294 matches
-
rămâne un amator, influențat de reminiscențe ale unor lecturi din școală și entuziasmat de peisajele văzute în munți. Nici urmă de înaltă vibrație artistică, de înaltă plasticitate, de univers mirific etc. în cartea sa. În locul splendorilor literare promise, întâlnim doar versificări simpliste și reprezentări naive ale frumuseții naturii: „Din lumea codrilor de brad / Cu basme-mpodobită, / Pășeam cu sufletul curat / În universul crestelor de argint, / Pe o cărare însorită. // Urcând pe culmile de piatră, / Cu stânci abrupte și bizare, / Mă apropiam de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
își dă seama (după cum reiese din prefață) că este un versificator, nu un poet. Totuși, perseverează în compunerea de poeme (filozofice), sperând, probabil, în sinea sa că lumea îl va contrazice, exclamând: „Vai, sunteți prea modest!“ Să revenim însă asupra „versificărilor“. Umorul lor (involuntar) provine din aplombul cu care se fac afirmații hazardate și din stilul împiedicat (limba română fiind pentru autor o haină prea lungă în care se încurcă la fiecare pas). De unde știe Nicolae Popescu că Napoleon se decorpora
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un tabel cronologic). O colecție de fotografii reprezentându-l pe autor, Ion Gheorghe Pricop, în diferite momente ale vieții. Apoi: poemele propriu-zise dispuse în pagină sub formă de inimă, de lună, de siluetă umană, de cupă de șampanie etc. O versificare impecabilă, bazată pe ritmuri atent elaborate și pe rime ingenioase. Un complicat sistem de simboluri, evidențiat prin scrierea unor cuvinte cu litere cursive. Și... nici o urmă de poezie. Cartea lui Ion Gheorghe Pricop (Timpul, Iași, 2007) te face să te
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că n-am să te necăjesc, / munca o s-o prețuiesc!“ Astfel încât n ar fi exclus ca, din cauza lui Teodor Sărăcuț Comănescu, natalitatea să scadă în România. P.S. Merită remarcat și modul cum autorul forțează limba română ca să-i iasă lui versificarea. Rimează te-aș ruga cu batista și cămașa, obligându-ne să pronunțăm batistà și cămașà. Dar exemple și mai hilare pot fi găsite în poezia Tom și Jerry: „Ce credeți că a făcut / Jerry când n-a mai putut? / A
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Si William Shakespeare Aculin Tănase a publicat o culegere de epigrame, Delicatese pentru gusturi alese (Princeps Edit, București, 2007). Prima parte a cărții cuprinde epigrame scrise de Aculin Tănase însuși, iar cea de-a doua - epigrame (sau alte tipuri de versificări satirice) aparținând unor „invitați de onoare“: Iacob Voichițoniu, Teodor Pîcă, Spiridon Popescu, Valeriu Matei, Eugen Enea Caraghiaur, Șerban Ionescu, William Shakespeare, Omar Khayyam, Ion Pavelescu, Al.O. Teodoreanu (Păstorel), Efim Tarlapan, Topîrceanu, Alexandru Clenciu, Nicușor Petrescu, Elis Râpeanu, Emil Ianuș, Ion
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Minifabulă: Cucul doar depune oul, / Puii îi va crește... Boul !“ Momentul apoteotic al umorului lipsit de umor practicat de Aculin Tănase îl constituie evocarea, printr-o rimă în -ula, a sexului bărbătesc. Ni-l închipuim pe autor chicotind satisfăcut după versificarea unor asemenea glume golănești: „Nudism la Costinești cu Aculin: Aculin amorezat / Și-a uitat la noi țidula; De mai umblă dezbrăcat, / O să-și piardă chiar și... / (o yoghină din MISA)“ „Adrian Mutu și haremul: O divă când o ia hai-hui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
toate, toate...“ Chiar de risc - fie ce-o fi!, Sunt unic și cel mai cel!, Ba, parol - ca să se știe!, Mă rog, pân’la... toate, toate... etc. - toată această vorbărie fără rost reprezintă o impolitețe față de cititori. La fel de neserioasă este versificarea însăși, bazată adeseori pe schilodirea unor cuvinte pentru asigurarea ritmului și a rimei: „Când simt că n-am încotro, / Și să nu pierd vreun tempó, / Cu bagheta, pac și jap!, / În... cinelul de pe cap“; „Posturi de radio-tv / Tot ce e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
e încă valoare relativă. E vălul de aparențe și încîntare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea din vechi. Să alegi între grațios și Grație, între încîntare și Mântuire, iată canonul întrebării. Suflet mai degrabă religios decât artistic, am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor stări absolute ale intelectului și viziunii: starea de geometrie și, deasupra ei, extaza. Melodioasele plângeri ale poeților nu le-am prea înțeles. Și azi cred că locul întîi în Cetate e al Preotului, celelalte, urmând
