1,301 matches
-
mielinizarea sistemului nervos periferic (de care ține dezvoltarea mersului și coordonării mișcărilor fine), proces ce se derulează la om în primii 2 ani de viață, să nu fie determinată pentru acest scop, proces mai mult sau mai puțin identic la vertebrate. În aceeași măsură, dezvoltarea sistemului reproductiv (organe genitale interne și externe), sistem ce va intra în funcțiune abia la pubertate, fiind activ pe toată perioada fertilă și încetân- du-și activitatea după încheierea acestei perioade (menopauză sau andropauză), să nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
altă modalitate prin care se încearcă susținerea transformismului darwinist este omologia organelor, ceea ce ca interpretare simplistă ar însemna că toate speciile care au organe asemănătoare derivă unele din altele. Argumentele aduse sunt asemănarea structurilor diferitelor organe și sisteme pentru toate vertebratele. Și aici se confundă deliberat noțiunile de logică elementară pentru că derivația poate să nu implice omologia, în plus morfologia vitală, ca și fenomenologia vitală, arată că îndeplinirea scopului nu poate fi realizat decât de organe adaptate pentru funcții specifice. Este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
angajatul. Dar nu a încercat să facă lucrul ăsta pornind de la evidența faptelor - surprinse, la o oră de prime-time, de câteva camere de luat vederi - ci s-a străduit, din răsputeri, să acuze râul, ramul, neamul și, în general, orice vertebrată din mediul înconjurător. Nu are rost să insist asupra logicii „de fier“ a acestui om: dacă discursul său s-ar aplica în viața de zi cu zi, ar însemna, de exemplu, că orice spărgător de locuințe ar fi absolvit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
propriului organism, pe când recunoașterea nonselfului rămâne modalitatea principală de nutriție. Discriminarea self-nonself este condiționată de existența unor markeri moleculari care conferă identitate propriilor celule, precum și de diferențierea unor celule cu rol special în realizarea răspunsului imun. Sistemul de histocompatibilitate al vertebratelor își are originea în mecanismele de marcare a individualității celulare, de la metazoarele primitive. În cursul evoluției, sistemele de recunoaștere a selfului și de discriminare între self și nonself s-au condiționat reciproc și s-au complexificat progresiv, finalizându-se cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
metazoarele primitive. În cursul evoluției, sistemele de recunoaștere a selfului și de discriminare între self și nonself s-au condiționat reciproc și s-au complexificat progresiv, finalizându-se cu elaborarea sofisticatelor sisteme imunitare și de histocompatibilitate, pe care le prezintă vertebratele superioare. Sistemul imunitar s-a perfecționat într-atât încât orice moleculă cu greutate moleculară de peste 10 000 Daltoni poate fi supusă mecanismului de discriminare self-nonself. Înțelegerea proprietății de imunitate este consemnată încă din Evul Mediu. Astfel, în Anglia, în anul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ingerată. În polimorfonuclearele neutrofile funcționează două sisteme bactericide: unul independent de O2 și altul dependent de O 2. Sistemul bactericid independent de O2 cuprinde o gamă largă de activități enzimatice; hidrolaze acide, proteaze neutre. 1.2. ORGANIZAREA SISTEMULUI IMUNITAR LA VERTEBRATE Sistemul imunitar este esențial pentru supraviețuirea organismului animal, datorită agresiunii permanente a microorganismelor și a virusurilor asupra sa. Omul adult poartă pe suprafața tegumentului și a mucoaselor sale un număr uriaș de celule bacteriene (circa 1014), chiar mai multe decât
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru supraviețuirea organismului animal, datorită agresiunii permanente a microorganismelor și a virusurilor asupra sa. Omul adult poartă pe suprafața tegumentului și a mucoaselor sale un număr uriaș de celule bacteriene (circa 1014), chiar mai multe decât propriile sale celule. La vertebrate, apărarea este asigurată de complicate mecanisme celulare și umorale, de rezistență și imunitate. Funcția esențială a sistemelor de apărare este protecția față de agenții patogeni invadatori. Interacțiunea permanentă cu microorganismele are un rol hotărâtor în dobândirea complexității structurale și funcționale a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
axenice), numărul limfocitelor B și titrul anticorpilor (Ac) serici naturali sunt de 5-10 ori mai mici decât la organismele convenționale. Evoluția a generat tipuri celulare specializate, tot mai eficiente funcțional, care neutralizează, sechestrează, omoară sau îndepărtează agenții infecțioși, pentru organismele vertebrate. La vertebrate, reacțiile de apărare sunt rezultatul acțiunii unor factori umorali nespecifici (complement, substanțe bactericide) și specifici (anticorpi) și a unor populații de celule specializate, cu acțiune nespecifică (fagocite) sau specifică (limfocite). În concepția modernă, din punct de vedere structural
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
