335 matches
-
folosește arme atomice care să creeze breșe în apărarea roboților și trimite la sol mercenari de pe Ginaz care îl distrug pe Omnius, dar nu înainte ca acesta să trimită în spațiu un semnal radio neidentificat. Ca urmare a bătăliei Corrinului, viceregele Faykan Buttler își ia numele de Corrino, în amintirea evenimentului. După ce și-a văzut părinții omorâți de Năpastă (retrovirusul trimis de Omnius) și după ce abia i-a supraviețuit ea însăși, Rayna Butler își începe cruciada personală împotriva mașinilor gânditoare. Pretinzând
Dune: Bătălia Corrinului () [Corola-website/Science/320730_a_322059]
-
forță violentă și autoritară condusă de calculatorul Pmnius. Jihadul butlerian introduce o generație de personaje din care se vor naște familiile care vor deveni ulterior cele mai importante din univers: Casa Atreides, Casa Corrino și Casa Harkonnen. Serena Buttler, fata viceregelui Ligii Nobililor, este una dintre vocile puternice ale rebeliunii. Iubitul ei, Xavier Harkonnen, conduce forța militară de pe capitala curentă a Ligii, Salusa Secundus. La începutul cărții, Xavier respinge un atac al armatei de cymeci a lui Omnius. Cymecii sunt foști
Dune: Jihadul butlerian () [Corola-website/Science/320729_a_322058]
-
copii; fiul ei Louis și doi din nepoți serveau în Marina Regală; fiica ei Alice rămăsese în Grecia ocupată și nu a putut comunica cu ea 4 ani. După victoria Aliaților, fiului ei Louis i s-a oferit postul de vicerege al Indiei însă ea s-a opus știind că poziția este periculoasă și grea. El a acceptat oricum. S-a îmbolnăvit de bronșită (fuma de la vârsta de 16 ani) la casa fiului ei Louis din Hampshire în vara anului 1950
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
de morți, răniți și prizonieri, pierzându-l și pe Mareșalul Poniatowski, înecat în timpul disperatei retrageri. Bavaria trece în tabăra Coaliției și, în retragere spre Franța, Napoleon învinge armata bavareză la Hanau, înainte de a trece Rinul pe la Mainz. În acest timp, viceregele Italiei, Eugène de Beauharnais, învingea o armată austriacă în nordul Italiei, la Bassano, dar toți aliații germani ai Franței trec în tabăra Coaliției. Pe 10 noiembrie, Wellington, trecut cu armata sa anglo-iberică în sud-vestul Franței, îl atacă pe Mareșalul Soult
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
tabăra Coaliției. Pe 10 noiembrie, Wellington, trecut cu armata sa anglo-iberică în sud-vestul Franței, îl atacă pe Mareșalul Soult la Nivelle, obligându-l să se retragă spre Bayonne, iar o zi mai târziu Mareșalul Gouvion St-Cyr capitulează la Dresda. Deși, viceregele Eugène mai câștigă odată împotriva austriecilor la Caldiero, situația francezilor este din ce în ce mai gravă: negocierile de pace eșuează, generalul Rapp capitulează la Dantzig, după 7 luni de asediu, austriecii invadează Elveția și apoi Alsacia, la mijlocul lui decembrie. Prin Tratatul de la Valençay
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
ianuarie 1814 iar armata lui Bernadotte invadează Belgia, după ce în prealabil eliberase Olanda, dar nu pătrunde în Franța. La 11 ianuarie, Joachim-Napoleon, regele Neapolelui semnează Tratatul de alianță cu Austria, împotriva Franței. Ca urmare a acestui fapt, Napoleon îi ordonă viceregelui Italiei, Eugène de Beauharnais să evacueze nordul Italiei și să reîntărească armata de la Lyon a lui Augereau, dar viceregele nu pune în aplicare acest ordin iar Aliații intră în Dijon la 19 ianuarie. În aceste condiții, strategia lui Napoleon era
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
