1,213 matches
-
susceptibile de a furniza la depanare un fir utilizabil pentru obținerea unui filament de matase brută (borangic). Gogoșile improprii pentru depanare sunt clasificate la poziția nr. 50.03. În general, gogoșile de viermi de matase sunt gălbui, albicioase sau uneori verzui. 50.02 - MATASEA BRUTĂ (NERĂSUCITA). Matasea brută de la această poziție provine din depanarea gogoșilor. În practică, deoarece firele, a căror înfășurare constituie fiecare gogoașa, sunt foarte fine, matasea brută se obține prin juxtapunerea longitudinala a mai multor fire (în general
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166792_a_168121]
-
Totuși, aceasta răsucire fiind extrem de slabă, filamentele de matase brută în această etapă de prelucrare nu trebuie confundate cu firele pentru brodat simple menționate la poziția nr. 50.04. Filamentele de matase brută sunt în general gălbui, albicioase sau uneori verzui. Rămân clasificate aici filamentele degomate (adică debarasate de substanțele lipicioase, prin tratarea cu apă caldă cu săpun, cu soluții alcaline diluate) sau vopsite, dar nerăsucite. Filamentele de matase brută sunt de obicei prezentate în lungimi mari, fie pe bobine conice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166792_a_168121]
-
cupru. În stare solidă, de metal, cuprul are culoare roșie-portocalie, aceasta fiind principala proprietate după care se deosebește de alte elemente. De obicei, majoritatea compușilor anorganici, dar și organici ai cuprului au o culoare albastră, deși unii pot fi și verzui sau vernil. Sistemul de cristalizare al cuprului este cubic, cu fețe centrate, lipsind prezența polimorfismului. Unul dintre dezavantajele cuprului este fenomenul de coclire (înverzire), ce poate fi observat adesea pe vasele vechi sau pe monedele (la moneda românească de 5
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
Cambula ("Pleuronectes flesus") este un pește marin de fund din familia pleuronectidelor. Corpul este asimetric și turtit lateral și are o lungime de până la 48 cm. Partea dreaptă, acoperită cu solzi cicloizi și plăci osoase, are o culoare verzuie sau brună cu pete stelate. Pe ea sunt situați ochii. Cealaltă parte este aproape goală, de culoare deschisă. Capul este mic, dinții sunt așezați pe ambele fălci. Cambula se hrănește cu nevertebrate de fund și peștișori. Femela depune 0,4-2
Cambulă () [Corola-website/Science/311632_a_312961]
-
arborea"), ciocârlia de Bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), codobatură albă ("Motacilla alba"), muscar sur ("Muscicapa striata"), presură sură ("Miliaria calandra"), hoitar alb ("Neophron percnopterus"), pietrar sur ("Oenanthe oenanthe"), grangur ("Oriolus oriolus"), viespar ("Pernis apivorus"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), pitulice sfârâitoare ("Phylloscopus sibilatrix"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), silvia undulată ("Sylvia nisoria"), silvia mică ("Sylvia curruca"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla
Băneasa - Canaraua Fetei () [Corola-website/Science/333780_a_335109]
-
deschiși decât fondul cafeniu. Abdomenul, partea inferioară a cozii și gușa sunt portocaliu intens, plăcile ventrale externe ale abdomenului albastre cu pete negre. Partea inferioară a capului albă. La femele, coloritul verde este înlocuit adesea prin cafeniu-pământiu; capul cafeniu (uneori verzui) cu sau fără puncte negre; partea inferioară a corpului albă, cu reflexe roșietice. Șopârla de iarbă trăiește în vestul României pe terenuri înierbate nisipoase, pe dune și pe porțiuni pietroase. În Muntenia și Dobrogea, se întâlnește în special pe terenurile
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
refecere a efectivului de pește. "Gadus morhua" are un maxilar lung și puternic, fiind ușor de recunoscut după linia suplă, are înotătoare, dorsale, anale și codale dezvoltate. Peștele are un colorit diferit, fiind dorsal de o culoare mai închisă brun verzuie și o culoare mai deschisă pe partea ventrală. Peștele este carnivor el se hrănește cu viermi, crustacei și pești mici. Exemplarele adulte ating o lungime de 1,5 m, depunerea icrelor are loc între lunile ianuarie și mai. El poate
Gadus morhua () [Corola-website/Science/322732_a_324061]
-
neagră ("Lanius minor"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), sfrâncioc mare ("Lanius excubitor"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), gaie neagră ("Milvus migrans"), ciocârlanul de Bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), codobatură albă ("Motacilla alba"), presură sură ("Miliaria calandra"), pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), turturică ("Streptopelia turtur"), mărăcinar ("Saxicola rubetra"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), călifar alb
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