limfocitelor B și titrul anticorpilor (Ac) serici naturali sunt de 5-10 ori mai mici decât la organismele convenționale. Evoluția a generat tipuri celulare specializate, tot mai eficiente funcțional, care neutralizează, sechestrează, omoară sau îndepărtează agenții infecțioși, pentru organismele vertebrate. La vertebrate, reacțiile de apărare sunt rezultatul acțiunii unor factori umorali nespecifici (complement, substanțe bactericide) și specifici (anticorpi) și a unor populații de celule specializate, cu acțiune nespecifică (fagocite) sau specifică (limfocite). În concepția modernă, din punct de vedere structural, sistemul imunitar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
loc proliferarea celulară și amplificarea numerică a limfocitelor, precum și intensificarea potențialului de biosinteză proteinică. La acestea se adaugă o rată înaltă de reînnoire și refacere a rezervelor sale celulare. Astfel, sistemul imunitar este unul dintre cele mai complexe ale organismului vertebratelor. Complexitatea lui derivă din structura de rețea de comunicații intercelulare, din ubicvitatea sa în organism și din efectele multiple pe care le determină un număr mic de categorii celulare. Sistemul imunitar este considerat un adevărat sistem informațional sau „creier mobil
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și metazoarelor inferioare. La organismele superioare, fagocitele îndeplinesc activități fiziologice importante:- elimină moleculele organice proprii care au devenit nefuncționale și reintroduc în economia organismului constituenții chimici ai acestora;- îndepărtează celulele îmbătrânite în embriogeneză, precum și în remanierea osoasă (osteoclastie), în cazul vertebratelor superioare;- joacă un rol în remodelarea tisulară. I. Metchnikoff a clasificat fagocitele în două categorii:- microfage (PMN) - celule care fagocitează particule mici;- macrofage - celule care înglobează particule mari, chiar celule întregi. În anul 1924, Aschoff a creat conceptul de sistem
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
țesuturile implicate în realizarea răspunsului imun, precum sunt hemocitele și corpii grași. La mamifere, citokinele reprezintă moleculele semnalizatoare cheie ale sistemului imunitar. Dar acestea sunt slab conservate, iar la Drosophila nu s-au identificat gene codificatoare de omologi ai citokinelor vertebratelor precum TNFα, IFNγ, IL-1, IL-6. Nu este exclus ca, dacă asemenea citokine există la insectă, ele să se prezinte diferit structural față de cele de la mamifere, sau ca unele dintre numeroasele gene codificatoare de proteaze dintre care 199 care codifică serin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
întâi cascadele proteolitice într-o manieră analogă activării cascadei complementului la mamifere. La insecte, la care sistemul circulator este deschis, cascadele proteolitice ar putea juca un rol important în semnalizarea imunologică, rol care este similar aceluia jucat de citokine, la vertebrate. Recent, câteva studii au condus la identificarea genetică și moleculară a șapte componente ale căii Imd (Tzou și colaboratorii, 2002). Ultima țintă în calea Imd este Relish, un transactivator rel/NF-kB înrudit cu P105 de la mamifere. Se pare că această
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
patogenii și a edifica un răspuns imun specific demonstrează faptul că recunoașterea patogenului la insecte conduce la răspunsuri imune înnăscute, adică la funcționarea imunității naturale, care este o formă ancestrală de apărare împotriva infecțiilor microbiene, întâlnită la plante, nevertebrate și vertebrate (Medzhitov și Janeway, 1997). Dar, recunoașterea patogenului de către sistemul imunitar se bazează pe interacțiunile dintre structurile moleculare prezente pe suprafața patogenilor și proteinele gazdă numite receptori de recunoaștere a modelului. Componente purificate ale peretelui celular microbian, precum sunt lipopolizaharide (LPS
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
CRQ și pentru alte două proteine de tip dSR-CI, ceea ce face probabilă funcționarea unora dintre ele în recunoașterea microbiană. Numeroase proteine care au domenii lectinice de tip C au fost implicate în recunoașterea patogenilor, atât la nevertebrate, cât și la vertebrate. Expresia unei lectine de la Drosophila, denumită galactină este amplificată ca urmare a injectării de bacterii, ceea ce este un argument al implicării sale în procesele imunitare. Analiza genomică a prezis existența unei a doua gene pentru galactină, precum și a altor 35
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de specii reactive de oxigen, repararea rănii și sechestrarea ionilor de fier. Mare parte dintre mecanismele fundamentale și principii ale imunității înnăscute au fost puse în evidență prin studii utilizând atât musculița de fructe (Lemaitre și Hoffmann, 2007) cât și vertebrate superioare, în special specii murine, Mus musculus domesticus, însă extinderea studiilor la specii expuse sistematic la factori nocivi non self, precum sunt muștele dintre nevertebrate și câinii, hienele și vulturii hoitari, ar putea permite identificarea unor factori moleculari - componente ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
