1,712 matches
-
cealaltă se află un băiat și două fete; numele uneia dintre ele, de alt fel singurul păstrat, este ”KAБA MAPIA”. Deosebit de valoros din punct de vedere artistic, tabloul reprezintă dovada incontestabilă a alinierii elitelor românești la moda vestimentară, de sorginte vieneză, a vremii. Altă scenă contemporană, păstrată pe bolta altarului, redă imaginea „Pantocratorului”. Numele pictorilor s-au pierdut. În pofida alterării aspectului inițial, ca urmare a numeroaselor șantiere de restaurare care au afectat-o, biserica și-a păstrat multe din caracteristicile arhitecturale
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
angajează să elaboreze o constituție. Una dintre revendicările de baza ale revoluționarilor o reprezenta adoptarea unei constituții cu prevederi liberale. În aprilie, constituția a fost elaborară și promulgată. Era însă o constituție care va nemulțumi prin prevederile ei modeste. Revoluționarii vienezi s-au mai revoltat încă o dată simultan cu revoltele din Ungaria. La 15 martie 1848, grupul radical al liberalilor maghiar iau elaborat și prezentat autorităților austriece revendicările unui reprezentant al împăratului în Ungaria. Printre revendicări se numărau formarea unui guvern
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
statele germane unde există o tendința de deznaționalizare sau Rusia care era tiranică. S-a organizat astfel primul Congres Slav, la care vin și intelectuali ruși, inclusiv Mihail Bahunin. În octombrie 1848 are loc cea mai radicală etapă a revoluției vieneze. Radicali germani și maghiari au venit și au provocat incidente grave care duc la plecarea guvernului, a Curții Imperiale și a Parlamentului. Viena a intrat sub controlul radicalilor și armata imperială austriacă a început asediul la comandă generalului Alfred Windischgraetz
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
guvernului, a Curții Imperiale și a Parlamentului. Viena a intrat sub controlul radicalilor și armata imperială austriacă a început asediul la comandă generalului Alfred Windischgraetz care a primit întăriri cehe conduse de Jelacic. La 30 octombrie, trupele maghiare și revoluționarii vienezi au fost înfrânte la Viena. Guvernul se stabilise într-un oraș din Moravia. A adoptat o constituție respinsă însă de Curtea Imperială căci ieșea din vederile împăratului . Parlamentul a adoptat pe 7 septembrie 1848 legea prin care era desființată serbia
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
federalismului și centralismului, doriind să creeze un stat care să revină la constituția liberală din aprilie 1848. Și maghiarii și cehii au boicotat formulele experimentate de habsburgi. Cehii au boicotat politic masiv din 1861 până în 1879. Ungurii au boicotat parlamentul vienez din 1863 până în 1865. În cele din urmă se ajungea la un compromis austro-ungar. Francisc Deak, unul dintre liderii politici unguri (Lajos Kossuth fiind în exil), a publicat în 1865 un articol care schița dualismul austro-ungar.Proiectul pentru încheierea și
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
partide politice care formau alianțe și câștigau alegeri. La cehi apare în 1861 Partidul Național al Bătrânilor Cehi condus de Frantisek Palacki, din care se desprinde un grup radical-Partidul Tinerilor Cehi care era mai ferm pe poziție în față autorităților vieneze. Din acesta, la rândul lui, se desprinse Partidul Realist condus de Tomas Masaryk. Social-democrații cehi erau reprezentați bine în parlamentul vienez. După 1867, liberalii dominau și formau guvernul. Doreau să limiteze influența bisericii în viață publică și denunțau concordatul. În
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Palacki, din care se desprinde un grup radical-Partidul Tinerilor Cehi care era mai ferm pe poziție în față autorităților vieneze. Din acesta, la rândul lui, se desprinse Partidul Realist condus de Tomas Masaryk. Social-democrații cehi erau reprezentați bine în parlamentul vienez. După 1867, liberalii dominau și formau guvernul. Doreau să limiteze influența bisericii în viață publică și denunțau concordatul. În 1867 s-a încheiat un pact între germanii din partea vestică și ungurii din partea estică. În iunie 1870, în cadrul unui conciliu început
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
cehi și pe moravi acestei construcții. La Praga s-a pregătit ceremonia de încoronare a lui Franz Joseph ca rege al Boemiei și Moraviei. Dar ungurii s-au opus, astfel, împăratul a renunțat la ideea trialismului. Ceho-moravii au boicotat parlamentul vienez până în 1879, în cele din urmă recunoscând parlamentul vienez printr-un compromis. După 1879 venise la conducere guvernul conservator condus de Edward Taaffe, premier până în 1893. S-a realizat o conciliere cu cehii, însă germanii din Ceho-Moravia au boicotat dieta
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
