574 matches
-
cu scopul de a face concurență revistei lui I.L.Caragiale, „Moftul român”. Gazeta nu obține însă audiența scontată și, după unsprezece numere, Vellescu renunță la editarea ei. Un program vag, redactat în termeni ezitanți, este propus prin articolul Albine și viespi, tipărit în primul număr. Revista va întreprinde o selecție a scrierilor unor „poeți și prozatori ce au trăit în veacul nostru” și va încerca „să împrospăteze viitorimii fagurii din literatura epocii”. Totodată, va evita „satira greoaie și bădărănoasă”, optând pentru
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
formate sub pământ din ciuperci simbiote și rădăcinile plantelor) studiate Îndeaproape de Sir Albert Howard. Vezi capitolul 7. Dintre acești dăunători menționăm: Bupalus piniarius, fluturele pinului (Panolis flammea), omida păroasă a pinului (Dendrolimus pini), omida păroasă a molidului (Lymantria manache), viespea cu ferestrău a acelor de pin (Diprion pini), scolitidele, gheba de rădăcini (Laphodermiam reditiorum), Armillarie, putregaiul roșu și alți funguși (Masser, The Redesigned Forest, p. 78). Pentru o scurtă descriere a acestor practici, vezi Rachel Carson, Silent Spring, Houghton Mifflin
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
București, 1960; Balul intelectualilor, București, 1961; Itinerar neobișnuit, București, 1962; Însemnările unui învățător, București, 1963; Septembrie pe Crișuri, București, 1963; Moștenirea, București, 1964; Servieta Eleonorei, București, 1964; Salcia supărată, București, 1965; Sub cerul toamnei de atunci, București, 1965; Cuib cu viespi, București, 1966; Penumbre, București, 1969; Nu e senină dimineața, București, 1970; Cheia de fa, București, 1972. Traduceri: Fáy András, Fabule, București, 1955. Repere bibliografice: Dumitru Carabăț, „Cișmele și noroi”, VR, 1954, 9; Gh. Achiței, „Balul intelectualilor”, GL, 1961, 24; Ion
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
acesteia, autorul le opune în Coleoptere (dramă pusă în scenă la Craiova, în 1935, și la Cluj, în 1937) prospețimea și vigoarea sufletească proprii unei fete de la țară care, angajată în biroul unui important avocat, reușește să neutralizeze roiul de viespi și „coleoptere” ce se agită cu intenții otrăvite în jurul ei și al maestrului, să își impună voința dreaptă, conducând totul, inclusiv propria-i soartă, spre un final fericit. Alte piese, jucate și editate - comedia cu cântece Un rege Lear al
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
piese ilustrează antagonismul aparență-realitate. Replica este cursivă, dinamică, aplicată, conflictele interferează substanțial drama și tragedia. Alături de aceste două lucrări, Gaițele este a treia componentă a ceea ce autorul numea Trilogia burgheză. Reprezentată, într-o primă formă și sub titlul Cuibul de viespi, la Teatrul „Regina Maria” în stagiunea 1929-1930, piesa va suferi câteva modificări, publicului oferindu-i-se varianta definitivă în spectacolul Naționalului bucureștean din primăvara anului 1933. Satiră vizându-i pe latifundiarii ciocoi, ajunși la opulență prin arendășie și negoț cu
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
T.A. [Tudor Arghezi], „Învinșii”, „Seara”, 1914, 1434; Emil D. Fagure, „Învinșii”, ADV, 1914, 8740; Lovinescu, Scrieri, VI, 353; Camil Petrescu, „Marcel et Marcel”, „Argus”, 1929, 4743; H. Blazian, „Marcel et Marcel”, DEP, 1929, 393; Kir [Camil Petrescu], „Cuib de viespi”, „Omul liber”, 1930, 87; Val Mugur, „Florentina”, „Păreri libere”, 1931, 42; Petre Pandrea, „Gaițele”, DEP, 1933, 1636; V.I. Popa, „Gaițele”, „A.B.C.”, 1934, 27; Șerban Cioculescu, „Dictatorul”, „Semnalul”, 1945, 1090; Aderca, Contribuții, II, 534-535; I.M. Sadoveanu, „Michelangelo”, TIL, 1948, 3712
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