flancuri, sunt mici pete negre, rotunjite sau în formă de X, relativ distanțate, ocupând 1 sau 2 solzi. Spre partea posterioară și pe flancuri aceste puncte capătă o formă semilunară. Înotătoarele sunt închise la culoare, cenușii sau roșcate, cu reflexe verzui sau gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală cu puține pete negre; celelalte înotătoare sunt lipsite de pete. Înotătoarea adipoasă cu pete negre, rotunjite. Dimorfismul sexual este slab pronunțat: la masculi, botul este mai ascuțit, iar colorația, mai ales cea de pe abdomen
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
cherrug"), șoim călător ("Falco peregrinus"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), cufundar polar ("Gavia arctica"), cufundar mic ("Gavia stellata"), acvilă pitică ("Hieraaetus pennatus"), pescărușul cu cap negru ("Larus melanocephalus"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), ferestraș mic ("Mergus albellus"), gaie neagră ("Milvus migrans"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), ploier auriu ("Pluvialis apricaria"), furtunar ("Puffinus yelkouan"), chiră mică ("Sterna albifrons"), pescăriță mare ("Sterna caspia"), chiră de mare ("Sterna sandvicensis"), lup de mare ("Stercorarius parasiticus"), ferestrașul mare ("Mergus merganser"), rață cu ciuf ("Netta rufina"), pietrar bănățean ("Oenanthe hispanica
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
păduri foioase și conifere, deseori și pe marginile lor. Buretele, care se dezvoltă din mai până în octombrie, crește în câmpie dar mai rar în munți. Buretele se decolorează cu acid sulfuric roșu de Siena, cu anilina galben de lămâie (apoi verzui, după 3 ore roșiatic), cu tinctura de Guaiacum albastru-verzui, cu Hidroxid de potasiu galben, cu naftolul α albastru că cerneală, cu rezorcina după câtva timp ușor ruginiu în sfârșit negru, cu sulfat de fier roșu cărămiziu și cu brun-negricios. Vinețica
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
ridibundus"), pescăruș sur ("Larus canus"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), gaie neagră ("Milvus migrans"), culic mic ("Numenius phaeopus"), culic mare ("Numenius arquata"), lopătar ("Platalea leucorodia"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), cresteț pestriț ("Porzana porzana"), cresteț mijlociu ("Porzana parva"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), corcodel mare ("Podiceps cristatus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), cristei de baltă ("Rallus aquaticus"), silvia undulată ("Sylvia nisoria"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"), nagâț ("Vanellus vanellus"). În vecinătatea sitului se află mai multe obiective de
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]
-
formațiuni sarmațiene grezoase si calcaroase (gresii, gresii calcaroase, calcare cochilifere), care au influențat altitudinea și masivitatea. Rare intercalații de argile și nisipuri se găsesc pe Valea Huiup de la Nenciulești și la Năeni, iar o alternanță de argile roșietice cu argile verzui într-un „complex pestriț” pe Valea lui Cernat. Prelungirea nord-estică Valea Rea a dealului Istrița, se caracterizează prin prezența de brecii (cu grosimea în restrângere de la nord la sud) în care se constată prezența de marne, tufuri, intercalații gipsifere, argile
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
mg capsule 2 . Fiecare capsulă conține 25 mg zinc ( echivalent cu 83, 92 mg acetat de zinc dihidrat ) . Pentru excipienți , vezi pct . 6. 1 . 3 . FORMA FARMACEUTICĂ Capsulă . Capsulă de mărimea 1 , cu corp și capac opac de culoare albastru- verzui , inscripționată cu „ 93- 376 ” . 4 . 4. 1 Indicații terapeutice 4. 2 Doze și mod de administrare Inițierea tratamentului cu Wilzin trebuie să se facă sub supravegherea unui medic cu experiență în tratamentul bolii Wilson ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul cu
Ro_1170 () [Corola-website/Science/291928_a_293257]
-
autorizației de punere pe piață și producătorul : Orphan Europe SARL Immeuble “ Le Wilson ” F- 92058 Paris La Défense - Franța 1 . CE ESTE WILZIN ȘI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Wilzin 25 mg se prezintă sub formă de capsule de culoare albastru- verzui , inscripționate cu „ 93- 376 ” . Wilzin 50 mg se prezintă sub formă de capsule , opace , de culoare portocalie , inscripționate cu „ 93 - 377 ” . Este disponibil în cutii cu 250 de capsule , într- un flacon din polietilenă închis cu un sistem de închidere
Ro_1170 () [Corola-website/Science/291928_a_293257]
-
produs de tobele cu mesteacăn este foarte puternic pe frecvențele înalte și joase, și este ideal pentru înregistrările în studio. În Belarus, Rusia, Statele Baltice, Finlanda, nordul Chinei, seva mesteacănului este considerată băutură răcoritoare, având calități tonice. Seva este apoasă, verzuie și are un gust dulceag. Este comercializată la scară industrială. Seva de mesteacăn este folosită în aromatizarea cvasului , băutură alcoolizată din cereale. Sucul de mesteacăn natural se regăsește și în băuturi ca sirop de mesteacăn / arțar, oțet de mesteacăn, bere
