3,591 matches
-
vrand-nevrand.Imi aduc aminte că aveam doar 18 de ani, d-abia îmi mijise mustăcioara și nu prea știam pe ce lume eram și habar nu aveam cu ce se mănâncă armata și nici ce ma aștepta, dar sinapsele mele vibrau la unison la acest “adevăr absolut” transimis din tata-n fiu și anume: “Armata te face bărbat”...și cine eram eu, un puștan d-abia ieșit din liceu, căruia nu i se uscase cerneală de pe diplomă de bacalaureat, să cutez
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
A, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015. Plecat‐am șase din Brașov ( însă, fără sergent ) și, într‐adevăr, nu ne erau deloc, în piept, inimile reci, ba dimpotrivă, inimile noastre fierbeau de entuziasm și vibrau de bucurie, deoarece, pește numai 30 de ore, urma să pășim pe “pământul făgăduinței” ‐ UȘA! Era în noiembrie 1995, într‐o dimineață cu o ploaie mocăneasca, când împreună cu alți cinci brașoveni părăseam Brașovul, înghesuiți într‐o dubita obosită care ne
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
că o viață mai bună ne va miji dincolo de Ocean. Citește mai mult Plecat‐am șase din Brașov ( însă, fără sergent ) și, într‐adevăr,nu ne erau deloc, în piept, inimile reci, ba dimpotrivă,inimile noastre fierbeau de entuziasm și vibrau de bucurie,deoarece, pește numai 30 de ore, urma să pășim pe “pământul făgăduinței” ‐ UȘA!Era în noiembrie 1995, într‐o dimineață cu o ploaie mocăneasca,cănd împreună cu alți cinci brașoveni părăseam Brașovul,înghesuiți într‐o dubita obosită care ne
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
fi mai pătrunzător ca bucuria de a fi așteptat, într-un decor de intindere nesfârșită a ținutului Hatay, de niște oameni atât de minunați? Zâmbetul, brațele deschise și primitoare, vorbele alese, eleganța conduitei, ospitalitatea desavârșită, toate m-au făcut să vibrez ca atingerea unei picături de rouă într-o dimineață senină de mai. Toate cele șase zile petrecute în cel mai mare port din Turcia, au fost de răsfăț pentru minte, inimă și suflet. Cuvintele cheie,, ceai”,,,foto” și ,haide!”,erau
CONVERGENȚE SPIRITUALE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378184_a_379513]
-
clipă, Iar urma mea, Pătrunsă este și înfiptă. Am privit încă o dată ... Chitara! Care rezemată de perete, Ascunde atât de tăcută, Tot ce doar Dumnezeu, Vede, aude și simte, Adică, sufletul. Am privit încă o dată ... Nucul! Care ascunde emoții lăuntrice, Vibrează privirea Și mângâie sufletul, Care i-a dat viață, Plantându-l. Am privit încă o dată ... Ceasul! Care îmi repetă la nesfârșit, Că timpul nu are corespondent, Și că viața, trebuie trăită, Frumos. DAN IOAN GROZA Referință Bibliografică: Privire / Dan Ioan
PRIVIRE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378179_a_379508]
-
pruncii mei, în brațe, cu soarele în priviri, cu fericirea de-a-mi vedea copiii jucându-se și crescând, cu buzele prinse într-un cântec de leagăn, cu ochii întrebând-la tot pasul, frumusețea-dacă e reală sau e doar vis, cu sufletul vibrînd de maternă dragoste. N-am spus nimic... Acum, cănd din ființa-mi plină de amintirea Ta, că dintr-o casă, vrei să mi Te smulgi Tu, și să iei cu Tine, jocul de-a copilăria, tinerețea viselor mele și-mai
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
alții că e tânărul care a furat cheia raiului. Eu știu că el vrea să se însoare cu o turturea, dar nu reușește și până la urmă ia de soție o pupăză. Oricum e un veșnic îndrăgostit. Buzunarul capoțelui de pe mine vibrează. E telefonul. Sună vecina să merg la o cafea pe terasa din curtea ei. Normal că accept, e primăvară și o cafea mă ține în real. E păcat să fii adormită când natura se trezește cu așa dorință de viață
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
universul lăuntric al fiului. Când ne întâlneam zilnic parcă nu observam, nu acordam atenție aleselor sale calități omenești, rafinamentului sufletesc. Era ceva firesc, nu ne trecea prin gând să-i luăm în seamă virtuțile, acum ele revenind proeminent în memorie, vibrând, mai ales, în inimile celor care i-au fost aproape ani îndelungați. Cea mai mare vechime de prietenie, probabil, o are Vasile Grigoraș, care a recunoscut că i s-a așternut mai multă tristă plictiseală peste anii vieții, de când nu
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
atât de frumosul numit Câmpul Românesc, unind pe toți cei cu trăire spirituală românească din diaspora. O adevărată efervescență de cultură românească. Astfel, trăiți în bucurie, sentimentul de neam și dorul de rădăcina de acasă. Laolaltă cu dumneavoastră, întru susținere, vibrăm și noi, cei din patria mamă. Și astfel oceanul se făcu fluviu iar Câmpul Românesc, pod peste el! O parte dintre dvs ne sunteți cunoscuți, unii chiar temeinici colaboratori, - cum sunt preacucernicul părinte Dumitru Ichim, domnul prof. Sebastian Doreanu - dar
