2,248 matches
-
vă fac bogați, făgădui ea. Pe toți. Căpitanul velierului, Arístides Rivero - care cîțiva ani mai tîrziu avea să ajungă faimos și să sfîrșească spînzurat pentru tentativă de rebeliune armată - trase mai Întîi pe insula Chatman ca primă escală, cu intenția vicleană de a ridica ancora la prînz, calculînd că va ajunge pe Insula Hood În toiul nopții pentru a-și debarca oamenii, căutînd să-l surprindă În felul acesta În zori pe Oberlus În clipa În care avea să iasă, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
leafă mai mică decît un inspector simplu, fiind cît se poate de mulțumit. Foarte probabil, dar incredibil! Spunîndu-i cu toată sinceritatea de care era capabil că "este mulțumit", împingînd această mulțumire pînă la identificarea cu confortul fizic, fusese cinstit și viclean, întocmai așa cum trebuia să fie, în cele din urmă, un bun funcționar al Serviciului. După acea discuție parcă fusese uitat. Sau poate nici nu fusese băgat în seamă cu adevărat, ci numai i se dăduse ceea ce meritase de drept. Plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a și speriat. Sperietura s-a simțit în glasul său, dar părea mai mult o îngrijorare legată de intenția domnișoarei K.F. "Ce să-mi propuneți? Ce puteți dumneavoastră să-mi propuneți?" K.F. a zîmbit. Era bine educată ori numai vicleană. Cu un zîmbet ieși din orice situație neplăcută ori neclară. "Și dumneavoastră ați observat?" Era clar că se referea la ceea ce văzuse el pe fereastră, în depărtare. Nu era decît un deal, mai bine spus o colină domoală care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iar România este România. Deși sînt două țări surori, n-au primit, ca să zic așa, aceeași parte de moștenire." În sală se auzi un zumzet, putea fi aprobator, putea fi chiar numai o exclamație de surpriză, ministrul era chiar mai viclean decît se credea! Balbo asculta atent, privindu-l printre gene pe omulețul uscățiv, lipsit de orice carismă, exemplul tipic al acelor inși care în nici un caz n-au ce căuta într-un guvern de mînă forte, așa cum era cel de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
guri rele care susțineau că el se trage dintr-o ramură colaterală, poartă și alt nume, în care ar fi avut o oarecare contribuție guvernatorul Bucureștilor, generalul Kiseleff, altfel de unde să fi ieșit atît de încet în mișcări și de viclean la minte?, dinspre șirul de pomi în floare venea zumzetul albinelor, era dansul de seară, în curînd se lăsa întunericul. "A dispărut. Pur și simplu a dispărut. Într-o zi a intrat în casă și n-a mai ieșit. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este meritul lui, dar meritul meu este că-l cunosc pe Șerban Păngratty și că mă bucur de încrederea sa." Se miră în sinea lui cum de a avut această îndrăzneală, vecină cu impertinența, să dea un răspuns atît de viclean. "Probabil că Mihail nu mai este atît de puternic pe cît credem noi, de aceea am avut curajul. Instinctul, ăsta m-a împins, instinctul." Mihai Mihail strînse ochii și aruncă o privire de pisică. "Ah, da, a fost o alegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
face, pentru că asta este datoria sa. Dar erau multe căi de a păstra. Iar una dintre ele o avea în sînge, se născuse cu ea, viclenia. Nu era deosebit de inteligent, dacă ar fi fost, ehei, departe ar fi ajuns, dar viclean era cît cuprinde. De aceea i-a și răspuns lui Stavri, privindu-l pe colonelul Stoicescu: "Una este să vrei și alta este să poți. Ca la femei, nu-i așa?" Știa cum să le vorbească, gradele astea, mari să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
insistentă, "sigur, energie este destulă, domnule maior, chiar și ordinea este mulțumitoare. Drept să spun nu mai am ce face pe aici, tai frunza la cîini, cum s-ar zice". Stavri clipi ștrengărește, totuși nu putea fi un om rău, viclean da, însă rău nu era, "adevărata ordine este aceea în care toată lumea este implicată, în care toți sînt băgați pînă în gît, ceea ce faci dumneata se cheamă poliție, nu ordine, tocmai de aceea lucrurile merg mult mai bine acum". Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Așa se face că după părerea lui Mihail, deci și a Serviciului, nu lenea, trîndăveala l-au făcut pe Cantacuzino să piardă regența, și, cine știe, regalitatea, ci graba cu care voia să se instaleze cu totul deasupra tuturor. Era vicleană Excelența-sa, dar nici ceilalți nu erau niște naivi. Așa că s-a văzut scos din cursă încă înainte de vreme, în locul său fiind numit domnul Buzdugan, nici prinț, nici doritor să fie. Un judecător, ai cărui bunici umblau ca toată lumea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altul simțiră, în simpla atingere a palmelor, o căldură nespusă. Noi tocmai voiam să plecăm, îi făcu atenți Sidonia. Vă eliberăm masa. Se află așezată într-un loc strategic, o să înțelegeți voi la ce mă refer. Zâmbi cu un aer viclean. Își dăduse seama dintr-o privire că pe Dimitrie nu-l interesau femeile de vârsta ei, nici chiar cele apropiate de vârsta lui, știa ce va găsi la ele, un dezechilibru mai acut sau mai lent, născut la granița dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
semnul căpitanului. Atunci îl văzură neamurile pe Tudor cum c-o mână trage de barbă trupul greu al boierului și-l leapădă lângă piatra de mormânt pe care era însemnat numele lui Ionașcu și anul cumplit al morții lui. Astfel, vicleanul și lacomul boier și-a primit pedeapsa, iar ,,cei vii” șiau plătit datoria față de ,,cei morți”. Scena confruntării lui Tudor Șoimaru cu boierul Stroie Orheianu este impresionantă, fiind una dintre cele mai dramatice ale romanului. În sugerarea trăsăturilor personajului, Sadoveanu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o dată viața. — Bine, am zis, dar îți primești banii după ce-l găsim. — De-acord. Am încredere în tine. Ai față de om cinstit. Ce înseamnă asta? — Ești vulnerabil, confuz. Puțin pierdut și inutil, știi tu, îmi aruncă un zâmbet iute și viclean, și ceva se aprinse în mine, ceva îndepărtat, diferit, familiar, străin. O fantomă. O adiere invizibilă de vânt. Pe cât de repede veni, pe-atât de repede și plecă. Numai că, zise mai departe Scout, dacă nu primesc nici un avans, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru noi, intervenție a tovaréșului Vasilii Gavrilovici? - Desigur, el n-o sé zicé nimic, pentru cé cine că cine, dar eu Îl cunosc prea bine pe „tovaréșul nostru comun” Alexandr Timofeevici Ostorojnîi. Ei, dupé cum Îi araté și numele, este viclean că o vulpe! Dar faptul, dragii mei tovaréși, faptul poate fi confirmat și de alți oameni, care au vézut cum Alexandr Timofeevici, personal, cu mîinile sale, a coborît sacii din mașiné și ia tras dupé poarté. Palaghia Petrovna ne poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
celor cu destule carate culturale) că pionul poate deveni piesă grea, cîștigătoare; că nebunul și regina sînt în stare să-l facă mat pe regele advers. Cine-ar fi vrut să fie nebunul tablei de șah? Aurel Tîrziu era destul de viclean pentru asta; nu destul de curajos. "Iordana, în viața obișnuită, nu-n basme, e acceptată ipocrizia. Riscul nu. Asumă-ți riscul și ești pierdut". Or, fostul meu coleg de facultate se comporta ca pisica din Cheshire: uite-o, nu-i. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-mi vindec" "De durerile iubirii". Aspida ca și Sfinxul. Sfatul îngerului Totul s-a petrecut din cauza Aspidei. Numai îngerii te-ar putea purta pe aripile lor pe deasupra Vasiliscului și a Aspidei. Ferește-te de privirea lor ucigătoare, de uneltirea lor vicleană de șarpe, de iubirea pervertită a Aspidei, cu chip alunecos de femeie fatală. Ea intră în tine și te chinuiește până la epuizare, dacă nu e exorcizată la timp. Dar tu nu pari a fi fost atins de înger, deși îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
într-un moment pe care nu-l recunoșteam în lanțul existenței. Și că eu am construit acel segment dintr-o frustrare. Dacă puteam să fac acest lucru, înseamnă că, de-a latul vremurilor și de-a lungul anilor, am sărit, viclean ca o vulpe, peste groapa ce ascundea presupusa capcană. Pierdusem însă noțiunea de oprire, de cercetare, amușinând semnele vreunui intrus, un marcaj al teritoriului altcuiva. De fapt, mă ocolisem pe mine, ignorând oprirea, ocolind ceea ce mă putea capta sau alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cine sunt! Și Mioara lansă marele frig pe care-l purta în suflet. Tot frigul ei îl oferi lumii în care venise, ca să-l topească în forja dragostei și să-l transforme în sabie fierbinte. Cu care să decapiteze șerpii vicleni și îmbuibați ai minciunii. Și Parisul deveni teatrul marii rebeliuni în numele trezirii conștiinței. Spaniolii uitaseră lecția dată de Cervantes și își închinau viața luptelor cu taurii. Mioara trebuia să trezească prin frig sufletele moleșite de căldură. Și astfel Mioara primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