satului sau a periferiei orașului: muncitori la căile ferate, lucrători cu ziua la câmp, tineri fără căpătâi, dar inimoși, proveniți din orfelinate. Un ciclu alcătuit din volumul Titus Bostan și ziditorii lumii (1981), urmat de Titus Bostan și stupina cu viespi (1984) intră în categoria romanului umoristic cu influențe din science-fiction. Bostan e „luminatul și înțeleptul” care, convins că rostul său e să schimbe lumea, pleacă, pe motoretă, să facă minuni în satul Lunca Pașcani, dar se trezește pe o insulă
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
1975; Înfrângerea lui Thanatos, București, 1977; Paloma și taifunul, București, 1979; Noaptea despărțirilor, cu o prezentare de Fănuș Neagu, București, 1980; Titus Bostan și ziditorii lumii, București, 1981; Sărutul meu pentru întreaga lume, București, 1982; Titus Bostan și stupina cu viespi, București, 1984. Repere bibliografice: Anton Bălan, Întrebare fără răspuns. Căderea lui Thanatos, „Pentru patrie”, 1977, 5; Petre Vârlan și George Preda - Din acest izvor de apă vie, „Pentru patrie”, 1977, 7; Emil Manu, „Înfrângerea lui Thanatos”, „Pentru patrie”, 1977, 11
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
14; Radu Cârneci, „Titus Bostan și ziditorii lumii”, RMB, 1983, 11 958; Nicolae Georgescu, „Sărutul meu pentru întreaga lume”, LCF, 1983, 29; Radu Vaida, „Sărutul meu pentru întreaga lume”, „Viața militară”, 1984, 1; Eugen Teodoru, „Titus Bostan și stupina cu viespi”, SPM, 1985, 5; Artur Silvestri, „Titus Bostan și stupina cu viespi”, LCF, 1985, 23; Paul Dugneanu, Utopie și umor, SLAST, 1985, 24. C. Dt.
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
958; Nicolae Georgescu, „Sărutul meu pentru întreaga lume”, LCF, 1983, 29; Radu Vaida, „Sărutul meu pentru întreaga lume”, „Viața militară”, 1984, 1; Eugen Teodoru, „Titus Bostan și stupina cu viespi”, SPM, 1985, 5; Artur Silvestri, „Titus Bostan și stupina cu viespi”, LCF, 1985, 23; Paul Dugneanu, Utopie și umor, SLAST, 1985, 24. C. Dt.
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
51/1921, urmat de schița onirică Cum am găsit piatra filosofală și de o prezență repetată în 1922 și 1923 cu notițe și însemnări de amator naturalist (Din lumea animală), chimist (Istoria culorilor naturale) și entomolog (Câțiva gândaci folositori, Secretul viespilor solitare), de cercetaș activ (Vălenii de Munte, Cernăuții, Constanța, Viața în tabără), la care se adaugă o bucată literară, Amintiri din retragere. Semnăturile folosite sunt Eliade G. Mircea, Eliade Gh. Mircea, M.G. Eliade, M. Eliade. Alți debutanți primiți în paginile
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
Scena dramatică” în versuri O suferință aduce în prim-plan conflictul dintre un tânăr idealist doritor să se realizeze în teatru și o mamă cu vederi ultrapozitive. Comedia într-un act O amică e o simplă glumă, „amica” fiind o viespe care readuce înțelegerea între soți, în vreme ce piesa Lumină nouă vrea să surprindă beatitudinea încercată de o fată care, refuzând orice legătură sentimentală, se călugărește. Poezia depărtării, cu intriga generată de o cazuistică psihologică artificioasă, are în centru tot tribulațiile iubirii
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
sunt aceleași; se pot adăuga Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963; Polirom, Iași, 1998; Quintilian, Ars oratoria (trad. rom.: Arta oratoriei, Minerva, București, 1974); informații malițioase și ironii la Aristofan (Cavalerii, Viespile, Pacea) și, bineînțeles, la Platon (Protagoras, Gorgias ș.a.). Exegeze: W. Nestle, „Die Horen des Prodikos”, Hermes, 71/1936, p. 162, Vom Mythos zum Logos..., ed. cit., „Spuren der Sophistik bei Isokrates”, Philologus, 70/1911 (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2); H.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sânge, el funcționează eronat sau poate să-și înceteze exercitarea funcțiilor sale. „Cheagurile” calculatoarelor pot fi: excesul de umiditate sau căldură, praful, firele de păr, scrum de țigară ș.a. Nu sunt de neglijat diversele insecte, îndeosebi muște, țânțari, păianjeni, gândaci, viespi, viermi. Cel mai mare pericol îl reprezintă „mouse”-ul, dar de data aceasta cel adevărat, adică micuțul șoarece. Tot în această categorie intră cutremurele, vijeliile, furtunile, inundațiile și alte forme de dezlănțuire a naturii. 1.2.3.3. Amenințarea sistemelor