11 ianuarie, Joachim-Napoleon, regele Neapolelui semnează Tratatul de alianță cu Austria, împotriva Franței. Ca urmare a acestui fapt, Napoleon îi ordonă viceregelui Italiei, Eugène de Beauharnais să evacueze nordul Italiei și să reîntărească armata de la Lyon a lui Augereau, dar viceregele nu pune în aplicare acest ordin iar Aliații intră în Dijon la 19 ianuarie. În aceste condiții, strategia lui Napoleon era aceea de a profita de liniile de comunicație interioare pentru a manevra în mod rapid și neașteptat și a
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Mareșalul Marmont ia inițiativa de a semna capitularea capitalei și se predă cu toți oamenii săi, pe 31 martie iar Napoleon abdică pe 6 aprilie. Neștiind de abdicarea Împăratului, Soult dă o ultimă disperată bătălie împotriva lui Wellington la Toulouse. Viceregele Eugène încheie la rândul său armistițiul cu austriecii la 16 aprilie. Abdicând necondiționat la 6 aprilie 1814, Napoleon semnează Convenția care îi garanta suveranitatea insulei mediteraneene Elba, iar Senatul francez îl cheamă pe tron pe Ludovic-Stanislas-Xavier de Bourbon, care debarcă
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Louis Francis Albert Victor Nicholas Mountbatten, Primul Conte Mountbatten de Burma (25 iunie 1900 - 27 august 1979) a fost un amiral și om politic britanic, unchi al Prințului Filip, Duce de Edinburgh. A fost ultimul vicerege al Indiei Britanice (1947) și primul Guvernator General al Indiei independente (1947-48). Mountbatten a fost asasinat de Armată Republicana Irlandeză (ÎRA), care a pus o bombă în barca lui, la Mullaghmore, în Irlanda. Louis Mountbatten s-a născut la Windsor
Louis Mountbatten, Primul Conte Mountbatten de Burma () [Corola-website/Science/315437_a_316766]
-
portugheză a Oceanului Atlantic și dezvoltarea comerțului portughez. În timpul domniei sale, au fost realizat următoarele: 1498 — Descoperirea rutei maritime spre India de către Vasco da Gama <br> 1500 — Descoperirea Braziliei de către Pedro Álvares Cabral<br> 1505 — Numirea lui Francisco de Almeida ca primul vicerege al Indiei<br> 1503-1515 — Stabilirea unui monopol pe rutele maritime din Oceanul Indian și Golful Persic de Afonso de Albuquerque, un amiral, în beneficiul Portugaliei Toate acestea au contribuit la construirea imperiului colonial portughez care au făcut din Portugalia una dintre
Manuel I al Portugaliei () [Corola-website/Science/317388_a_318717]
-
doua soție a regelui Suediei Gustaf VI Adolf (1882-1973).<br> 3.George Mountbatten, al 2-lea Marchiz de Milford Haven (1892-1938), ai cărui descendenți se găsesc astăzi în Anglia.<br> 4.Louis Mountbatten, Primul Conte Mountbatten de Burma (1900-1979), ultimul vicerege al Indiei, asasinat pe nava sa dinamitată de IRA.<br> Elisabeta de Hesse-Darmstadt, a doua fiică a Alicei, a continuat romanul tragic deschis de mama sa. S-a căsătorit cu Marele Duce Serghei al Rusiei (1857-1905), unchiul țarului Nicolae al
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
dintre Casa de Czartoryski și Potocki au paralizat Seimul (Liberum veto), promovând anarhia politică internă și slăbind Republica. August a delegat cea mai mare parte a puterii și responsabilității sale în Republică lui Heinrich von Brühl, care a servit ca vicerege al Poloniei. Fiul cel mare a lui August, Frederick Christian de Saxonia, l-a urmat pe tatăl său în funcția de Elector. O lovitură de stat rusească în Polonia, instigată de Czartoryskis, a dus la alegerea lui Stanislav August al
August al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/321992_a_323321]
-