telefon, nu mor caii cînd vor cîinii, le transmite. Putea fi naivitatea considerată un păcat? își reia Bătrînul gîndurile. În situația lor și a lui, nicidecum. Așa se întîmplă de fiecare dată cînd ai de-a face cu un dușman viclean, cu o caracatiță care împînzește fiecare colțișor al țării cu tentaculele sale. Toate răsturnările de sistem, de guverne, fie că sînt numite revoluții, revolte spontane, lovituri de stat, sînt întotdeauna dirijate de același tip de indivizi care nu-și urmăresc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
soare zbori, / sus să fie,-n oblic, ori... Cât ai stat să scrii la teme / nici gândit-ai a te teme / că te-or prinde în placente / meteori cu gaze lente / și-n cântările cu teme / ți-or înscrie căi viclene, / și tardiva ta ofensă / înghiți te-va, imensă, / căci roșeața cea de sfeclă / de pe cer nu-i foc, ci e clă... / bucul vrăjilor de ledă / al himerei Nimeni, ce dă / în grădini fosforescente / ferecate cu patente, / în livede cu boeme
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Exigențele ei sînt contradictorii împărțite între necesitate logică și imperativ istoric. După împrejurări, principele trebuie să se comporte cu franchețe, dar să aibă capacitatea de a disimula, să fie generos și crud, moral și imoral, bun și rău, onest și viclean, darnic și lacom, prietenos și distant, iubit și temut, sfetnicii să-i spună adevărul, el nefiind obligat s-o facă. Dacă vrea să domine, trebuie să fie astfel, indiferent cum a obținut principatul "prin crimă și nelegiuire" sau "prin favoarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
alții lacomi, unii cruzi, alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvîntul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mîndri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii încăpățînați, alții docili; unii serioși, alții ușuratici; unii cu credință în Dumnezeu, alții fără religie, și așa mai departe. Știu prea bine că fiecare va declara că ar fi minunat dacă ar exista un principe care să aibă dintre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ingratitudinea lui. Plecă apoi să-l caute tocmai în Franța și îi luă atît domnia cît și viața. Acela care va examina cu amănuntul faptele acelui om va găsi că el a fost și un leu sălbatic și o vulpe vicleană, și va constata că a fost temut și respectat de fiecare, iar soldații lui nu l-au urît. Nu se va mira deci observînd că, deși era cel dintîi din neamul lui care ajunsese principe, știuse totuși să guverneze un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
obligați să vindece publicul de falsa idee pe care și-au făcut-o oamenii despre politică, fiindcă aceasta nu trebuie să fie decît sistema înțelepciunii, dar care e suspectată, de obicei, a fi breviarul înșelătoriilor. Lor le revine să izgonească viclenele subtilități și reaua credință a tratatelor și să redea, iarăși, vigoare onestității și candorii care, la drept vorbind, nu prea sînt de găsit printre suverani. Lor le revine să arate că sînt tot atît de puțin rîvnitori la pămînturile vecinilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
scenariul său și cel propus în omiliile pseudo-clementine. Când oamenii au început să se înmulțească pe pământ, povestește el160, Dumnezeu le-a trimis îngerii, pentru a-i apăra de intențiile rele ale diavolului. Numai că acesta s-a arătat mai viclean decât adversarii săi și a reușit să-i corupă, împingându-i „puțin câte puțin spre păcat” și „unindu-i cu femeile”. „Atunci, nemaifiind primiți în ceruri din cauza păcatelor în care se afundaseră, îngerii căzură din nou pe pământ” (Inst. div.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și copiii pe la mine, mă mai duc și eu pe la ei... Mă descurc chiar foarte bine!... Grigore Gospodin îl ascultă cu atenție și dădu de câteva ori din cap în semn că pricepuse, dar pe chipul său rotofei, rumen și viclean se citea neîncrederea. Atunci Stelian îi destăinui că avea de gând să vândă casa și să se mute la oraș. Țăranul rămase o clipă fără grai. Cum, de ce să vinzi dumneata, cuscre, casa și să pleci de-aici?! sări el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]