651 matches
-
fost cu adevărat iudaismul în alte momente ale istoriei. Aceste aspecte, atunci când ies din umbră, sunt citite, de altfel, numai prin prisma celor trei componente noi ale ceea ce se poate numi iudaismul modern, care este mai ales al laicilor. Între victimizarea evreiască și victoria israeliană, totul se plasează într-un cadru afectiv și retoric care nu lasă loc pentru un discurs mai nuanțat. Iudaismul modern îl condamnă astfel pe evreu să trăiască într-un fel de Sturm und Drang perpetuu care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din unii și din ceilalți victime demne de compasiune sau călăi pasibili de reprobare. Ura îi face de acum pe oameni să viseze și chiar se transformă în revendicare a unui drept la ură, paralel cu un altul, dreptul la victimizare, revendicare a suferinței ca pașaport. Atunci unii pot fi tentați să pună în scenă un drept sau altul, pentru a trage atenția aceleiași prese care, în alt mod, le pune și ea în scenă. Există totuși grade pe scara de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
câștige, multe din analizele postelectorale se vor întoarce la o observație inițială - lipsa de identitate politică a senatorului de Massachusets, perceput de mulți ca o simplă prelungire a unor Edward Kennedy ori Tom Daschle. Excesul i-a pierdut pe democrați. Victimizarea la care a fost supus de către adversari l-a ajutat pe George W. Bush. Încă o dată, alegătorul american s-a simțit stânjenit în fața excesului. E greu de știut spre ce se îndreaptă America după acest vot. O perioadă prea lungă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
stăpânirea linșajului real. René Girard, prin cercetările sale nemaipomenite, ne spune fără reținere că cele ascunse de la întemeierea lumii sunt de-a dreptul potrivnice bunelor intenții, înțelepciunii omului, ideilor înalte. Religia și mitologia să se bazeze doar pe acte de victimizare? De aici, concluzia lui René Girard: Această ipoteză ne permite să înțelegem pentru ce este prezent în Evanghelie adevărul victimei ispășitoare și pentru ce acest adevăr permite deconstruirea tuturor textelor culturale, fără nicio excepție". Dacă ne gândim cu multă atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
UE. La capitolul realizări, aș include și inițierea unor măsuri instituționale concrete pentru aflarea și stabilirea adevărului legat de perioada comunistă (1945-1989). Mă refer, în special, la două aspecte ale înțelegerii trecutului. Primul se leagă de înțelegerea mecanismelor represiunii în victimizarea anumitor grupuri sociale și a anumitor indivizi, precum și în cooptarea populației în acest mecanism. Al doilea aspect se referă la o reprezentare onestă și la o evaluare critică a trecutului communist, atât în manualele de istorie, cât și în lucrările
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
informațiile pe care Noul Testament le oferă despre Maria Magdalena, făcând distincția Între cele trei Marii, distincție acceptată de lumea științifică cinstită a Occidentului Încă de pe vremea lui Lefèvre d’Etaples. În partea a doua se trece la atac Împotriva „complotului victimizării”. De Boer reinterpretează posedarea demonică a Mariei Magdalena ca pe un indiciu puternic al revoltei unei aristocrate Împotriva mediului constrângător. Vindecarea lui Isus n-ar fi altceva decât o normalizare a raporturilor ei cu societatea. De asemenea, sinopticii se văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
justificată. Până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus! O cauză ar fi aceea a presiunii ideologice postmoderniste. Iuda, ca și Femeia, ca și Homosexualul, ca și Păgânul, e considerat ca fiind o victimă a conspirației ecleziale multiseculare. Victimizarea este primul pas spre reabilitare, iar reabilitarea - primul pas spre canonizare. Dacă ideologia aceasta ne va convinge că Iuda a fost realmente o victimă a mașinăriei creștine vreme de aproape două mii de ani, atunci e de la sine Înțeles că victima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nediscreționar bărbații, romii se dezic de apartenența etnică pentru a fi acceptați, guvernanții imită limba normelor externe fără să o adapteze realităților interne sau să facă politici pentru apropierea de idealurile normative ale lumii căreia aspirăm să-i semănăm. 3. Victimizarea. Ne este la îndemână să ne plângem cât de nedreptățiți, de oprimați, de umiliți și marginalizați suntem. Adoptăm strategia autocompătimirii: am fost legați de mâini și de picioare mai toată viața noastră. Este o strategie substanțial încurajată de o tradiție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
în Vestul dezvoltat, bazat pe politici ale statului bunăstării generale, cele de mai sus erau achiziții ferme. În Estul postcomunist al primului deceniu s-a prăbușit egalitarismul de gen. Creșele și grădinițele de stat s-au împuținat dramatic, iar politicile „victimizării” au fost monopolizate de sindicatele bărbaților din industria grea. În România, bărbații au devenit clienții privilegiați ai privatizărilor și contractelor cu statul, precum și victime favorite și bine plătite ale tranziției. În primul deceniu, lăsați în „zona gri”, adică „de capul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
