1,930 matches
-
să-i fure porumbița și cum nu exista nicio mamă, o mătușă, o duenna 4 severă o supraveghea cu grijă. Dar vai de toate precauțiunile Mătușii! Ochi strălucitori care caută alți ochi strălucitori în care se ascunde spiritul tinereții și viclenia sunt tot timpul în căutare, chiar și la biserică. Odalie era dusă la Catedrală, la slujbă, așa cum se cuvine, în fiecare duminică. Mătușa Louise aplecându-se cuvioasă peste mătăniile ei, nu putea vedea îmbujorările în obraz și privirile pline de
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
un asemenea menaj dau acestei poezii o studiată artificialitate. Pe toată întinderea creației sale (dacă facem abstracție de intertextualismul din cartea Alcool), Mureșan rămîne un modernist. Splendidele grădini ale aurului și restul poeziilor din Cartea de iarnă o atestă: „Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea/ ca o cățea turbată s-a năpustit frumusețea asupra mea./ Piară fiecare în averea lui - zic eu -/ și jucîndu-mi ochii uscați ca lemnul unui copac trăsnit/ la complicate și elegante ceremonii rîd în hohote
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
mea/ ca o cățea turbată s-a năpustit frumusețea asupra mea./ Piară fiecare în averea lui - zic eu -/ și jucîndu-mi ochii uscați ca lemnul unui copac trăsnit/ la complicate și elegante ceremonii rîd în hohote/ și recit cîntecele stupide.// Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea -/ ademenitoare sînt regulile puterii/ în rest se poate vorbi de plictis./ Hei cum vom mai întinde lațul veninos/ în splendidele grădini ale aurului.// Piară fiecare în averea lui -/ mesele sobre două trei fructe exotice
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
de pe care și-a luat zborul noaptea. Câteva litere lipsesc cărții spre a o face capodoperă, ne zice: „Pictorul pur a sfârșit/ printr-o mare smerenie/ pictează văzduhul gol”. Starea sa va fi o „dureroasă însoțire de moarte, dragoste și viclenie”, cu îndepărtat ecou rilkean. În de sine călătorind va parcurge hărți adormite, cartiere sănătoase ”în care nu e nici iarnă nici vară/ci numai o căldură elastică adaptabilă/ pentru-a ilustra Absolutul”. Va poposi în ograda cu nuci nurlii, pepeni
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
sanie iarna mi le doresc mai abitir decît toate/ respirația fierbinte coama zbîrlită chinga pieptului umflat de efort/ o alergare sub soarele cu tălpi subțiri dacă voința la comandă/ n-ar șopti scufundă-te scufundă-te/ cîine fruntaș nedepășit de viclenia orizontului/ lup cu gura plină de lună” (Amor mic cu literatura). Sau, atît de explicit: „Un sînge viguros a răsturnat masa cum ai răsturna o propoziție/ cu înțelesul ei de viață spînzurat într-o frăție a pereților/ și cînd ceilalți
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
și fără vlaga e-'mpotrivă-mi primejdioasa voastră limba ce că o floare otrăvita înaltă-amarul ei venin. Eram prin ierburi lungi culcata și v'asteptam cu ochi de panda s'acum voi mi-ați adus întreaga putere-a tainicei păduri, și viclenia-i mi-ați predat-o cu'nselătoare cotituri; iar fluerarea mea, de-acuma, se schimbă'n cântec de izbândă. Mă reazăm de-un copac s'acolo aștept tot nemul vostru-'nvins, să mi se-adune la picioare cu trupuri àcere
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
semnal, ci o modulare de sonuri - "o fluierare" ce se constituie în "necunoscutul cânt", "cantul ce chiamă șerpii". Or, aceștia se aflau pretutindeni: "Erau încolăciți pe ramuri că lanțul iederei vicleni;/ își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni". Viclenia șerpilor este de ordin emblematic: ei nu uneltesc împotriva spetei umane, ei sunt embleme de putere pe care cei ce nu le cunosc le consideră ostile, "viclene". Atenție, însă, viclenia e mare în lumea în care ne-a atras Alice
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
vicleni;/ își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni". Viclenia șerpilor este de ordin emblematic: ei nu uneltesc împotriva spetei umane, ei sunt embleme de putere pe care cei ce nu le cunosc le consideră ostile, "viclene". Atenție, însă, viclenia e mare în lumea în care ne-a atras Alice Călugăru! Poeta vorbește despre "vicleanul cap triunghiular,/ în care tulburi ochi veghiază sub străveziile pleoape"; e un alt mod de a ne îndemna să învățăm a descifra aceste embleme ale
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
codru) nu trebuie trecută cu vederea; căci acesteia îi fură poeta puterile punând stăpânire pe emblemele ei esențiale, șerpii: "s'acum voi mi-ați adus întreaga putere a tainicei păduri". Expresia misterului captat reia obsedanta familie de cuvinte viclean-viclenie: "și viclenia-i mi-ați predat-o, cu'nselătoare cotituri". Cotiturile tarașului șerpesc, naturale (amintind parcă dibuirile procesului uman de cunoaștere în univers), nu trebuie să ne ascundă esențialul, adică victoria poetei magiciene: "iar fluierarea mea, de-acuma, se schimbă'n cântec