CÂMPUL ROMÂNESC, HAMILTON, CANADA, – EDIȚIA 2015 [Corola-blog/BlogPost/93659_a_94951]
-
încrunt-a ploaie... Noi doi ne sărutam pe-un nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se împletesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Sub ploi de vis, furtuni sau soare, Din viitor, înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții Voi continua să te sărut. Stejarii împletesc iubirea Unindu-și ramuri verzi spre cer, Sărutul lor de clorofilă Nu seamănă...E efemer. Ninge cu noi peste pădure, E-al cerului sărut plăpând, Sfințind în amalgamul vieții, Iubire
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377115_a_378444]
-
în tainele evoluției spirituale, de fapt, apogeul iubirii ca sentiment conștientizat profund. Nirvana, dincolo de viață și moarte, este și poetica lui Eugen Dorcescu în momentele de durere deznădăjduită a pierderii marii și unicei sale iubiri... “Un gând, ce mă purta vibrând. Te căutam, te căutam, Zbor lângă dor adăugând. Te căutam. Și-mi petreceam Eternitatea căutând. “ (Prolog (Nirvana)) Sunt puțini poeți în lumea noastră literară care să scrie din har și din trăire autentic lirică a realității, puțini poeți în afara ratingului
NIRVANA- EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377116_a_378445]
-
pură la un plagiat.. Unduind un foșnet de după furtună, Clipocește urechilor ca tunet -e totuna, Prin conflicte surde totul ia amploare, Dintr-o unduire apare un val mai mare.. Tăceri ce mocnesc în jarul sufletesc, Prelungind conflicte ce aspru izbesc, Vibrând în suflete prea multe dorinți, Tac și iubirile uscate fără de căinți... Tăcerea înșelătoare fără de liniști, Orbitoare vorbe, pe bune le înfrunți, Părăsind peșterile sumbre te așezi La tratative, problema tot maschezi... Auzind spațiul.. în loc de comunicare, Tăcând, nesațiul se extinde ca
TĂCERI CE DOR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377167_a_378496]
-
După un timp pare o dorință răzvrătită.. Îngenuncherile din fața neștiinței, Voluptățile ei din prefața biruinței Tainicelor tăceri ce nu se vor ști, Si, respirațiile minți vor pârjoli.. Tăceri adânci ce nu se vor explorate, De minți ordonate a fi cunoscute, Vibrând după un calm aparent, După o mină de molcom absent. Dor mai aprig decât de tăcerea calmă, Nu-i nici orânduirea luată de-a valma, Calmul împingând la a vieții acțiune, Ce fi împlinind fenotipul prin orânduire. Referință Bibliografică: Tăceri
TĂCERI CE DOR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377167_a_378496]
-
curate iubiri: „Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind/ Cum îmi țineam umbrela bucuriei/ Deschisă peste umbră. Chicotind/ Te-ademeneam în lumea nebuniei.// Dansam în ploaie. Te strigam râzând/ Pe numele de cântec ce zvâcnește/ În partituri de dor... S-alergi vibrând/ Spre șansa noastra de-a ne fi poveste...” (Dansam în ploaie...) Aura Popa închină unul din poemele sale chiar celui care dă viață poeziei. Îl definește într-o manieră caldă, privindu-l ca pe “cel ce mângâie seninul” când soarele
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Domnul mi-a pus-o în piept, Nici pacea cea fără măsură, Cuvântul cel sfânt și cel drept, Nu pot să arăt în vorbire, Exact cum ești Tu, Domnul meu, Dar lacrima strânsă sub gene, Îmi spune că ești Dumnezeu. Vibrez ca o strună Părinte! Nu-i fibră din trup neatinsă, De dragostea Ta jertfitoare, Ce-n Lege și-n Har e cuprinsă. Nu-i vers mai duios, nu-i cântare, Să spună cât ești de frumos, Dar duhu-mi șoptește: Dă
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
gândul meu se vrea, Să-l îndulcești cu sâmburi de migdale, acoperite de glazură, Pentru ați regăsi clipele rătăcite, din parfumul de lăcrămioară! Nu este cazul să mă mai cauți, sunt deja introdus în conștiința ta, Acolo unde acordurile profunde vibrează puternic, ca și-n inima mea, Ești pentru mine tot ceea ce-mi doresc și numai la tine mă gândesc, Să visăm împreună, iar parfumul iubirii printr-un sărut să-l dobândesc. Te doresc și te iubesc! Chat-Poezie, cu o
PARFUMUL IUBIRII.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382232_a_383561]
-