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tine Mi-am zis Că mă duci Într-o lume Care ține mult, Ca într-o cameră cu cărți, Din tot ce se vorbește Pe atâta se tot scrie. Și-n limba Care o cunosc, Sunt multe teme Cu știința versificării. Descrie tu, Cănd, dezolant, Ore trec. * IDEI Cântec, deasupra cetății, Îmbătrânire ? ! Eternității i-am zis : La muzica asta frumoasă, Sunt lipsuri În sângele meu. Îngeri, deasupra cetății, Emotive, Despre ceva mai nou ? ! Telegraf Sunt lipsuri În sângele meu. * IDEI II
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
călăuze, la dezordine și impuritate la antipoezie, "mlaștina" prevestită de Eminescu. Totul are loc cu perfectă logică internă a înlănțuirii fenomenelor în evoluția spiritualității și culturii universale. Astfel, nu este simplu hazard că acum are loc invazia predominantă a unei versificări fără prozodie și chiar fără idei, un amalgam inform, incoerent de cuvinte mari cărora cititorul ar trebui să le găsească coerență, un sens; iar dacă nu, poezia este cu atât mai profundă, indescifrabilă și deci mai superioară... Faptul este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
reciclările" impuse presei. Fuga a ajuns prima dintre cele patru îndeletniciri fundamentale ale omului. A devansat hrana-pradă, lupta și sexul, rîdea Fluturel de Lucian, care alesese, între Academia "Ștefan Gheorghiu" și Spital, Spitalul. Mai rîdeam de Angela Chișcă și de versificările ei (prin decret) despre "originea noastră traco-dacă". Mai rîdeam, încă mai rîdeam, deși nu se mai lucra cu literă corp opt drepte, ci cu corp opt drepți. Rîdeam de proza lui Bucălău, tehnoredactorul. Ce subiect inflamant își alesese! Viața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai întâi în „Viața românească” și în „Tribuna”, la activitatea de traducător, dând apoi, până în 1975, aproape douăzeci de volume de traduceri, în proza și în versuri. Găzduite în reviste tradiționaliste, poeziile de tinerețe ale lui I. reiau, într-o versificare fluenta, motive ale romantismului occidental, părăsite în cele din urmă în favoarea exprimării propriei simțiri, nu fără reminiscențe din Heine, ca într-un bogat ciclu erotic. Poemul Convoi funerar, izbutit, indică apropierea de noile curente, insă autorul își abandonează tocmai atunci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
întîlnirea poporului cu un proiect: proiectul comunist. Paradoxal, cultul care servește de ideologie și care ar trebui s-o facă accesibilă masei, o golește de conținut și o ritualizează. Comunismul românesc alunecă de la construcție la repetiție, consacrînd formule grandioase pe versificări populare, pe fețele a lui Ceaușescu și în curînd a soției sale retușate, viu colorate, în falsa strălucire fără vîrstă a desenelor naive. S-a remarcat că acest cult se instalează în momentul eliminării lui Maurer și la începutul unei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Secțiunea dedicată poeziei militante este cuprinzătoare, pe măsura dimensiunii ei în contextul poetic, dar spiritul critic nu pare intimidat de rigorile și cenzura politică: Nu se poate spune că, la un moment dat, nu s-a ajuns la manierism, la versificări goale de emoție. Astfel, Nichita Stănescu, figura cea mai proeminentă a epocii, scoate un volum intitulat " Un pământ numit România", în care realizarea estetică prezintă denivelări. " Un studiu elaborat este dedicat poetului Ioan Alexandru (arta poetică, satul ardelean, drumul către
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Var și cărămidă, nouă meșteri mari/ trunchiul mi-l râvnește zidul nesupus/ munți și păsări fie clipei lăutari/ înălțați zidirea tot mai sus, mai sus". Participarea la evenimentele cotidiene și la marea sărbătoare a patriei apare la Gh. Tomozei în versificări care amintesc de prima perioadă a poeziei noastre civice de după august 1944; poetul versifică corect statornicia noastră pe acest pământ: "Am fost aici. Părinții mei, părinții/ părinților, bunica, bunii/ și ploile ne știu arama lumii/ iluminându-ne-n vecernii, dinții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
copacii,/ Când a fost, cine i-a trezit/ Din întunericul de granit?" Deși versurile lui Traian Iancu, George Dan, Ion Rahoveanu apar cu zece ani mai târziu, când se spune că poezia a căpătat conștiință de sine, ele rămân simple versificări pe marginea temelor. "Domnul Cuza" este un poem în care Traian Iancu declară fără nici un fel de transfigurare: "Mireasma-i trandafir de la Moldova/ Iar cornu-nsuflețit, măreț, e Cuza/ Ce spre-nviere ți-a fost călăuza/ Iubirii ce-a aprins-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