rege al Poloniei (succesorul lui, Nicolae I al Rusiei a fost încoronat rege al Poloniei în mod oficial la 24 mai 1829 în Varșovia). În schimb, în 1815, el l-a numit "de facto" pe Marele Duce Constantin Pavlovici ca vicerege, fără să ia în considerare Constituția Regatului Poloniei. Imediat după ce la Congresul de la Viena rezoluțiile au fost semnate, Rusia a încetat să le respecte. În 1819 Alexandru I oprit libertatea presei în Regatul Congresului și introdusă cenzura. Poliția secretă rusă
Revolta din Noiembrie () [Corola-website/Science/321345_a_322674]
-
renană, Marele Ducat de Berg. Bavaria devine astfel o mare putere germană, alături de Prusia și de Austria. Pentru întărirea relațiilor cu Franța, în ianuarie 1806, Prințesa Augusta de Bavaria se căsătorește cu fiul vitreg al lui Napoleon, Eugène de Beauharnais, vicerege al Italiei. În cadrul nou-createi Confederații a Rinului, Bavaria ocupă poziția dominantă, angajându-se să ofere Marii Armate nu mai puțin de 30 000 de oameni, dintr-un total de 63 000 câți se angaja să pună la dispoziției Confederația în
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
ocupația militară a Etiopiei, care a fost anexată așa zisei Africi Orientale Italiene (AOI-"Africa Orientala Italiana"), imperiu colonial italian. Regele italian Victor Emmanuel al II-lea a fost proclamat împărat al Etiopiei, iar mareșalul Pietro Badoglio guvernator general (și vicerege) al noii colonii italiene. Pe 11 iunie 1936 Badoglio a fost înlocuit cu noul promovat mareșal, Rodolfo Graziani. Ocupația italiană a durat până după începutul celui de Al Doilea Război Mondial. În iunie 1940, Mussolini a intrat alături de conducătorul german
Al Doilea Război Italo-Etiopian () [Corola-website/Science/322373_a_323702]
-
până în 1609 după ce i-a succedat fratelui său mai mare Francesco I. Ferdinando a fost al cincilea fiu al lui Cosimo I de' Medici, Mare Duce de Toscana și al Eleonorei di Toledo, fiica lui Don Pedro Alvarez de Toledo, viceregele spaniol la Neapole. Ferdinando a fost numit cardinal în 1562 la vârsta de 14 ani și i-a succedat fratelui său Francesco I de' Medici, Mare Duce de Toscana în 1587 la vârsta de 38 de ani. Până la această vârstă
Ferdinando I de' Medici, Mare Duce de Toscana () [Corola-website/Science/322378_a_323707]
-
aveau o misiune dificilă, de vreme ce sultanul Mahmud al II-lea era obligat în acel moment să respecte doar prevederile Tratatului de la Adrianopol. Pe de altă parte, situația sultanului era una foarte dificilă datorită invaziei din Siria și Anatolia a trupelor viceregelui egiptean Muhammad Ali. Sultanul se afla în situația ingrată de a cere protecția puterilor occidentale ca să poată păstra cel puțin controlul asupra Anatoliei. Reprezentantul britanic Canning i-a oferit sultanului unele promisiuni neoficiale în această privință, iar Înalta Poartă a
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
au terminat odată cu bătălia de la Ain Jalut (3 septembrie 1260). Începând cu 1486, s-au dat lupte între mameluci și turcii otomani pentru controlul asupra Asiei de Vest, otomanii capturând Palestina în 1516. În 1832, regiunea a fost cucerită de către viceregele Egiptului Muhammad Ali, dar în 1840 Imperiul Britanic a intervenit și a redat controlul Levantului turcilor în schimbul viitoarelor capitulații. Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost marcat de începutul imigrației sioniste și al renașterii limbii ebraice. Imigrația evreiască pe tot
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
unei patrii a poporului evreu a fost considerată drept o soluție împotriva antisemitismului care se manifesta în întreaga Europă. Eforturile moderne pentru fondarea unui cămin național evreiesc pentru poporul evreu a început în 1839, odată cu petiția lui Moses Montefiore către viceregelui Egiptului, prin care cerea crearea sus-numitului cămin național în regiunea Palestinei. În 1896, Theodor Herzl și-a expus viziune sa asupra Statului Evreiesc ca patrie a poporului evreu în cartea sa "Der Judenstaat".. Tot el este cel care a fost