E plină de suspine Ce gem fără odihnă Din suflete-nghițite De mare și n-au tihnă. Se-aud de prin adâncuri Reci șoapte ce cerșesc Luminii să le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul Și mersul fără pas. Seninul se-nnegrește Și curge peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mângâierea unei strune Mângâierea unei strune La o margine de dor A trezit valsuri nebune, Cu sclipiri de viitor. Un scenariu completează Opereta-n scena vieții, Sufletul deschis vibrează La culoarea tinereții. În salonul retrăirii, Gala se armonizează Cu parfumul fericirii Dintr-o lume ce pozează. Referință Bibliografică: Mângâierea unei strune / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor
MÂNGÂIEREA UNEI STRUNE de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382321_a_383650]
-
pădurea adormită. Dar ea s-a trezit după Revoluția din decembrie, iar Baudelaire, Valery, Mallarme, Ion Barbu au calitatea de a transcende timpul, “din ceas, dedus”. Chiar dacă se scrie poezie angajată, profesorul Soare, autor al volumului “Texte pentru paradis”, nu vibrează în sensul acela. El apreciază sonetul și amintindu-și de Leonardo da Vinci, care scria cu mâna stângă poezie în oglindă, a dat exemplul poeziei palindromului, din care a dat câteva exemple. Corina Luca și Carmen Doreal au citit din
O ANIVERSARE LITERARĂ ROMÂNEASCĂ, ÎN PARALEL CU VIZITA PREŞEDINTELUI OBAMA, ÎN CAPITALA CANADIANĂ OTTAWA [Corola-blog/BlogPost/93164_a_94456]
-
localitate pe acei tineri care se simțeau în stare să cânte ceva de sensibilitate. Undeva în Baia Mare au cântat unul după altul o fată și un băiat, evoluții remarcabile. Totuși tânăra avea un plus față de băiat, vocea și inima ei vibrau mai tare decât ale băiatului. Adrian Păunescu a hotărât că amândoi tinerii maramureșeni să devină din acel moment membri ai Cenaclului și să se suie în zori în autocarul care ducea cenacliștii spre următorul spectacol. Numai că la puțin timp
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
unui vechi chiabur". Comunistul Lazăr de la Rusca din poemul lui Dan Deșliu, omorât de "haita de chiaburi", stârnește "ura mare, ura sfântă": "Vuiau munții de mânie,/ vuia peștera pustie,/ vuia codrul cu izvorul/ și vuia, vuia poporul". O țară întreagă vibrează de furie: "A-nălțat dușmanu ghiara/ să lovească munca, țara/ și poporul, țara toată/ cere pentru câini răsplată./ Cere dreaptă răzbunare,/ să răsune peste zare:/ - Cine spre popor cutează/ va pieri! țara veghiază!" Patria amenințată se apără prin tăria credinței
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
când a fost și ultima sa apariție în public. Nu voi uita niciodată emoțiile trăite în timpul conferinței pe care i-o dedicasem; în timpul proiecțiilor filmelor cu interpretările comentate de mine, Nicolae Herlea și Mariana Nicolesco, ținându-se de mână, vibrau cu ochii umezi la momentele mărețe de artă pe care publicul le omagia cu aplauzele sale entuziaste. Iar după înmânarea Medaliei și a Diplomei de Onoare Hariclea Darclée, a urmat o cină de gală care a culminat cu un falnic
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
al strălucitei familii Cantacuzino, care afișa un lux exorbitant, ca la o curte regală; participă la nunți fastuoase și înmormântări pline de pompă. Maria Cantacuzino-Enescu (îi voi nota numele, din cauza lungimii, cu inițiale) e o moldoveancă romantică, foarte sensibilă care vibrează înfiorată când aude "lătrat familiar de câini pașnici, potrivit cu noaptea pe care în loc să o tulbure, o face mai misterioasă". La fel, se comportă în fața naturii. Prinsă de o furtună în Bucegi, un brad uriaș cade lovit de trăsnet chiar lângă
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
gândești la aerul care îți pătrundea în corp, ritmic, cu regularitatea unei pompe aspiro-respingătoare. îți revela brusc precaritatea mașinii omenești, care fără de acel element subtil ce se strecura pe nări, mișcând firicelele de păr din nas, în gură, făcând să vibreze mucoasele umede, roșietice, s-ar fi prefăcut într-o masă inertă... * Dacă mă pui să jur, înseamnă că n-ai încredere în mine, pe orice aș jura. înseamnă că poți crede că sunt în stare de orice. Teoretic, deci, fii
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
dirijate de Keri-Lynn Wilson (ora 19,00), concertul Orchestrei din Paris condusă de Paavo Järvi, cu lucrări de Enescu-Prokofiev (ora 19,30) și Concertul de la miezul nopții, susținut de ansamblul Europa Galante, dirijat de Fabio Biondi, când cupola Ateneului a vibrat de armoniile îndrăznețe, ”extravagante”, ale muzicii lui Antonio Vivaldi (ora 22,30)? Dar dacă ai fi vrut să participi, în ziua de 7 Septembrie, la toate cele 5 manifestări?! La ora 11,00, Orchestra europeană contemporană interpreta creații semnate de
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]