6,708 matches
-
limbajului poetic bacovian o dezagregare care e a lumii așa cum o percepe poetul, avem impresia însă că nu putem vorbi nici de o "cădere în vid" a acestuia, în calitatea sa de creator, ci de o "contaminare" a lui de vid, care se exprimă prin cultul tăcerii (exprimate!), prin nonretorica absolută asumată... declarativ. Nu e o "afazie", cum consideră un comentator, ci mimarea unei afazii, nu e o "formă ideală" a poeziei ce se autoanulează, așa cum socotește altul, ci o formă
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
a fi foarte caracteristică? Pentru că există, pe de o parte, foarte multe obiecte, pe care îndrăznesc să spun că le surprindeți cu o mare precizie și forță de sugestie a concretului, și, pe de altă parte, un puternic sentiment al vidului existențial, al faptului că toate aceste obiecte nu sunt decât un soi de măști, de suprafețe care ascund... nimicul... Nu știu dacă e ceva de crezut... Am ajuns pur și simplu aici... Mai ales romanul, care cere o lucrare aparte
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
de a fi, în totala indeterminare a poemului sau brusca, paradoxala afazie: Cuvintele nu cuvântează. Noi cuvântăm, cuvântuim, cuvântătorim. Ele fac altceva: ele sunt."). Obsesia cuvintelor și a condiției lor perisabile e chinuitoare, ele sunt vehiculele neliniștii metafizice, prin ele vidul e resimțit acut, cu accente hamletiene: "Cuvinte. Cuvinte. Cuvinte. vase împrăștiate. Suflete străine bat încolo și încoace. Explic de ce acestea nu sunt urmele unui dezastru.(...) Mai bine nu. Decât fantoma poeziei mai bine nimic. Cuvinte. Zaruri părăsite." Ca vehicul al
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
el este sublim dintotdeauna pentru unii și lipsește tot de atunci cu desăvîrșire pentru alții, cele două tabere pașnice se înțeleg cu atît mai bine în absența, de un an și jumătate, a oricărei premiere autohtone, gîndind la fel de oximoronic-schizoid în vidul filmografic, precum în abundența pompată de odinioară. Se rezolvă astfel automat și numita globalizare. La relansarea filmului (retehnologizat) Mihai Viteazul de Sergiu Nicolaescu, la spectacolul de gală de anul trecut de la Cinema Patria, invitații speciali - avîndu-l în loja centrală pe
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
directori de teatru. Această tevatură cu "îl schimbă, ba nu-l schimbă pe x sau pe y" amestecă foarte tare lucrurile în teatre, modifică direcții precizate cu greutate, creează ambiguități ciudate legate de autoritate și pot naște un fenomen bizar: vidul de putere în prezența puterii. Cred că oficialitățile ar trebui să pună grabnic capăt acestui joc nociv, să schimbe acolo unde este cazul, după criterii cît de cît obiective, și, în rest, să-i lase pe specialiști să-și facă
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
să atingem cercul arctic, iar până acolo trebuie să schimbi și să ajungi tocmai pînă la Rovaniemi, de unde începe nordul extrem. Acest Rovaniemi, ca să vă faceți o idee, este un orășel singuratec, curat, ca scos din cutie sau eventual din vid și care se întinde chiar pe paralela șaizeci și șase și ceva denumită convențional . Am călcat cu respect pe acest cerc într-o zi de vară calmă, ușor încruntată ca de un gând, am băut o cană de lapte de
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
ști, care îi este originea. Trăim vremuri în care nici religia, nici știința nu mai oferă explicații pe gustul tuturor. Iar a doua dificultate, poate mai gravă, este aceea de a înțelege cine sîntem noi înșine. Aceste două tulburătoare mistere, viduri cum le numește Iser - de unde am apărut și cine sîntem - ne obligă să ne exersăm permanent facultatea de a interpreta-traduce lumea din jurul nostru, în speranța că într-o bună zi vom ajunge să interpretăm, și astfel să înțelegem, ceea ce deocamdată
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
y Gasset). * Trecutul tău: un cimitir de speranțe prefăcute de-a dreptul în amintiri, aidoma unor prunci care nu s-au putut naște. * Înseninarea stearpă pe care o produce morfina. Bolta falsă, lipsită de constelații, ce se deschide deasupră-i. * Miezul vid pe care-l conține oricare efort - acel strop de uitare ce constituie autenticul rod al oricărei trude. * A contempla: a elibera o priveliște prin propriile tale forțe. * Ordinea e în sine improductivă. Pentru a o fertiliza e nevoie ca în
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
