1,008 matches
-
mă cuprinde mi-e dor de ceva și nu știu exact de ce aș vrea să fac ceva dar nu știu ce dar știu că trupul meu după atingerea ta plânge... COPILĂRIE Șapte ani trecut-au, duerea încă apasă greu. casa părintească și vișinul înalt... au fost și nu mai sunt... Punct! lumea mea incepe-acol în acel ocol de urbe unde suferința și fericirea se-nbină-n amintire! suflet curat, inimă de copil, existență pură... destin MI-E DOR... Mi-e dor de ultimele zile de
JURNALUL UNEI FETE CARE RÂDE (POEME) de IOANA CREŢ în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346153_a_347482]
-
astăzi îmi apare că o insulă roșie Un continet, o lume, o părere - Ce își aduce-aminte vag, din când în când De un copil din strada Butimanu, De praful din Intrarea Toporași. Era un tei, un dud, și-apoi un vișin Un bulevard, un parc, si o cișmea - Dar azi, eucalipții îi salut, Și-n buze de ocean îmi scald călcâiul. Gândesc că poate mâine-n univers Vă aprea, în fine, Dumnezeu Ca să opreasc-acest nonsens rizibil A-nchipurilor de geografie și istorie
POEME BILINGVE (3) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370987_a_372316]
-
două, ca la chiori... Acestea-mi sunt acum Infime, meschine și, mai ales, claustrofobe. Și-apoi de ce n-aș exista-n acelaș timp Ca arbore sequoia și că teii, Ca trei-patru oceane, cinci ghețari, O țară cu castani, una cu vișini, Și că un continent eucaliptic? Așa cântau cei barzi, în vremi trecute „Pamântu-ntreg e-a Domnului moșie..."?* (*Psalmi, 24:1) OPEN SESAME Last night before your door, ouț în the cold, My soul ablaze with a chaotic passion My eyesight
POEME BILINGVE (3) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370987_a_372316]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SOMN ÎN LIVADĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o zi, în mod sigur, voi adormi într-o livadă cu vișini târzii. Nimeni n-o să mă vadă, nimeni n-o să-mi spună “Rămâi!”, doar luna îmi va face semn că a-nțeles, cu mâna. Într-o zi, voi adormi fără tăgadă, atât de frumos în livadă și în ierburi, cu ochii
SOMN ÎN LIVADĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370085_a_371414]
-
familia Ungureanu Cu tânți Sava, nea Aristotel, Cu fețe, una grasă, alta slabă, Și una care nu era de fel. Cazacu, domnul și cu coana mare, Stăteau pe colț într-o căsuța joasă, Cu rude și nepoți, si cu un vișin Sub care vară chiefuiau la masă. Anuța și cu badea Victor din Mărgău Tăiau oglinzi în casă cu plocade Și fiu-și suduiau: „Mă Adriène, Măsèlilè săriț-ar, mă năroade!” Meilă nu venea seara acasă, Dom’ Rațiu se certase cu Moraru
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
punte sau pe un pod, simbolul trecerii, unde totul se identifică mereu cu locul natal, care devine o axă a lumii poetului, el fiind constructorul și podul însuși ”ca mediator între cer și pământ”: ”primăvara a izbucnit prin ramul de vișin,/ Isus trece puntea spre moară,/ în lampă pâlpâie gândurile mele/ de sub sprânceana nopții scrutează luna” (”Cântec” pag. 6). Numai el, poetul, poate uni lumi, găsind acea cale spre satul părăsit: ”sub alungirea mâinii tale/ mă scurg, Luncavăț însorit,/ întoarce-mă
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
căldură Să se facă vreme bună Pe la noi pe bătătură”. Acum e Soarele la ecuator, Șederea lui aici să nu te doară, E vremea dar după atâta Dor- Fii Echinocțiul meu de Primăvară! Se tulbură narcisele din noi, Floarea de vișin, vița cea de vie, Rămâne frigul iernii înapoi, Tu vino să te îmbrac în Poezie. Gândul meu, pe fruntea ta să-l pun, Să te-aud șoptindu-mi că ți-e bine- Fii Echinocțiul meu în tot ce spun, De-
ECHINOCȚIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353435_a_354764]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > COLIND TÂRZIU... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului Colind târziu Lui Nichita Ninge cu cerbi peste sate, bătrâne nuntă de vișini se rânduie-n cer ca un priveghi pe altare străbune se tânguie ochiul geruind lerui-ler clopot de iarbă părelnic mai bate din'spre harfe de lut, bunăoară fântâni satul coace plămadă de-azur în cetate amirosind neostoite asprele mâini rupi maică
COLIND TÂRZIU... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354192_a_355521]
-