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
am venit... iar tu... Tu... Mesenii priviră unul la altul, apoi spre stăpânul casei, ca și când ar fi vrut să-i ceară ajutorul să evite discuția aceea. Doctorul Gurameto era din nou încruntat. Tu m-ai lovit, Gurameto... Pe la spate, cu viclenie. Nu eu, spuse doctorul încet. Știu. Dar tu știi mai bine decât mine că Lek Dukagjini... că legile lui cer sânge pentru sânge... S-a vărsat sânge german... sângele nu se șterge niciodată... Doctorul Gurameto aștepta cu ochii închiși hotărârea
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
dragostea ca un burete bine săpunit. Dar nu suntem așa și știm foarte bine lucrul ăsta. De ce să nu vorbim despre ceea ce ni se întâmplă cu adevărat când iubim pe cineva? LVR: Observ că în unele nouvelles ale tale (Filiație, Viclenie) apare, ca o figură arhetipală, Mama - cu majusculă - și pornind de la ea se dezvoltă în chip neașteptat relația mamă-copii. Mi-ar plăcea să aprofundezi puțin această relație. Te preocupă în mod special figura maternă, de ce? AB: M-a interesat dintotdeauna
„Am stat o săptămână în casa lui Llosa“ Interviu cu scriitorul spaniol Andrés Barba by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2992_a_4317]
-
ne dăruiește, adesea, flori, ciocolata și bijuterii. Degeaba am încercat să le descos mai mult, fiindcă femeile-papusi nu știau nici ele îndeajuns. Până când se saturară de curiozitatea mea nesățioasa. Știți multe povești de dragoste? mă chestionară pentru întâia dată cu viclenie femeile acelea. îndeajuns cât să vorbim o noapte întreagă, am râs eu. Prea bine, ziseră ele, si închiseră cu cheia ușa de la intrare, fiindcă noi ne plictisim. Va să zică, pricepu repede Cobră, suntem ostateci ai poveștilor de dragoste pe care vom
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
ce-i spune, de pildă, un alt francez, domnul de Broudelle: "Lumea asta te modifică. Te strică. În colonii i-am fi civilizat noi pe primitivi sau sălbatici. Aici, băștinașii ne înconjoară într-o pînză de păianjen, ne îneacă în viclenia și ignoranța lor... Totul este incert, neclar, perfid!" Consulul francez și doctorul Rosenfeld nu înțeleg nimic pentru că ei refuză să se integreze lumii în care au venit și care (o spune G. Ibrăileanu în Spiritul critic...) are o mare forță
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
zadarnic orice studiu care l-ar căuta printre ei; abia toți la un loc îl realizează." Criticul conchide că prototipul este și prin oralitate, Creangă însuși, "cu viziunea lui fabuloasă, cu neîntreruptul joc vocal, euforic, mucalit și de o naivă viclenie." Toate aceste opinii și idei esențiale, care nu și-au pierdut câtuși de puțin vigoarea, sunt reluate, am spus, în amintita micromonografie apărută postum. Antibiografistul de altădată se apropie încă o dată acum de modul călinescian. E și el un narator
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
de felul în care autorul ne face să observăm schimbările infinitezimale din cadrul raportului esență-aparență. Cele mai multe personaje ar putea ilustra specia "ipocriților sublimi" de care vorbea G. Călinescu, întrucît comportamentul lor ne lasă să întrezărim, sub o mare diversitate de măști, viclenia instinctelor. Setea de posesiune, dorința irepresibilă de a avea întunecă și subordonează toate celelalte aspirații. Aceia dintre cititori care, născuți în comunism, nu au decît o idee vagă despre ce înseamnă sentimentul proprietății, pot să fie contrariați de imaginea mulțumită
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
în semne, muți de spaimă, trăiesc cei care și-au văzut destinul. Ai vrea să-l vezi și tu? E cutezanța de-a țintui privirea-n depărtare pentru-a-ți iubi aproapele. Sau poate e doar un timp expert în viclenie. Cei neajutorați îl simt asemeni unui mic monstru invizibil care le pune gheara umedă pe umăr. Privește-te-n oglindă: tatuajul e fin, desenul nu are legendă, Pumnalul ți se-mplântă-ncet în pântec. Sonetul V Al cincilea sonet e
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
clarobscurului? Poți imita zeul, ori, dimpotrivă, poți să urmezi omului, celui de rând, cineva va voi mereu să amestece timpul verbelor, amânând victoria și biciuind virtuțiile. Ști-vei să apuci mijlocul drumului, temperând excesele leacurilor, frenezia otrăvii? îți mai rămân vicleniile luptei, îndârjita ei așteptare. ROBINSON Nu pot ajunge pe malul celălalt Căci mai am de străbătut pământul Dinlăuntrul meu, fierbintele deșert de nisip din mine. M-am lăsat dus de ursită, ca de o corabie zămislită de pântecele furtunii. în
