946 matches
-
El se holbă la ea, încurcat. —Ai spus „recunoaștere“. Voiai să zici „recunoștință“. El se încruntă. Am folosit singularul. Semeni mult cu ea, știai? Poate că nu ești chiar la fel de drăguță. Dar semeni al dracului de tare. Un val de vertij se prăvăli asupra ei. Redresându-se, căută în geantă și scoase bilețelul. —Uită-te la chestia asta, Mark! Nu sunt singura care a avut grijă de tine. Terapie spontană. Știa că trebuia să-și revină mai mult înainte să plonjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în întâmplările ultimelor două zile. Se gândi la Mark Schluter, la încrederea sa neîntreruptă, nechibzuită în sinele său frânt. Dar faptul că se oprise ca să se gândească la Mark se dovedi a fi o greșeală. Acolo, pe strada prea spațioasă, vertijul îl cuprinse din nou pe Weber. Ceva crucial îi scăpa. Se lăsase descoperit în fața unui atac. Trotuarul se lățea și i se rostogolea sub picioare. Nici o explicație rațională. Se ridică și merse încă două cvartale, căutând ceva, orice, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre marea pestriță a fețelor zâmbitoare, curioase, ale unei specii care vâna în haită. Nu suporta să-și citească discursurile. De obicei dezvolta niște notițe, dând reprezentații fluente, efervescente. Dar în seara aceea, când se abătu de la însemnări, îl apucă vertijul. Era cățărat pe o stâncă înaltă, peste care se revărsau șuvoaie de apă. Până la urmă ce era acrofobia, dacă nu dorința, pe jumătate conștientă, de a sări? Rămase aproape de cuvintele tipărite, dar din cauza reflectoarelor ațintite asupra lui și a ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
eu aici, la urma urmei? Ea menținu constantă presiunea asupra degetelor lui și nu spuse nimic. Coloana i se arcuia, aplecându-se. Ceva din ea îi împărtășea dezamăgirea, absorbind-o în propriul ei trup. Doar ochii îl îmbărbătau - empatia însemna vertij. Îi scutură încheietura în aer. Aproape că încetase să mai tremure. —Basta. Gata cu flagelarea. Hai să dansăm. El se făcu mic, lipindu-se de peretele separeului, uluit. Eu nu dansez. Ce tot spui acolo? Orice om viu dansează. Râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai putea scrie. Pare să se apropie, iar ea îl conduce. Gândurile se revarsă în el ca un pârâu asupra pietricelelor, dar nici unul nu e al lui. Vine și finalul, cu golul său. Apoi rămâne doar îmbrățișarea și pregătirea pentru vertijul nesfârșit. Fără cuvinte, se întorc la mașina ei. Încotro? spune ea. De fapt, n-au de ales. —Spre vest. Nu există altă busolă pentru ei doi. Ea conduce la întâmplare. Traversează un râu secat. —Oregon Trail, spune ea. Cicatricile pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reintră în drepturi și mi modifică percepțiile. Soarele și plaja strălucesc cu siguranță, dar eu le văd ușor pale, atmosfera ușor tremurândă, dureroasă la palpat. Drumurile cu serpentine pe lângă mare, absolut spectaculoase pentru condus, îmi definesc perfect starea : în picaj. Vertij în soare, vortex, fierbere, canale, țevi de carne care bolborosesc continuu. Apoi mă pun la adăpost pe o străduță superbă, cu case scunde pe care crește mușchi - Via Sicilia. A doua mea burtă crește mai repede decât prima, se definește
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
aleea de-a lungul rîului și Schneiderhahn ne aștepta pe bicicleta lui de curse. Așa cum înaintam, lamele vîslelor străbăteau apa de-a curmezișul, căutînd sprijin, și cînd venea momentul să fie răsucite vertical și să prindă apa, o senzație asemenea vertijului îmi invada trupul. Apa rîului era la fel de opacă cum fusese întotdeauna, dar acum părea, dintr-o dată, și fără fund. Numai bătaia însăși oferea un oarecare sprijin, dar dura numai o clipă, după care instabilitatea revenea, la sfîrșit, atunci cînd lama
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai erau alte clădiri) era un șir solid de dale de culoarea pavajului, fiecare de dimensiunea tălpilor mele mele. Puteam ieși din mașină doar dacă mergeam pe ele; fiecare dispărea imediat ce-mi deplasam greutatea de pe ea; am simțit un vertij și m-a cuprins groaza cînd m-am gîndit la ce s-ar întîmpla dacă aș păși între dale. Cînd am ajuns în pragul clădirii îcomplet vizibil), m-am ghemuit și mi-am plimbat palma, testînd golul. O dală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-l tragă pe celălalt, care o lua la vale. Ajunseră într-o stare de torpoare în care nu-și dădeau seama de altceva în afară de durerea din brațe și chinul din picioare. Uneori adormeau și se trezeau izbiți de vreun vertij, pentru că unul sau celălalt se rătăcea pe linie. Aceste ghionturi, ca niște șocuri electrice puternice, le impuseră să meargă ca niște somnambuli drept înainte, iar Lanark își pierduse de mult conștiința, cînd ceva îi tăie genunchiul. Clipi și, în albeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au fost instalate de la bun început. Camerele au rămas mult timp mici, iar balcoanele nu au apărut decît tîrziu. În privința obloanelor, acestea nu au trecut niciodată mai sus de primul etaj: dincolo de acesta, companiile de asigurări admit în unanimitate că vertijul sau dificultatea escaladării țin piept tenacității hoților. Aceste ansambluri mohorîte, supuse și ele unor condiții de acordare restrictive, nu oferă nici o înlesnire în privința posibilității de a locui aici. Ultima treime, din 1982 pînă astăzi, beneficiază de un progres semnificativ în ceea ce privește