Cămin național al poporului evreu () [Corola-website/Science/323753_a_325082]
-
Curzon de Kedleston, , (* 11 ianuarie 1859 - † 20 martie 1925), cunoscut și ca The Lord Curzon of Kedleston între 1898 - 1911 și ca The Earl Curzon of Kedleston între 1911 - 1921, a fost om de stat britanic, membru al Partidului Conservator, Vicerege al Indiei și Ministru de externe. Linia Curzon, care este actuala frontieră de est a Poloniei, a primit numele său. Curzon a fost cel mai mare fiu și al doilea copil al baronului Alfred Curzon, (1831-1916), Rector al Kedleston in
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
Curzon. Irene a avut o aventură romantică mai înainte ca cei doi să se căsătorească fiecare cu alți parteneri, Baba i-a devenit amantă, la fel ca a doua soție a lui , Grace. În inauarie 1899, Curzon a fost numit Vicerege al Indiei. El a primit titlul de „baron Curzon de Kedleston” în cadrul nobilimii irlandeze. El a fost primit printre aristocrații irlandezi pentru a-i permite accesul în Camera Comunelor la reîntoarcerea în Londra, cât timp tatăl lui era încă în
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
Curzon a format mai multe comisii care să investigheze problemele legate de învățământ, irigații, poliție și administrație publică. Pe baza rapoartelor acestor comisii, Curzon a luat o serie de inițiative legislative în cursul celei de-al doilea său mandat ca vicerege al Indiei. El a fost numit pentru a doua oară Guvernator-general în august 1904. Sub conducerea sa, a avut loc împărțirea provinciei Bengal. O bună parte a populației s-a opus în mod activ împărțirii provinciei, care a fost revocată
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
a pus în aplicare o serie de măsuri, inițiind ajutorarea directă a aproximativ 3 până la 5 milioane de oameni,a scăzut taxele și a cheltuit sume importante pentru deschiderea unor sisteme noi de irigație. Tot la fel de adevărat este faptul că viceregele Indiei a declarat că orice guvern care va pune în pericol poziția financiară a Indiei în interesul filantropiei risipitoare va fi supus unor critici severe, iar un guvern care va dărui pomeni nediscriminatorii va fi vinovat de crimă". De asemenea
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
de eligibilitate pentru ajutoare. Refuzul lui Arthur Balfour din 1905 de a-l recomanda pentru acordarea titlului de conte, a fost repetat și de premierul liberal Sir Henry Campbell-Bannerman, care a format noul guvern la o zi după reîntoarcerea fostului vicerege în țară. Curzon a respectat dorințele regelui și sfaturile medicilor și nu a candidat la alegerile generale din 1906, fiind exclus din viața publică pentru prima oară în ultimii 20 de ani ai vieții sale. Din punctul de vedere al
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
a fost zădărnicită de regele Władysław. În schimb, Władysław a încercat să-l facă suveran al Courland dar acest lucru a fost respins de către Parlamentul Comunității polonezo-lituaniană ("Sejm"). Ofensat, Ioan Cazimir a plecat în 1638 în Spania pentru a deveni vicerege al Portugaliei însă a fost capturat de agenții francezi și închis din ordinul Cardinalului Richelieu până în anul 1640. A fost eliberat de o misiune diplomatică a voievodului de Smolensk, Krzysztof Gosiewski. În 1641 Ioan Cazimir a decis să devină iezuit
Ioan Cazimir al II-lea Vasa () [Corola-website/Science/324244_a_325573]