Mesteacăn () [Corola-website/Science/302680_a_304009]
-
lungi și puternice și o coadă pe masura monstruozității lor și uneori chiar și aripi. Unii dintre aceștia aveau un aspect cu totul diferit. La aceștia din urmă, corpul este asemănător cu al șerpilor. El este acoperit cu șolzi roșii, verzui sau galbeni. După alte povestiri balaurii ar fi fost pe jumătate oameni, jumătate șarpe cu șolzi de pește. În Munții Apuseni se crede că are capul unui cal și corpul unui șarpe, iar în alte zone românești, are capul unui
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
păsările cuibăresc frecvent pe lângă regiuni de baltă. Ele preferă regiunile joase, deschise, de câmpie și smârcuri. Sunt păsări monogame. Teritoriul cuibului este apărat cu înverșunare de mascul. Ponta este depusă în lunile aprilie, mai fiind alcătuită din 3 - 4 ouă verzui cu puncte întunecate. Clocesc ambii părinți, iar puii eclozează la circa 26 - 27 de zile. Iarna păsările migrează spre Asia de Sud și spre bazinul mediteran. ul este de mărimea unui porumbel (28 - 31 cm), cu coloritul penajului aripilor și spatelui negru-verzui
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
chiar și o mină de uraniu. Există mai multe fabrici, dar de la căderea Cortinei de Fier nu au reușit să treacă peste perioada de tranziție. Aici se află o fabrică destul de faimoasă de porțelan, Porțelan Zsolnay, care are o culoare verzuie, numită "eozin". Universitatea Pécs a fost fondată de regele Ludovic cel Mare în 1367, fiind cea mai veche universitate din Ungaria. Este compusă din "Universitatea de Medicină și Odontologie" și "JPTE" (Janus Panonius Egyetem). Pécs nu a suferit de pe urma celui
Pécs () [Corola-website/Science/297719_a_299048]
-
de stejar ("Dendrocopos medius"), presura de grădină ("Emberiza hortulana"), șoim călător ("Falco peregrinus"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), viespar ("Pernis apivorus"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), pițigoiul sur ("Parus palustris"), pițigoiul de munte (Parus montanus) sau ciocănitoarea verzuie ("Picus canus") Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbusti cu specii de conifere: brad ("Abies"), molid ("Picea abies"); precum și foioase cu
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
degetele mâinilor de o bară a grătarului, dar încet, încet alunecam tot mai jos, iar picioarele tot mai mult ajungeau sub vagonul-remorcă. Eram cu capul în aer, cu fața în jos și vedeam cum sar din șine scântei galbene și verzui. În timp ce eram târât așa, am simțit câteva lovituri puternice ale vagonului din urmă în spate. Am așteptat în loc până când motorul a ajuns în dreptul meu cu viteză redusă, însă văzând că va depăși capătul zonei de refugiu, am pornit în urma lui
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]
-
schimb, el este urmat de Hades(locul sau starea spiritelor apuse). Ilustrațiile îl infățisează având o coasă (ca Grim Reaper), o sabie, sau o altă unealtă. Culoarea calului Morții este scrisă ca "khlōros" (χλωρός), care poate să insemne fie verde/verzui, fie gălbui/palid. Pe baza utilizării cuvântului în literatura medicală din Grecia Antică, câțiva școlari sugerează că culoarea reflectă paloarea bolnăvicioasa a unui cadavru. În profeția sa, Zaharia vede și el cai de diferite culori (Zaharia 1:8-17, 6:1-8
Cei patru călăreți ai Apocalipsei () [Corola-website/Science/325559_a_326888]
-
Acer campestre () este o specie de arbori cu înălțimea de până la 17 m. Frunzele sunt glabre, palmat-lobate 5 sau 3 lobi, lungi până la 8 cm. Florile apar primăvara dispuse în corimbe compuse, sunt poligame și au culoarea verzui. Fructele sunt disamare cu aripi întinse, orizontale. l este un arbore cu lemn alb și tare, cu scoarță roșiatică, care crește frecvent în câmpie și în regiunea de deal. Jugastrul este un arbore melifer. Lemnul dur de jugastru este folosit
Jugastru () [Corola-website/Science/307759_a_309088]
-
Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar ("Ficedula parva"), acvilă pitică ("Hieraaetus pennatus", specie aflată pe lista roșie a IUCN), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), viespar ("Pernis apivorus") sau ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaj
Măgura Odobești (sit SPA) () [Corola-website/Science/330384_a_331713]
-
face retușurile. Stârcii de noapte clocesc doar o dată pe an, rareori de două ori. Femelă depune de la trei până la cinci ouă în perioada aprilie-iunie. În prima zi, ouăle sunt de-un verde puternic, dar de deschid repede la o culoare verzuie sau albăstruie. Perechea le clocește pe rând 22-25 de zile. În zilele toride, adulții își umezesc penele pentru a le ține oualelor cald. Puii părăsesc cuibul la trei săptămâni după eclozare. În acest timp se ascund în coroanele copacilor. La
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]