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
să stârnească hazardul. Pe Omar îl iubise? Mai mult ca orice. Când se măritase, își dorise să-l mănânce cu pâinea, să-l bea cu apa. Dar acum era altceva: era o neliniște secetoasă, care o ardea din rărunchi. Un vertij în creier, fiindcă nu mai gândea. Sebas devenise chemarea nechibzuită care o umplea dimineața, când se trezea, până când adormea din nou. Alerga, pur și simplu asta făcea, biciuia secundele, orele ca să-l vadă, atât, fiindcă altceva nu putea decât să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Scarlat și Florence, declară senină: ― Sper că va fi o călătorie comodă. În general, automobilul nu-mi face bine. Nici eu nici Mirciulică nu suportăm benzina. Prima oară când m-am urcat într-o mașină am avut o senzație de vertij. Raul Ionescu începu să râdă și trânti portiera. Prinse în aer brațul cârnului care făcea exerciții de gimnastică. ― Ai grijă! Te ții după noi și fără exhibiții pe șosea. Nu vreau probleme cu șmecherii de la Circulație. Mașinile ― una albă și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și femei, toți bine Îmbrăcați, reduși la o tăcere reverențioasă, Încercuiau masa de ruletă, plasând jetoane pe suprafața de postav. Tăcere, rezervă, apoi crupierul făcu roata să se Învârtă tare, aruncă bila pe ea și toți ochii se Îndreptară spre vertijul de metal și culoare, Înțepeniți acolo În vreme ce Încetinea, Încetinea, Încetinea și se oprea. Ca un șarpe, grebla crupierului se plimbă În susul și-n josul mesei, adunând jetoanele pierzătorilor și Împingând câteva câștigătorului. Și apoi din nou aceleași mișcări, agitația, rotirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
altădată, nu mai răspund la emoții decît arareori, nu mai bat la vederea unei glezne de femeie, femeile umblă acum și cu coapsele goale, dacă vedeai, cîndva, un sîn dezgolit puteai să faci chiar un preinfarct sau să ai un vertij, acum vezi țîțe goale cît e plaja de lungă, chiar și pe stradă, doar sfîrcurile sînt nițel acoperite, cît vor mai fi, vezi șolduri goale, buricele fetelor te privesc din mijlocul unor abdomene chinuite de foame, femeile sînt mereu flămînde
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nici mai mult, nici mai puțin decât „posibilitatea de a putea”. Mai mult decât puterea de a întinde mâna (sau de a face orice altceva, în sens tehnic, aplicat și concret), puterea de a putea în genere este responsabilă pentru vertijul necontrolat al angoasei. Contemplația acestei pure posibilități - înaintea oricărui calcul sau intenționalitate precise - trasează conturul Sinelui. Angoasa ne individuează numai prin mijlocirea corporalității subiective. Actualizarea unei potențe se face doar în limitele corporalității. Întrucât precedă orice acțiune, angoasa nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
resimțită. Pentru descoperirea sinelui sunt necesare nu doar impresiile originare ale afectivității pure, ci bucuria și suferința. Asceza intervine prin resortul corpului subiectiv tocmai în punctul dezvrăjirii iluziei erotice. Înfrânarea cenzurează dorința de eliberare de angoasă prin saltul facil în vertijul iresponsabil al păcatului. Prin adoptarea soluției ieftine a simplei acuplări sexuale, omul ratează nu doar întâlnirea cu viața transcendentală a celuilalt, ci mistifică sensul adevărat al propriului sine. Asceza - în creștinism, cel puțin - țintește realizarea comuniunii cu celălalt, adică potolirea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
posedare. Ca și angoasa, erosul este echivocul prin excelență. Și de unde vine prestigiul echivocului dacă nu din plăcerea ascunsă în gustul așteptării și în promisiunile noutății? În cazul întâlnirii erotice genuine, „un amestec de atracție și repulsie în fața necunoscutului” generează vertijul anxietății 1, pe care nici o ideologie subiectivă nu-l poate atenua. Cum se explică acest lucru? În primul rând, „sinele” resimte o „capacitate de a putea” (singura capacitate reală) care dezvoltă abilitatea trupului de a se deplasa, a atinge etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