putea permite identificarea unor factori moleculari - componente ale sistemului imunitar care le asigură rezistența excepțională a acestor specii la patogeni și la substanțe organice intrate în descompunere, factori cu care nu vin în contact alte nevertebrate și alte specii de vertebrate, incluzând specia umană. La om, imunitatea înnăscută este bariera prin care gazda se apără și care acționează înaintea sistemului imunitar adaptativ. Deși sistemul imunitar adaptativ poate fi programat să recunoască un număr aproape infinit de antigene specifice, sistemul imunitar înnăscut
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
repertoriu mare de Ig-uri, respectiv de TCR-uri. În majoritatea celulelor, genele Ig și TCR sunt silențiate, pe când, în celulele B și T, ele sunt reactivate prin mecanisme de rearanjare de segmente genice individuale pentru imunoglobuline, respectiv, pentru TCR. La vertebrate se cunosc patru mecanisme majore de rearanjare de segmente genice pentru imunoglobuline: recombinarea VDJ, hipermutația somatică, conversia genică și mecanismul de comutare (macaz) a clasei. Recombinarea VDJ și comutarea clasei sunt mecanisme larg răspândite la vertebratele superioare. Hipermutația somatică reprezintă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
respectiv, pentru TCR. La vertebrate se cunosc patru mecanisme majore de rearanjare de segmente genice pentru imunoglobuline: recombinarea VDJ, hipermutația somatică, conversia genică și mecanismul de comutare (macaz) a clasei. Recombinarea VDJ și comutarea clasei sunt mecanisme larg răspândite la vertebratele superioare. Hipermutația somatică reprezintă un mecanism major și la șoarece, pe când conversia genică reprezintă un mecanism major la iepure și la găină. Există și date potrivit cărora hipermutația somatică, conversia genică și mecanismul de comutare a clasei (macaz) pot fi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cursul evoluției, ceea ce înseamnă că toate speciile care realizează rearanjarea genelor pentru receptorii de antigene, de la rechin la om, utilizează în esență aceeași secvență de recunoaștere, dovadă că sistemul de rearanjare a fost în egală măsură conservat în toată seria vertebratelor. Heptamerul este elementul crucial de recunoaștere, deleția sa anulând rearanjarea, pe când deleția nonamerului determină un nivel scăzut, dar detectabil de joncțiune. Multe segmente VH conțin un heptamer detectabil la capătul C-terminal al secvenței codificatoare, ceea ce face posibil ca o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
formarea perișorilor de pe partea dorsală a corpului. Mutațiile care determină defecte în gena omoloagă RBP-JK, sunt letale recesive, iar în condiție heterozigotă acționează ca supresori dominanți ai fenotipului hairless. Deoarece Drosophila nu are un sistem imunitar de tipul celui de la vertebrate și nici vreo aliniere exonică la nivel V(D)J, nu se cunoaște în ce mod funcția genei omoloage RBP-JK s-ar potrivi cu un posibil rol al RBP-JK în rearanjarea V(D)J, de la vertebrate. La șoarece, produsul genei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de tipul celui de la vertebrate și nici vreo aliniere exonică la nivel V(D)J, nu se cunoaște în ce mod funcția genei omoloage RBP-JK s-ar potrivi cu un posibil rol al RBP-JK în rearanjarea V(D)J, de la vertebrate. La șoarece, produsul genei T160 este o proteină cu greutate molară 81 000 Da, care se leagă preferențial, dar nu foarte strâns, la secvențele heptamer. Expresia genei are loc în diferite țesuturi. Secvența de aminoacizi are o omologie accentuată cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
unitatea V-D-J este reunită cu un nou segment genic pentru catena grea (în cazul de față Cγ2b). Toate Capitolul 7 GENETICA EVOLUTIVĂ A IMUNOGLOBULINELOR ȘI A COMPLEMENTULUI 7.1. INTRODUCERE Evoluția unui sistem de imunitate adaptativă este o caracteristică a vertebratelor. Caracteristicile răspunsului imun adaptativ sunt specificitatea, amplificarea și memoria. Imunoglobulinele mamiferelor sunt printre cele mai studiate proteine, cele mai puține date fiind cele referitoare la complement și la imunoglobulinele primitive. La peștii elasmobranhi se găsesc anticorpi și proteine ale complementului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
au dat seama că transplantul de țesuturi și organe este un demers artificial al omului, o achiziție recentă a practicii medicale, pe când organizarea, diferențierea și funcționarea componentelor CMH a însoțit evoluția de sute de milioane de ani a claselor de vertebrate. De aici, s-a dedus că CMH îndeplinește roluri multiple și complexe prin care organismul animal elaborează un răspuns imun adecvat nu numai față de agresorii non-self, dar și față de componentele self alterate structural-funcțional și care, dacă nu ar fi înlăturate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în comparație cu cele ale liniei înalt reactante. Nu se știe dacă hiperactivitatea macrofagelor liniei cu răspuns imun redus este legată de eliberarea intensă de limfocite T producătoare de limfokine, activatoare de macrofage. Gene Ir au fost descrise la diferite specii de vertebrate (găină, cimpanzeu etc.) și se admite că ele există și la om, intervenind în mod specific în determinarea intensității (modulare cantitativă) reacției față de antigene, modulând reacțiile caracteristice ale limfocitelor T. Este acum unanim acceptată existența mai multor gene autozomale dominante
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]