familia 148 3.2. Provocări în spirit liberal 151 4. Feminismul marxist: revoluționarea familiei 153 4.1. Experiența României privind familia în comunism 154 4.2. Provocări privind familia în paradigma marxistă 159 5. Conservatorism și modernizare 161 5.1. Victimizarea 170 6. Dependență și autonomie 174 6.1. Autonomia 184 7. Feminismul radical 194 7.1. Educația androgină 201 8. Capitalul social - perspectiva comunitariană 213 8.1. Inegalități contractuale - egalități naturale 223 8.2. Familia monoparentală - între contractualism și comunitarism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privind securitatea socială sunt recunoscute drept asul din mâneca politicienilor), ci, mai ales, ca efect al colapsului financiar. Intervenția publică modestă se datorează lipsei de fonduri și a distribuirii celor disponibile în susținerea industriilor falimentare. 5.1. Victimizareatc "5.1. Victimizarea" Principalul merit al perspectivei liberale pe care îl poate valorifica o abordare a familiei monoparentale, care se dorește emancipatoare, îl constituie renunțarea la abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Ele trebuie protejate împotriva violenței, a abuzurilor, a sărăciei, a riscurilor sociale de orice fel. Se impune, de asemenea, ca familiile pe care le conduc femeile să fie protejate (întrucât includ persoane neajutorate: femei și copii). În societatea românească, fenomenul victimizării este întărit prin numeroase stereotipuri de gen: 63% din persoanele intervievate în Barometru de gen consideră că activitățile casnice sunt de competența femeilor, iar 70% dintre respondenți consideră că datoria bărbatului este de a aduce bani în casă. De aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o categorie de analiză și un mod de construcție a identității. Pentru problematica familiei monoparentale, este semnificativ accentul pus pe ideea de putere 82 a femeilor, pe posibila lor capacitare 83. Această orientare se distanțează astfel de perspectiva conservatoare privind victimizarea femeilor. Un prim sens privește ieșirea de sub relațiile de autoritate interindividuale, astfel încât să se dobândească un spațiu al libertății personale. Apoi, în acest spațiu al libertății, sunt asumate diverse strategii de capacitare. Crearea de capacități funcționale poate fi privită ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de dominare a femeilor de către bărbați. De îndată ce devin mame, pentru cele mai multe femei participarea în sfera publică este diminuată, apare un tip de disponibilitate unidirecționată, mă refer la atenția deosebită acordată copilului. Maternitatea ca stare de parentitate în singurătate este favorabilă victimizării sociale. Carole Pateman arăta că „patriarhatul are două dimensiuni: dimensiunea paternă (tată/fiu) și cea masculină (soț/soție)” (1989, p. 105). În cazul familiei monoparentale, aparent, nici una din acestea nu este prezentă, cel puțin în mod nemijlocit. Ordinea patriarhală poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
față de apartenența lor balcanică (Adrian Cioroianu), erosul identității (Ivaylo Ditchev), gen și sexualitate în Serbia (subiect al unui grupaj de eseuri semnate de Branca Arsić, Vesna Kesić, Dušan I. Bjelić și Obrad Savić), tendințele depresive ale psihicului balcanic, exploatarea capitalului victimizării, film, arte plastice și literatură în Balcani. Autorii observă pe bună dreptate, de pildă, că în pe-rioada bombardării Serbiei de către forțele NATO, anumite stereotipuri despre Balcani au fost nu numai implicite, ci, în multe cazuri, explicite, constituind substanța discursurilor politice
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
mai demult. Se urmărește de asemenea cum s-a definit pe sine Apusul prin opoziție cu spațiul răsăritean al Celuilalt, efectele acestor reprezentări asupra identificării de sine a balcanicilor: rezistența lor față de acest imperialism al imaginației sau exploatarea lui prin victimizare, opoziția sau simpla preluare și interiorizare a stereotipurilor, revolta sau căutarea disperată de sine după căderea comunismului. Abordările multiple și inovatoare ale realităților balcanice aparțin unor specialiști cu rădăcini profunde în istoria și cultura acestui spațiu european pe care îl
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
apropiat"305. Se regăsesc la acești autori britanici temele predilecte ale propagandei comuniste din România: culpabilizarea trecutului "burghezo-moșieresc" care va merge mână în mână cu glorificarea trecutului legendar al României în etapa întoarcerii spre național, culpabilizarea istoriei potrivnice României și victimizarea acesteia ca "insulă de latinitate într-o mare slavă", urmate sau împreună cu mitizarea faptelor eroice ale românilor ca salvatori ai Europei, neatârnarea și independența patriei, tema păcii, a neamestecului în treburile interne ale statelor, dezarmarea etc., reflectând tranziția dinspre internaționalismul