om sau univers - ancorată eventual în epifania unui Bine transcendent - e socotită dacă nu direct „fundamentalistă”, măcar potențial „intolerantă”. Limbajul neutru al „diferenței” descalifică orice discurs „fundaționalist” sau proiect misionar. După 1968, marea majoritate a universităților occidentale au blocat, în vertijul intepretărilor relativiste, accesul către însuși conceptul umanității. În plan civic, faptul este reflectat de schimbarea criterilor vigilenței democratice. De la apărarea legitimă a drepturilor fundamentale ale omului s-a trecut rapid la militantismul frivol exprimat în favoarea „drepturilor animalelor” la fericire. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
malformații ale intersubiectivității erotice 1. Ochiul căscat orgasmic către nuditatea deșartă a lumii are, pentru conștiința sedată a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici de aneantizare a vieții. Plăcerea pornografică caută vertijul abisal al expulzării din economia oricăror echilibre. Tandrețea e izgonită, mai întâi. Frivolitatea avangardistă alungă misterul, masochismul meschin ia locul gingășiei, pentru ca demonul profanării să primească un nou titlu de proprietate. Trăit în această variantă, erosul e lipsit de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și el în urechea internă. Funcționarea sa este similară, întrucât depinde de excitarea celulelor ciliate din cavitățile situate în canalul osos al melcului: utricula și sacula pentru sistemul static și cele trei canale semicirculare pentru senzațiile de deplasare (senzațiile de vertij în timpul valsului etc.). Mecanismul echilibrului static a fost pus în evidență cu ajutorul unui crevete, animal care nu are decât un singur sistem, statocistul, o cavitate mică în care, datorită greutății, granulele de nisip intră în contact cu cilii celulelor receptoare
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
statocist în timpul năpârlirii. Plasând un magnet deasupra acvariului, creveții se întorc cu susul în jos, fapt ce demonstrează că particulele trebuie să atingă cilii, pentru a restabili echilibrul animalului (Kreidl, apud Chauchard, 1965). Concluzie În opinia unor cercetători, senzația de vertij (și chiar răul de mașină) ar proveni din confuzia în privința perceperii simțului nostru dominant, cel vizual, care nu ne furnizează informații în legătură cu mișcarea (de exemplu, în mașină sau în avion), în timp ce creierul primește de la organele de echilibru informații despre mișcări
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
forme în perpetuă interacțiune. Diversele categorii generice, canonice sau nu, sunt antrenate într-un proces dinamic (desemnat printr-o terminologie de pe acum familiară: hibridizare, metisaj, entre-deux, transgresiune, liminalitate, contaminare etc.). Pe scurt, avem de-a face cu un soi de vertij al recategorizărilor permanente. Este în egală măsură fascinant să analizăm procesul prin care - dincolo de textele teoretice - operele literare contemporane au înțeles să „recitească” tradiția genurilor, adăugându-i alte și alte versiuni. Aproape că nu mai este nevoie să subliniem că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poezie canadiană” sau „apoi mergeam dacă-ți amintești să facem clătite și pe geamul bucătăriei moara dâmbovița,/zornăia de fișicurile fantomelor deratizate”) și ajunge la dezvoltările cele mai fanteziste, dovedindu-se de neîntrecut atunci cînd este vorba de a provoca vertijuri (ale limbajului și ale realității): dar oare poate exista dragoste în ceața cețurilor? în ceața pătrunzând pe ușa rotativă în palatul telefoanelor și expediind scrisori și mandate poștale și pachete legate cu sfoară pe o sută de mii de adrese
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
am găsit fierul ruginit, plin de viermi”. Treptat, asemenea unui bulgăre de zăpadă în rostogolire, acumulările succesive fac ca textul să ia o întorsătură cum nu se poate mai fantezistă, Cărtărescu arătându-se neîntrecut ori de câte ori este vorba de a provoca vertijuri ale limbajului și ale imaginației: „...l-am apucat, l-am smucit pân-a ieșit din pioneze cu tencuială cu tot, am tras de el până am început să apropii metru cu metru cartierul tău de al meu turtind farmaciile, cofetăriile
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe europeni decât provizoriu, până se pun la punct cu tehnica. După părerea mea, europenii vor fi expulzați din Asia și Africa sau vor fi absorbiți, prin împerechere cu indigenii. Deja în America... Lui Saferian un asemenea oracol îi dădea vertij. I se părea că pe unde calcă solul e moale, cedând ca vata la apăsarea piciorului. - Atunci unde e sigur, domnul Smărăndache? . - Eu cred că în jurul Mediteranei, în Grecia, Sicilia (care e posibil să se despartă de Italia), în Spania
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]