a pregătit ceremonia de încoronare a lui Franz Joseph ca rege al Boemiei și Moraviei. Dar ungurii s-au opus, astfel, împăratul a renunțat la ideea trialismului. Ceho-moravii au boicotat parlamentul vienez până în 1879, în cele din urmă recunoscând parlamentul vienez printr-un compromis. După 1879 venise la conducere guvernul conservator condus de Edward Taaffe, premier până în 1893. S-a realizat o conciliere cu cehii, însă germanii din Ceho-Moravia au boicotat dieta de la Praga. Au fost acceptate concesii în favoarea cehilor. În
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
mutat de la Bonn la Viena. Premiera a avut loc pe 29 martie 1795 la Burgtheater din Viena cu Beethoven în calitate de solist, în concertul ce a marcat debutul său public. Până la acest eveniment Beethoven interpreta doar în sălile private ale nobililor vienezi. Deși lucrarea este foarte asemănătoare cu concertele pentru pian ale lui Mozart, există un dramatism și un contrast care vor fi prezente în lucrările ulterioare ale lui Beethoven. Beethoven nu a fost foarte încântat de această lucrare, scriindu-i publicistului
Concertul pentru pian nr. 2 (Beethoven) () [Corola-website/Science/329847_a_331176]
-
minune și străbătuse la rândul ei în turnee Europa. Cântăreața a fost în curând angajată ansamblul lui Offenbach. Offenbach alesese Bad Ems ca reședință de vară din motive practice, însă Viena i-a devenit dragă ca oraș, pe lângă Paris. Simpatia vienezilor pentru Revoluția Franceză și admirația lor față de spiritul francez i-au înlesnit succesul acolo. Astfel, Johann Nestroy (1801-1862), directorul din vremea aceea de la "Carltheater", îl chemase stăruitor pe Offenbach la Viena încă din anul 1858. Opera "Orfeu în infern" fusese
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Leopoldstadt, Karl Treumann, și ansamblul acestuia i-au înmânat de pildă o cunună de lauri brodată cu fir de aur. Cele trei reprezentații dirijate pe atunci de însuși Offenbach s-au desfășurat cu un mare succes de public și presă - vienezii preferau, se pare, muzicalitatea și volubilitatea offenbachiană gravității wagneriene. Având în vedere admirația aproape idolatră de care se bucura, compozitorul a revenit cu plăcere la Viena, având astfel ocazia să facă cunoștință în 1863 cu Johann Strauß, pe care l-
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
scrie muzică de operetă. Veșnica rivalitate cu Wagner s-a manifestat și în 1863, când opera romantică a lui Offenbach "Nimfele Rinului" a ajuns să fie reprezentată pe scena de la "Hofoper", care refuzase cu puțin timp înainte un proiect wagnerian. Vienezii nu au apreciat însă nici opera lui Offenbach, care includea atât un vals din "Le Papillon" cât și cântecul patriotard "Vaterlandslied", compus la Köln în 1848. Posteritatea le va da dreptate, compozitorul va folosi singura melodie care avusese succes la
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
-și prezinte opera fragmentar, într-un concert particular ținut pe data de 18 mai. Această premieră a făcut senzație în lumea muzicală. Deoarece a primit oferte foarte bune atât de la directorul Operei Comice din Paris cât și de la reprezentantul teatrului vienez "Ringtheater", Offenbach a decis să susțină premiere ale operei în ambele orașe. El a murit în timp ce pregătea premiera noii sale opere la Paris, asfixiat probabil în timpul somnului în noaptea din 4 pe 5 octombrie. Nu numai guta, ci și epuizarea
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
(, , , ) a fost numele oficial al vechiului Regat al Ungariei în cadrul dublei monarhii Austro-Ungaria înființate în 1867. Numele inoficial era jumătatea ungară a Dublei Monarhii sau, din punctul de vedere al funcționarilor și juriștilor vienezi, Transleithania (în latină „Țara de dincolo de Leitha“). Aceste țări constituiau partea sud-estică a Austro-Ungariei și aveau drept capitală regală Budapesta. Țările unite ale Coroanei Sfântului Ștefan au cuprins de-a lungul istoriei teritoriile Ungariei contemporante, ale Slovaciei de astăzi, ale
Țările Coroanei Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/335775_a_337104]
-
critica gramaticii persane a lui J.P. Podesta. Toate aceste lucrări au fost create prin prisma lucrării profesionale din poziția de traducător. Meninski a murit la vârsta de 78 ani și este îngropat în pivnițele unei mănăstiri de preoți din cartierul vienez Leopoldstadt. Dicționarul lui Meninski este cel mai atotcuprinzător dicționar de limbă osmano-turcă. Pentru că prin el, acest material este în totalitate tradus în 5 limbi (latină, germană, italiană, franceză și polonă), bazându-se pe surse interesante de istorie lexicală a acestor
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
în , colocvial Zentralfriedhof) a fost înființat în anul 1874. Cu o suprafață de 2,5 km² și circa trei milioane de înmormântați este unul din cele mai mari cimitire din Europa. Datorită multitudinii de cenotafe, a construcțiilor în stilul secesiunii vieneze și a arealului extins pe care îl ocupă, cimitirul se numără printre obiectivele turistice cele mai deosebite ale Vienei. Reformele dispuse în anul 1784 de împăratul Iosif al II-lea au prevăzut, între altele, înființarea unor cimitire orășenești supraconfesionale, în