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
un imn cu totul nou, salvarea generală - dar goi de-ar fi, tot s-ar fura între ei de luni milogii de la catedrală îi îndeamnă - fraților! dar ei sunt orbi, doar prin deșertul sufletului au tot umblat cu mâinile întinse, viclenia atoatevăzătorilor arde ca seceta în august: să lapidăm șamanii mincinoși, strigă unul mai curajos de la nivelul trotuarului murdar, de când dreptatea a căzut din efigie, pumnul concret se împarte egal tuturor, pe meninge cheaguri de sânge, doar roșu în fața ochilor - să
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
Această afirmație nu rezistă nici paradigmei hegeliene de interpretare a trecutului deoarece genocidul, în calificarea juridică și în derularea istorică a faptelor, este suficient de violent și de dureros încât să trădeze o voință explicită care anulează orice considerație privind "viclenia rațiunii" (List der Vernunft) care se folosește de anumite violente pentru a instaura o etapă superioară 1. Deci, fie că este vorba despre interpretarea impersonalistă a istoriei, în maniera hegeliana, fie personalista (faptă ca efect al unei voințe individuale conștiente
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
concept, asemenea versuri au făcut senzație, impunându-l de îndată pe cel ce le scrisese. Parcurgându-le cu atenție, vom descoperi liniile distinctive ale noii poezii: puternică imaginație creatoare și bună priză la real, un aliaj de inocență juvenilă și viclenie retorică, o remarcabilă capacitate de versificare și, în general, o dexteritate combinatorie uimitoare la un tânăr de numai douăzeci și unu de ani. Succedate cu o deplină naturalețe, prin exercitarea, parcă, a unui reflex involuntar al poeticității, cele mai șocante asocieri imagistice
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
Teatrului ,Bulandra". Iată ce spune Fernando Toledo în ziarul El Tiempo din 3.04.2006: ,Alexandru Darie propune publicului un efervescent marivaudage, printr-un spectacol a cărui arhitectură recuperează sensul primordial al teatrului: amuzamentul... Un permanent climat de subtilitate și viclenie îi permite spectatorului să pătrundă într-un joc teatral plin de ironii la adresa iubirii, puterii și legăturii dintre aceste noțiuni. Nu trebuie să ratați acest spectacol oferit de o trupă cu un înalt nivel interpretativ și cu o disciplină scenică
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]
-
privirea lor a strălucit intens, ca o lumină puternică, imaculata. Avem datoria de a-i repune în drepturile lor firești, pe toți cei care au fost trecuți în uitare, de o istorie contaminată de virusul oportunismului agresiv și poluata prin viclenia specifică im postorilor prolifici. Pentru a completa această lucrare cu profil informațional și statistic, vreau să rememorez viața patriarhala a Craiovei. Dacă în Moldova, Bucovina și Basarabia au existat pogromuri și represalii, unde au murit mulți evrei nevinovați, în inima
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sensul construcției poematice drept reflexie a celui din subterană existenței. Realitatea de zi cu zi îl obturează, ea se mulțumește cu precaritatea formelor și cu evanescenta proprie. Rar ajunge sesizabil sensul ce mișcă lumea - și atunci, viclean, surprins conceptual de viclenia rațiunii. Este însă în sarcina celorlalte forme ale spiritului să se încerce, să-l caute și să-l lumineze în instituirile de sine, proprii și ale ființei. Rămâne, prin urmare, si artei și poeziei câmp larg intru încercare și împlinire
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
recuperează conținutul, grafiile gratuite promit, într-o altă viață, dezvăluiri esențiale. IOAN Ștefan Câlția: pofta imensă de a povesti face din el un personaj inepuizabil, imprevizibil și posesiv. Vecin cu Bosch, călător prin terifiantele spectacole sabatice, amestecă savant halucinația cu viclenia în dezlănțuiri infernale care mai mult incită decît înspăimîntă. Infernul său nu are nimic punitiv, el creează chiar o anumită stare de confort; ființa se relaxează, morfologia devine labilă, vegetalul, zoologicul și umanul se intersectează și sfîrșesc prin a se
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
repugnă ca ta man ea, nepoata generalului Sâmbure să fie pusă în aceeași oală cu o sufragetă din perioada emancipării industriale. știa că nu avea stofă de artist, ea doar valorifica Arta! Epata, se lăuda că-i sunt cunoscute toate vicleniile lumii în care se învârt samsarii, anticarii marilor case de licitație. Melodramatică din convingere, prefera veșmintele pe care și le crea singură, accentuând detalii ale stilului tenebrosfastuos; o modă care, mai este convinsă că i se potrivește, încă. Albul, negru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]