Jean-Daniel Pollet l-a intitulat Cei din fața noastră, referindu-se la o sumă de fotografii-receptacol al tuturor mizeriilor suportate sau săvîrșite de oameni în acest veac. Dacă cineastul francez este recunoscut pentru predilecția de a specula frisonul pascalian pe care vidul ecranului îl provoacă, spaniolul Ventura Pons inițiază un joc narativ ce vizează un impact moral mai grav, dincolo de voința auctorială. Unor inși oarecare - inclusiv celui ce inițiază experimentul - li se oferă a doua șansă - anularea decesului iminent: A muri (sau
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
singurele elemente purtătoare de informație și de sens. Corneliu Vasilescu se autoplasează într-un univers nestructurat, într-o lume ingenuă care nu a găsit încă utilități clare pentru un stoc imens de materii prime și, înspăimîntat parcă atît de prelungirea vidului, cît și de alunecarea în retorica măruntă și precară, încearcă, printr-o gesticulație eroică și tandră, să înzestreze materia însăși cu virtuți expresive și capacități informale. Elementele constitutive ale lumii, abia separate în cosmogoniile de tip magic, se resorb acum
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
virtuți expresive și capacități informale. Elementele constitutive ale lumii, abia separate în cosmogoniile de tip magic, se resorb acum într-o substanță unică și acoperă totul cu voluptatea unui act fecundator și cu spaima enormă pe care o generează proximitatea vidului. Pămîntul, apa, aerul și focul, absorbite în pînză și în culoare, se manifestă simultan, în același tip de reverie și în aceeași compoziție, nu numai cu scopul de a-și spori puterea prin cumul, ci și cu acela de a
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
versurile lui Miron Kiropol realizează adesea o polifonie a contrariilor, o armonie a dizarmoniei: "Mă uit la resemnare, în mijlocul rotund/ Prin care zăvorîre mă scufund,/ Și iată, începutul ca un munte/ Explodează în cosmosul împlinit./ Mă dezgolesc, mi-e carnea vid/ Și plină de somnul unde/ în letargia punte peste punte/ Povara e mai grea de sine, dar înaripată,/ întoarsă către fîntînă./ Acolo pacea ca război (o, spaima tremurînd pe mînă!),/ Pace, război și spaimă, una într-alta se ascund" (Stigmatul
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
rostogolindu-se pe dale// în căușul palmei cascade asfințesc". Din elementele unei ambianțe terne țîșnesc feerii geometrizante: "case căpițe garduri molizi/ un păienjeniș de linii/ dezvăluie savante geometrii// cărări ca niște albii secate// petele de zăpadă joacă rolul/ zonelor de vid/ din peisajele chinezești". Chenarul absenței se umple de eflorescențe ivite intempestiv: "absența ta e plină/ de flori de munte și de flori de grădină/ și de imagini alb-negru și color/ ale chipului tău fermecător// de sorginte divină fără nici o îndoială
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
patru), care lucrează cu starlete și cu "starleți" dar niciodată cu staruri, eu îi dau dreptate. E ceva atrăgător în cinismul rafinat, în blazarea afișată cu mîndrie, dar subminată de naivitate, a acestor personaje. Deși vorbărețe, ele sunt conștiente de vidul dinăuntrul lor, de lipsa de consistență a personalității lor (postmodernismul lovește din nou!). Filmele lui Stillman sînt "de relație", dar nu de relație convențională "băiat - fată" cum se mulțumesc să rămână majoritatea filmelor de acest gen. Regizorului îi place să
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
simt înduioșarea De lumea ce-n zăbranic se-nfășoară. Cenușă este, palidă, ușoară, Ce seamănă cu visul și uitarea. Oglinzile Eu, care simt o spaimă de oglinzi, Nu doar cînd văd cristal de nepătruns Unde se-ncheie (începe?) aspru, ascuns, Vid de reflexe înspre care tinzi, Ci și naintea apei ce-a reluat Azurul celălalt în cer profund, Ce iluzoriul zbor îl trage afund De păsări ce se-ntoarnă ori se zbat, Și înaintea preatăcutei fețe, Fin abanos cu palidă lucire, Precum
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
început convingător pentru o epopee tragi-comică a unei tranziții eterne. ... și a lui Dumitru Ivan Pictura lui Dumitru Ivan întrunește, simultan, trei caracteristici fundamentale care o scot de sub dependența strictă a limbajului. Mai întîi, ea reprezintă simptomul unei spaime de vid și, simultan, expresia unei continue stări jubilatorii. Indiferent dacă este vorba de lucrări mai vechi sau mai recente, lupta cu spațiul, cu suprafața albă a pînzei, dar și bucuria de a triumfa prin culoare și de a clama supremația prin
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
l ceruse, nu se auzea de vuietul mării, fiindcă acum ea dusese la ureche instrumentul turcoaicei, ascultând ceva cu o atenție mărită, ca orice ins, complet înstrăinat de tot ce se vede în jur, când se lasă să cadă în vidul vrăjit al auzului sau poveștilor... (Fragmente din romanul Vindicta în pregătire la Ed. Cartea Românească.)