Nu se bea! Frecția este rotundă în partea de jos, sub buric și la organele sexuale. -Fumuri pentru descompunerea pietrelor de la ficat, rinichi și fiere. Ingrediente: rășină de brad, clei de cais, clei de cireș, clei de piersic, clei de vișin, clei de prun Se ia câte o bucățică de mărimea bobului de grâu (sau de porumb...) din fiecare. Se pun pe o plită încinsă sau pe jar. Se pune o pâlnie de metal peste conținut, cu țeava în sus. Se
FOREVER de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354552_a_355881]
-
alb infinit. Cireșul nu s-a lăsat mai prejos, Coroana lui arăta maiestuos. Am așteptat să răsară pe alee flori Sărutate cu drag de soare în zori. Erau frumoasele gingașe narcise Cum ni le închipuim doar în vise! Un mic vișin crescut plin de flori, Anunțau ale Paștelui noi sărbători. Smochinul de întâi mai au înfrunzit, Cu toate că frunzele arătau timid. Peisajul e mult schimbat pe afară, Te-am așteptat pe tine primăvară! Moldova Veche 2 mai 2013 Referință Bibliografică: TE-AM
TE-AM AŞTEPTAT PRIMĂVARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354742_a_356071]
-
Lili ,nu pot aștepta nimic de la ea ,ea așteaptă totul nu simte că eu sunt mort că nu-i pot oferi iubirea care o așteaptă în van de la mine ...E adevărat parcul acela în floare ,feeric plin de cireși și vișini în floare dar cu miros de sanatoriu ,parfum ,lumină orbitoare ,...familiară mie ? Era singură pe bancă ,încă nu știam că Lili nu mai este ,îl căutam pe tata...era singură pierdută ,fără să vreaui-am întălnit privirea și m-am cutremurat
PARCĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347138_a_348467]
-
adevărate, misterioase și seducătoare. A trimis copacii-solii s-o vestească. Ei s-au și grăbit să-și împodobească falnicele coroane. Plopi, tei, arțari, molizi, tisa și tuia și, prin preajma blocurilor, în grădinițele amenajate de locatari și de edili, pomi fructiferi: vișini, cireși, caiși, pruni, nuci, piersici. Colțuri de paradis. O încântare. O explozie de ninsoare albă, parfumată. Nimic nu i-a mai stat în cale de astă dată: nici furtuni, nici aerul rece de la munte, unde au căzut iar ninsori, nici
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
-ar fi himere Liniștea coboară doar cu a Ta vrere. Colbu-i supărat n-are cin să-l scurme Amintiri se-aștern peste a lui urme Se mai scriu dureri, uneori pe ceas, Ticăie algebric, asta i-a rămas... În livadă vișini au crengi aplecate, Mâinile bătrâne, rar sunt mângâiate Graurii mănâncă fără pic de teamă, Cei mai importanți nu îi iau în seamă. În biserici albe sunt icoane vii, Care țin Canonul și chiar Liturghii De veghe în strană șade busuiocul
DE VEGHE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357738_a_359067]
-
și vedeam Dunărea dincolo de nori, dincolo de începutul lumii. Această ploaie este un răsărit la începutul dragostei fiindcă pe malul Dunării toate sălciile plângătoare sărută odată cu stropii ploii repezite, apa neliniștită și neodihnită a ei. Sub viforul florilor de cireș, cearcănele vișinilor priveau în pământ la nămolul de deasupra inelelor de unde iarba începu să crească. Florile abia înflorite, primeau ropotul de stropi pe buze, aceștia, oxidându-le din culorile lor clare sau opalescente. Îmi reveni în memorie începutul lunii octombrie, anul 2000
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
versuri pe care le compuneam pe loc, bineînțeles cu ritmul de hore lente ori doine. Și, fiindcă era blând ca un mielușel, îi luam căpșorul, îl pupam pe fruntea lui albă unde Maica Domnului îi pusese o steluță de culoarea vișinii putrede, iar „copilașul” findcă așa-l alintam, mă privea cu ochișorii lui umezi ca roua de pe flori, și dacă ar fi știut cât de mult îl iubeam... m-ar fi sărutat și el cu limbuța lui piersăcie. În asememnea momente
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
Acasa > Poezie > Cantec > IARTĂ-MI SUPĂRAREA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului 30 Ianuarie 2014 În vișin mi-a cântat un pițigoi, Cântecul și norii se răzbună, Peste pământul Țării și în noi În curând va fi iar vreme bună! Și cât s-a bucurat auzul meu Ca orbul însetat întru lumină! Va trece iarna cu oftatul
IARTĂ-MI SUPĂRAREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360326_a_361655]
-
al zăpezii hașurează văzduhul. Într-un târziu apari, lăsând desenați în urmă-ți pași de zăpadă. Bucuroși privim amândoi prin perdeaua ferestrei, cum varsă cerul pe crengi, podoaba sa albă... Și totul pare curând o livadă cu flori albe de vișin. Ceru-și pierde treptat luminozitatea. Între noi și el - perdeaua cenușie a serii. Între mine și tine - dantelata căldură a trupurilor noastre. Referință Bibliografică: Mai ninge... / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394, Anul II, 29 ianuarie 2012