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
imaginilor), cât și frumusețea „celestă” (plenitudinea unei semnificații multiple: personală, simbolică, religioasă). Tensiunea versurilor, uneori blândă, melancolică, alteori încrâncenată, cu accente patetice, dublează fertil răbdarea și încrederea „ucenicului” în „steaua” destinului său: „Prin pulberea lumii, copil, cu părul plin/ De viespi mari de aur și fluturi de noapte/ Cât ai mers stârnind praf alb cu tălpile/ Până la steaua în care te-ai aprins.// Din vale urca un fum albăstrui/ Și se simțea dulceața unui nor de rășină/ Ca și cum acolo un sat
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
dulceața unui nor de rășină/ Ca și cum acolo un sat de dulgheri/ Și-ar fi făcut sălaș tăinuit/ Sau subțiri păstori de albine/ Ce te-au rugat să șezi cu ei la cină./ Prin pulberea lumii, copil, cu părul plin/ De viespi mari de aur și fluturi de seară,/ Până când n-ai mai fost decât un lung/ Fuior de raze-n mâna nimănui” (Prin pulberea lumii). Atât Umbria, cât și Focul și sărbătoarea (1975) aparțin, după cum va mărturisi mai târziu autorul în
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
în genunchi în fața lui Ahab, dar cu capul întors în altă parte; iar aproape, drept deasupra lor, în greementul unde tocmai legaseră o vergă, cîțiva mateloți, surprinși de fulger, se înghesuiau unii într-alții și atârnau ca un roi de viespi încremenite pe-o creangă, într-o livadă. Alții, înmărmuriți în diferite poziții, aidoma scheletelor de la Herculanum - în picioare, șezînd sau alergînd - parcă prinseseră rădăcini în punte, dar toți priveau în sus. Ă Da, da, băieți! strigă Ahab. Uitați-vă la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
târziu. Nu era obosit când a intrat în stup. De ce să fie? De somn? A dormit pe o floare de nalbă... A visat ceva, tolănit pe un trandafir roșu... S-a certat cu un fluture... A vorbit ceva cu o viespe. Și ziua a trecut. Atâta pagubă! Mâine o să fie altă zi, gândi trântorul și se-ndreptă repede spre sala de mese a stupului. Nu găsi pe nimeni acolo. Și nu-și vazu nici ceașca pe nicăieri. Supărat, începu să strige
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de secundă, suficient însă ca să-și arate unul altuia uimirea de a vedea o ființă ciudată și necunoscută. Filip dormise prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării de care au fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de secundă, suficient însă ca să-și arate unul altuia uimirea de a vedea o ființă ciudată și necunoscută. Filip dormise prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării de care au fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Moartea Își strecurase ghearele În fiecare crăpătură a podelei, În fiecare por, În fiecare scândură, În fiecare cui bătut În perete, În fiecare ac Înfipt În ghemotoc. Pereții casei se coșcoviră, În tavan apăruseră plăgi. Moliile roiau În dulapuri și viespile Își făcuseră cuib În candele stinse. Furnicile Își Înălțară mușuroi sub pragul casei, iar cârtițele scoaseră la lumină cei patru dubloni de aur ce stătuseră ascunși sub temelia casei vreme de o sută cincizeci și trei de ani. În Încăpere se răspândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]