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
n. 12 iunie 1890, Tulln (Austria) - d. 31 octombrie 1918, Viena) a fost un pictor austriac. Alături de Gustav Klimt și Oskar Kokoschka, este considerat unul din cei mai importanți reprezentanți ai artei vieneze moderne. Operele sale sunt cunoscute pentru intensitatea și sexualitatea bruta transpusă, precum și numeroase autoportrete de tip nud. În decursul scurtei sale cariere, a fost un scrupulos și intransigent observator al ființei omenești, caracterizat prin viziunea aparte ce sugera bucuria vieții
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
un simbol de industrializare al orășelului, care era situat și pe malul Dunării. Începând din anul 1900, urmează cursurile gimnaziului din Klosterneuburg, atrăgând asupra sa atenția profesorului de desen, care îi deschide calea asupra artei și, mai ales, a Secesiunii Vieneze. Astfel impulsionat, Egon Schiele se hotărăște să se consacre picturii. Tatăl, funcționar de stat cu principii conservatoare, speră ca Egon să devină inginer în căile ferate. Băiatul preferă însă să deseneze și să se lase pradă fanteziilor despre tărâmuri îndepărtate
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
Klosterneuburg, tânărul sosește în anul 1906 la Viena, unde reușește să treacă examenul de admitere la Academie. Egon Schiele, ale cărui lucrări poartă încă de pe atunci amprenta unui stil particular, își dă repede seama că sistemul de învățământ din Academia vieneză nu este pe măsura așteptărilor sale. Baza procesului educațional, rămasă aceeași de două secole, pune accent pe idealul antic de frumusețe. Profesorul lui, Christian Griepenkerl (1839-1916), maestru al picturii istorice și portretist iscusit, este un conservator și adversar al artei
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
frumusețe. Profesorul lui, Christian Griepenkerl (1839-1916), maestru al picturii istorice și portretist iscusit, este un conservator și adversar al artei moderne. În acest timp însă, Schiele este fascinat de lucrările lui Gustav Klimt și ale altor artiști care formează Secesiunea vieneză. Cu trecerea timpului, tânărul artist începe să se revolte, comportamentul său devine impertinent. Este în relații din ce în ce mai încordate cu profesorul său. Pe Egon Schiele îl frământă un singur gând: să părăsească Academia. Până la urmă, Griepenkerl este de acord și îi
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
de admirația sinceră a lui Gustav Klimt. Klimt nu numai că apreciază talentul lui Schiele, dar îl și ajută în mod practic, îi trimite modele (amândoi sunt pasionați de nud și erotism) și îi cumpără desene. Îl introduce în "Atelierele Vieneze" ("Wienerwerkstätten"), ce funcționează din anul 1903 din inițiativa arhitectului Josef Hoffmann (1870-1956), susținător al ideii de sinteză dintre artă și meșteșug ("Gesamtkunst"). În anul 1909, participă la expoziția internațională ""Kunstschau""; tablourile lui Egon Schiele, în vârstă de numai nouăsprezece ani
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
Munch, Pierre Bonnard, Oskar Kokoschka, dar și ale ale lui Vincent Van Gogh și Paul Gauguin. Împreună cu prietenul său Anton Peschka și cu câțiva colegi rebeli din Academie, înființează "Grupul Artei Noi" ("Neukunstgruppe"). În decembrie, organizează o expoziție la galeria vieneză a lui Gustav Pisko. Cu această ocazie, Schiele îl cunoaște pe Arthur Roessler, scriitor și critic de artă. Roessler va fi un apărător fervent al creațiilor artistului și îl va prezenta unor colecționari, ca Oskar Reichel și Carl Reininghaus. În
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
în anul 1912 la München, alături de artiștii din grupul "Der Blaue Reiter", și la Köln, la expoziția internațională ""Sonderbund"", în 1913 la expoziția individuală organizată la galeria "Golz" din München și la cea de-a 43-a Expoziție a "Secesiunii Vieneze" de la Hamburg, Stuttgart, Dresda și Berlin, în 1914 la expoziția "Secesiunea Internațională" de la Roma, Bruxelles și Paris. În primii ani de război, din cauza sănătății firave, este scutit de mobilizare. Se desparte de Wally și, pe 17 iunie 1915, se căsătorește
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
sculptori, scriitori și muzicieni - se gândește la Arnold Schönberg, Josef Hoffmann și Gustav Klimt. Din păcate, la 6 februarie 1918, Klimt moare în urma unui atac de apoplexie. O lună mai târziu, la cea de-a 49-a expoziție a "Secesiunii Vieneze", Schiele este numit elogios leaderul avangardei vieneze. În iulie, își deschide un al doilea atelier în cartierul "Hietzing", intenționează să creeze compoziții de mari dimensiuni și să înființeze propria sa școală de pictură. Niciunul din planurile sale nu a putut
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]