MAI NINGE... de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360591_a_361920]
-
Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Știu că îmi așterni covor de octombrie sub toate visele! Și mâine este visul lui azi sub nostalgia culorii fiindcă uite, dragul meu: au înflorit meri, vișini și brândușe în toamna noastră românescă! Și arcuș de greier întârziat încă mai cântă nopții povestea noastră în care s-au copt toate poamele sub inspirate arome și regăsite nuanțe! Referință Bibliografică: Octombrie / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
OCTOMBRIE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360197_a_361526]
-
1976, au fost plantate circa 60 ha cu meri din soiurile Jonathan, Golden Delicios și Parmen Auriu. Câțiva ani mai târziu, respectiv în 1977-1978, a fost plantată o livadă de 70 ha, cu diverse specii de pomi fructiferi: meri, cireși, vișini, pruni. Aceste livezi aparțineau de o fermă cu sediul în comuna Mireșu-Mare, numită A.E.S.C.H. Ulmeni. ----------------- Va urma) Bibliografie • Micaș, Lucia, Vicsai, Janos - „Schita Monografica a orașului Ulmeni, Baia Mare, 2006, p. 17 • Posea, Grigore, Posea, Aurora - „Județele patriei (Județul Maramureș
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (1) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360144_a_361473]
-
iar moneda o dau pe vin, pâine albă și caș, pentru a-i fi fața albă cum e cașul și rumenă ca trandafirul și vinul. Altele, din contră, îl poartă până ce începe cucul a cânta sau până ce înflorește porumbarul ori vișinul, și atunci îl aruncă, ca și copiii, pe rămurelele acestor pomi. Sau până când sosesc berzele, și atunci, cum le văd, le aruncă după acestea”. Trebuie remarcat că în aceste cazuri compoziția mărțișorului este uneori diferită, în sensul că poate lipsi
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
cu nădejde de minunata pată de culoare stacojie ca o rană proaspătă a pistolului ce se leagănă se răsucește în sus în jos precum flash-ul bilei strălucitoare a unui inconfundabil perpetuum mobile. SFÂRȘITUL VEȘNICIEI Se scutură ploaia petalelor de vișin în cimitirul ce se umple de viață miros de tămâie și rugăciuni zumzăite nazal peste rămășițele altei coridei abia încheiate și cu-n suspin de ușurare - noi nu noi încă nu - privirile deja se abat dincolo de gura abia umplută a
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
peste rictus zâmbetul rubiniu și mâinile roiesc în cercul unui zbor viu ce se adună se întinde să tot dea să tot ia să primească atât de cald e dintr-o dată și-n cimitirul ce albește sub ploaia petalelor de vișin veșnicia își dă obștescul sfărșit. Referință Bibliografică: poezie / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
exclame: - Vai, ce m-am distrat, vai ce m-am distrat! Mă intriga necunoscuta care mi-a citit atât de târziu mesajul, și prin ce filieră? Zilele următoare mi-am îngrijit câțiva pomișori curățindu-i de crenguțele de la bază. Când vișinul de pildă, ajunge să treacă de un metru, se umple de mlădițe și pe măsură ce se înalță, acestea ajung să-l stingherească, să-i împiedice creșterea. Îi trebuie și lui un anume format, o coafură, pătrunde și el în lume și
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359610_a_360939]
-
chiar arboretul pe care îl întâlnim aproape peste tot. Dar și mai surprins am fost când l-am văzut într-o zi pe Ilie, unul din vecini, tăind vârful câtorva ramuri, nu mai mari de 10-12 centimetri de măr, păr, vișin și mărunțindu-le, pentru ceai îmi ziceam în sinea mea și pe care, nici una, nici două, le-a înghțit cu apă. - Ce faci omule? - Mi-e lene să mai pun de ceai, le înghit direct. - Păi... - Nu știai că sunt
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359610_a_360939]
-
din cer și m-am grăbit s-ajung pe-al lumii lăvicer, dar soarele-i prea sus; se duc toate-n eter. Vom spune-o rugăciune și ouă vom ciocni noi două în ceardac; va fi din nou senin; iar vișinul cu floare nu-mi va mai fi străin și glasul răndunicii suna-va iar divin. Voi merge și la tata, să-i pun și lui o floare cu-o lacrimă de dor, s-aprind o lumânare; aș vrea să mă
VREAU ACASĂ DE PAŞTE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359145_a_360474]