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
mi-a spus el, pământul, să mai las un cutremur o replică între mine și cel căruia lacrima de rouă i-o dărui neîncetat apoi voi găsi urma numărului patru cifre ciudate în care înțeleg că doi comunică cad în vid apoi se anină timpul în cui o ia de la început pentru un final-început grandios în metaforizarea gesturilor neterminate aștept tac mă rog la răspântii de verbe încep dansul câteva gheare îmi inserează adânc iubirea în gleznele golite de așteptări da
2017 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382774_a_384103]
-
Antonela Stoica Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului IUBIREA ABSOLUTĂ Câte-o poartă se închide, milioane se deschid Inima ne e o sită, ciuruită de iluzii... Ce-i iubirea absolută? Așteptări pe colț de vid Odă falsă de Forever, ce o credem ca zăluzii... Ne drogăm cu macii vara, ne-amețesc aripi de fluturi Înviem cu ghioceii, să sfârșim frunze defuncte Ne-afundăm în val orbește, printre lotuși Zen mă bucuri, Ne-ngropăm în mușchiul
IUBIREA ABSOLUTĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382776_a_384105]
-
viteza gândului... Pe Demiurg să nu-l întrebi de mă gândesc la tine E-o Galaxie de Miracol, dezvăluită-n Noi Doar privește peste umăr, cât e cerul dinapoi Cu-n infinit de constelații, ai colidat cu mine... Așteptând în vid măiastru, de început de lume Dincolo de uși celeste, în noapte voi fi eu, Să îți absorb sărutul sacru, cu gust de minereu Să explodăm la unison, să ne uităm de nume... Îndreaptă-ți curajos iubite, spre supernove zborul Acolo-i
ANDROMEDA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382811_a_384140]
-
vocale se aud ca o liră bântuită de grindină. Capul său cam pătrat e căptușit pe dinăuntru cu o seamă de oglinzi concave, care au darul să denatureze iremediabil toate ideile, ce au nenorocul să ajungă din cărți până în mijlocul vidului. Vidul mai e mobilat și cu un creier redus la cantitatea neglijabilă a unei gămălii, ceea ce - veți recunoaște - nu este de nici o importanță." Inocentul "filosof" pentru care toate doctrinele și metodele își dau rendez vous în rugăciune", trăia în ambientul
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
se aud ca o liră bântuită de grindină. Capul său cam pătrat e căptușit pe dinăuntru cu o seamă de oglinzi concave, care au darul să denatureze iremediabil toate ideile, ce au nenorocul să ajungă din cărți până în mijlocul vidului. Vidul mai e mobilat și cu un creier redus la cantitatea neglijabilă a unei gămălii, ceea ce - veți recunoaște - nu este de nici o importanță." Inocentul "filosof" pentru care toate doctrinele și metodele își dau rendez vous în rugăciune", trăia în ambientul său
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
la cele care rezidă din combinarea diverșilor amanți, avem aceeași mecanică sexuală, unul și același act sexual unde replicile devin interșanjabile și irelevante, iar permutările necesare. Incapacitatea de se fixa, această erotică mobilitate care exclude un centru creează senzația de vid, sentimentul acut de singurătate. Prin repetiție și în absența afectului, relațiile lui Joe cu acest proteic mascul multiplicat cu variațiuni sunt lipsite de dramatism, de acea tensiune care constituie fondul unei relații, escamotând jocul, seducția, lentoarea apropierii. Toate aceste relații
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
de comunicare cu lumea matură. O posibilitate de a învinge tabu-urile familiei. De a epata. Prin fumat, băieții aspiră la obținerea unui statut social, în timp ce fetele cred că-și ameliorează propria imagine. La adulți, fumatul creează impresia umplerii unui „vid existențial“, oferă iluzia unei activități cvasipermanente. În realitate, fumatul este un automatism care consolidează rezistența la schimbarea imaginii acestui viciu. Peste 90% din cei care încearcă să întrerupă fumatul eșuează, pentru că sevrajul nicotinic („înțărcarea“) produce la început frustrare, iritabilitate, neliniște
Agenda2003-7-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280704_a_282033]
-
compară cu un cal, precum în pictura lui Franz Marc, care de la o vreme nu înfățișa decît cabaline. O figură neomitologică, de un pitoresc amar, neexcluzînd nuanța satirică (biblia belgrad eu și moara lui take). Așadar solitudinea nu e un vid, ci o existență sui generis, umplută de imagini febricitante pentru a provoca Neantul. Nu pentru a-l combate, ci pentru a-l ațîța, așa cum un toreador ațîță taurul. Temîndu-se de absență, autorul o invocă sfidător: „e vremea un cristal să
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]