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
vindecă mai greu și se refugiază adesea în amnezie. Sunt necesare exerciții repetate, chiar dacă dureroase, de reactivare a ei. Ori, autovictimizarea și căutarea țapului ispășitor repre-zintă o soluție mult mai comodă. Este ceea ce observa Pascal Bruckner, deși în alt context: ...victimizarea este versiunea doloristă a privilegiului, ea permite refacerea inocenței așa cum se reface virginitatea; ea sugerează că legea trebuie să se aplice tuturor cu excepția mea și schițează o societate de caste inversate, în faptul de a suferi o daună înlocuiește avantajele
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
lui trebuia bătută și violată în fiecare nou episod, pentru ca el să aibă ce răzbuna. Filmele cu Bronson au fost pe cît de populare, pe atît de (binemeritat) ponegrite pentru viclenia comercială grosolană, moralmente iresponsabilă, cu care speculau fanteziile de victimizare și revanșă justițiară ale publicului urban. Jordan (Mona Lisa, Interviu cu un vampir, Sfîrșitul aventurii) nu e de felul lui nici grosolan, nici deosebit de comercial. E destul de clar (deși mă tem că nu suficient de clar ca să percuteze în toate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
politic polonez, și în mod deosebit cel al inteligenției liberale și de dreapta, au fost bazate pe ipotezele "societății civile etice" și pe limbajul valorilor sale particulare. Acest discurs a fost cel mai bine reprezentat de discursul tradițional polonez al victimizării, care pune în evidență rolul suferinței poloneze timp de două secole de istorie, ca fiind la baza statutului special al Poloniei și care sugerează existenta unei obligații morale, pe care Occidentul ar trebui să o plătească. Căderea comunismului și începutul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
care exprimă cel mai bine starea de lucruri de la noi, devenită un bun comun, izvorâtă dintr-o percepție atentă a realității, rostită și când nu trebuie și când trebuie, cu voluptate, (vezi bine, există o plăcerea a amărăciunii și o victimizare a victimei !), o voluptate a răului : „Ca la noi, la nimeni !” Alții, cu vântul în pupa, care simt ei cea mai mică adiere și care, până în 1989, condamnaseră regimul burghez-moșieresc, condamnă acum „comunismul”, că de asta, zic ei, am ajuns
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-l umanizeze pe Vântu, să reducă totul la conflictul său cu Traian Băsescu, să relativizeze astfel încât să nu mai distingem Răul de Bine, adevărul de minciună și victima de călău. Cei care evită fondul problemei folosesc tehnica de succes a victimizării: SOV este prezentat ca un martir al luptei împotriva unei dictaturi imaginare. Toți avocații lui de astăzi ar merita felicitați de fiecare dintre cei 300 000 de păgubiți FNI: cât mai condensat. Vă amintiți sloganul? Dormi liniștit! FNI lucrează pentru
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
sau psihosomatice de tip alergic (urticarie, eczemă, rinită, astm etc.). Toate aceste situații psihotraumatizante contribuie la crearea unei stări de „stres”, ca răspuns psihofiziologic la agresiunile violente din exterior (H. Selye). Consecințele psihotraumatismului prin stres sunt cuprinse în noțiunea de victimizare. Victimizarea este perioada și starea care succede impactul cu factorii psihotraumatizanți (I. Janis). I. Janis acordă o valoare deosebită stării de anxietate din cursul fazei de amenințare a întâlnirii cu psihotraumatismul, în ceea ce privește condiția de victimizare. 3. Stresul și viața psihică
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihosomatice de tip alergic (urticarie, eczemă, rinită, astm etc.). Toate aceste situații psihotraumatizante contribuie la crearea unei stări de „stres”, ca răspuns psihofiziologic la agresiunile violente din exterior (H. Selye). Consecințele psihotraumatismului prin stres sunt cuprinse în noțiunea de victimizare. Victimizarea este perioada și starea care succede impactul cu factorii psihotraumatizanți (I. Janis). I. Janis acordă o valoare deosebită stării de anxietate din cursul fazei de amenințare a întâlnirii cu psihotraumatismul, în ceea ce privește condiția de victimizare. 3. Stresul și viața psihică Stresul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sunt cuprinse în noțiunea de victimizare. Victimizarea este perioada și starea care succede impactul cu factorii psihotraumatizanți (I. Janis). I. Janis acordă o valoare deosebită stării de anxietate din cursul fazei de amenințare a întâlnirii cu psihotraumatismul, în ceea ce privește condiția de victimizare. 3. Stresul și viața psihică Stresul reprezintă ansamblul de modificări ce survin într-un organism ca urmare a unei agresiuni traumatice. Aceste modificări constituie un veritabil „șoc”, care permite organismului, până la o anumită limită, să suporte consecințele fiziologice și psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]