anonimi vor aduce un fel propriu de a fi și a simți, un mesaj entuziast și generos care prefigurează necesitatea elaborării unei "epopei naționale". Nu se poate spune că, la un moment dat, nu s-a ajuns la manierism, la versificări goale de emoție. Astfel, Nichita Stănescu, figura cea mai proeminentă a epocii, scoate un volum intitulat " Un pământ numit România", în care realizarea estetică prezintă denivelări. Versul este declarativ, prezentul este raportat la trecut: "El a însemnat istoria armatei/ Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de împrumut, specifice primei vârste a simbolismului românesc. Astfel se explică preferința pentru teme și motive precum marea călătorie (corabia, pelerinul, gara, marea), geografia exotică, misterul, artificialul, pietrele prețioase, parfumurile rare ș.a.m.d. Dar și ușurința de invidiat a versificării pe aceste motive date, notabilă mai ales pentru că poetul se dedă exclusiv plăcerilor oferite (seulement pour les connaisseurs!) de prozodia tradițională, exersând formule preluate de la marii predecesori... minori cărora le este, repet, profund îndatorat Minulescu, Topârceanu ori Păstorel: "În noaptea-aceea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
parodic pe care îl cultivă de o vreme autorul Clondirului de mastică (prima?) îi șade foarte bine. Pentru că acest gen poetic (pe care numai ignoranții l-ar mai putea astăzi considera minor) solicită de la parodist nu atât o ușurință a versificării pe tipare date ușurință care nu e decât aparentă, din moment ce, singur, talentul nativ nu o poate produce, în lipsa unui exercițiu îndelungat cât o inteligență ascuțită, pliată pe o empatie nu numai literară. Cum am mai afirmat și cu alte prilejuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celebrând plăcerile vinului și ale amorului. Erotica lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri reflexivă se desprinde o intenție morală, care îi colorează într-un fel aparte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
o totalitate creatoare deschisă, el realizează acest lucru mai degrabă acționând, creând, decat contemplând 76. Nu altă pare să fie intenția poetului român, atunci când declară, într-un articol, "Cuvânt către poeți", în Pan, din 1-15 martie 1941: "Am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor slavi absolute ale intelectului și viziunii: starea de geometrie și, deasupra ei, extaza"77. Soarele și Luna ("gemene astre"), la care se face indirect referire, în parafrază barbiana, reprezintă o reductio cosmică a aceleiași forțe
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Ion Barbu refuză mimesis-ul. Într-adevăr, "obiectul" propriu al compoziției poetice este, si pentru autorul "Jocului secund", o aserțiune predominat intelectuală, din care poate să rezulte, eventual, emoția, dar una contemplata: "Suflet mai degrabă religios decât artistic, am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor slavi absolute ale intelectului și viziunii [s.n]"89, formula ce amintește de poescul "Poezia este sentimentul Fericirii Intelectuale"90. Actul de creație nu este rodul unei imaginații sterile, ci implică stabilirea unui contact cu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Cugetarea, desi fratele său vitreg, Gheorghe Eminescu, susținea că "urmase Dreptul la Bruxelles", urmând apoi o carieră de avocat, dar și de publicist (a fost director al ziarului "Democrația" și redactor la "Secera" din Brăila)55. A scris și poezii, versificări ce erau mai degrabă imitații după cele ale unchiului său, încă de pe vremea când era elev la liceu, pe care le-a publicat în jurnalul brăilean "Șoimul"56, chiar în "Convorbirile Critice" ale lui Mihai Dragomirescu și, cum am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
și chiar executați cei considerați dușmani ai regimului comunist. Istoria îi reține numele îndeosebi în legătură cu rolul avut în 1946 în instrumentarea procesului intentat lui Ion Antonescu și colaboratorilor acestuia. Ca literat, debutează în 1933 la „Adevărul literar și artistic” cu versificarea intitulată Matematica, iar editorial în 1934 cu placheta Beton armat (reluată, cu mici modificări, în Pahare de fum, 1974), amalgam de rimări ale unor stereotipii imagistice, în registru simbolist, romantic-tradiționalist, avangardist. V. este indecis atât în stil, cât și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
unele fiind metafore sau simboluri ale stărilor și sentimentelor omenești. Mai multe poeme epico-descriptive sunt construite pe motive istorice sau folclorice de o imaginație cam cețoasă, cu posibilități de vizualizare a unor scene, dar nu și a ansamblului. Nu lipsesc versificările pe tema iubirii, cu obișnuitele invocări, suferințe și tribulații, cu visări erotice în decoruri romantice. Dar carențe importante de concepție și exprimare duc la idei și imagini poetice confuze, uneori incoerente. O viziune în genere sumbră, un patetism afectat, născut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]