum spune un bard din poemele lui, el cîntă: „Cum fîșÎie plopul, cum vîjÎie valul, Cum vuvue un vînt”* adică după ureche, atent la sunetele materiei, În ignorarea deplină a științei de a versifica. Bolintineanu nu-i, cu toate acestea, nepăsător față de legile armoniei În poezie. Citind pe Grigore Alexandrescu, este nemulțumit de incorectitudinea metrică a unor versuri, zicînd că acolo unde nu este formă nu este nici cugetare: „versurile șchioapătă ca un cal
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lucrurilor utile și Încearcă să Împace profitul material cu estetica, firescul cu retorica, cuviința cu subtilitatea gîndului. Estetică elementară, dar solidă. Pann scrie mult și ușor despre orice. Nu cunoaște obstacole, n-are mari griji din pricina literaturii. Orice poate fi versificat, chiar și o foaie de Înștiințare către abonați. Multe scrieri sînt, În fapt, cronici ritmate, ca aceste precuvîntări În care autorul Îmbrobodește cititorii cu justificările și sfaturile lui. Poezia propriu-zisă are o epică, un scenariu ce poate fi reconstituit. Grija
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poeților noștri ca fiind condiționat de depășirea reportajului de poezia autentică. Un exemplu este recenzia la volumul de poezii al lui Petre Vintilă apărută În Viața românească, semnată de J. Popper, În care acesta are pretenția de a deosebi reportajul versificat de poemul autentic prin «justa Înțelegere a funcției lirice pe care o cere imaginația» care « Îl va ajuta pe poet să pompeze sânge În notațiile seci ale poemelor sale». O asemenea «critică», indicând unui poet calea succeselor sale prin stimularea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dintre cei tineri - este vizibilă totuși o anumită atitudine care trădează mentalitatea proletkultistă. Asemenea poeți disprețuiesc studiul, nu-s exigenți față de lucrările lor, ignoră nepăsători culmile atinse de arta omenirii În dezvoltarea ei milenară, crezând că-și pot rezolva sarcinile versificând lozinci, exprimându-și abstract și superficial atașamentul față de noua noastră viață, lăsând În paragină expresia. (Ă). Literatura nescrisă a poporului stă la baza Însăși a literaturii noastre naționale. Studierea tezaurului poeziei naționale oferă poeților noștri - așa cum s-a remarcat adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]