1,709 matches
-
memoriei noastre afective. În definitiv, o provocare care merge până la rădăcinile sufletești, în zonele cele mai inaccesibile. Este aidoma unei cascade care, în curgerea ei tumultoasă, antrenează tot ce întâlnește în cale: și pietre și flori și iarbă și mici vietăți care trăiesc în jurul ei dar și piedici, stăvilare intempestive pe care trebuie să le depășească. Cu un dar nativ extraordinar, Sorin Preda creionează prin intermediul interviurilor, dar și grație sorgintei sale din familie, unele personaje autentice din cartea lui Marin Preda
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1399063397.html [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
explicam nici ce s-a întâmplat în acel timp. La începutul aventurii mele, eram înconjurat de nori, mari, pufoși, albi și roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-închis. Deasupra lor, mult, mult mai sus, se vedeau stoluri de vietăți transparente care traversau cerul, lăsând dâre în urma lor. Să fi fost păsări ? Să fi fost îngeri ? Aceste cuvinte mi s-au întipărit în minte și mi le-am reamintit când am început să scriu despre experiența mea. Însă nu erau
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1473543012.html [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
în urma lor. Să fi fost păsări ? Să fi fost îngeri ? Aceste cuvinte mi s-au întipărit în minte și mi le-am reamintit când am început să scriu despre experiența mea. Însă nu erau nici păsări, nici îngeri. Erau niște vietăți foarte diferite de lumea mea reală de pe această planetă. Era ceva mult mai avansat. Niște forme de existență mult superioare. Dintr-o dată am auzit un zgomot puternic, ca un imn glorios care venea de mai sus. Mă gândeam dacă zgomotul
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1473543012.html [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
mea reală de pe această planetă. Era ceva mult mai avansat. Niște forme de existență mult superioare. Dintr-o dată am auzit un zgomot puternic, ca un imn glorios care venea de mai sus. Mă gândeam dacă zgomotul era produs de acele vietăți. Apoi, când mi-am revenit, mă gândeam dacă nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietăți care alergau de colo-colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemănător cu picăturile de ploaie pe care le simți pe piele, dar care
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1473543012.html [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
o dată am auzit un zgomot puternic, ca un imn glorios care venea de mai sus. Mă gândeam dacă zgomotul era produs de acele vietăți. Apoi, când mi-am revenit, mă gândeam dacă nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietăți care alergau de colo-colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemănător cu picăturile de ploaie pe care le simți pe piele, dar care nu te udă. Simțurile văzului și auzului nu erau separate ca pe Pământ. Puteam să aud frumusețea
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1473543012.html [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
după mine motanii? Sau dulăii...ori hingherii...Idei stupide! Totuși, trebuie să pătrund în intimitatea ei, să știu ce gândește, ce face, să-mi dau seama dacă are calitățile eroinei care salvează țara.Trebuie să fiu ceva neobservabil...nederanjabil...o vietate invizibilă...Ah, nenorocită fixație! Blestemată curiozitate!.. Până la urmă m-a salvat cultura mea teleenciclopedică. Degeaba pierd eu timpul la televizor? Așa mi-a venit ideea să mă transform în acarian. Da, domnilor, asta era...acarianul! Acea ființă invizibilă și inofensivă
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411934619.html [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
facerii” potrivit căruia viețuitoarele de pe pământ au fost create prin „Cuvântul Divin”, iar omul a fost sculptat din țărână și apă iar viața i-a dat-o suflând asupra sa. Omul rămâne totuși o creație la fel ca toate celelalte vietăți dispuse prin cuvânt. Și acestea au „viață” chiar microb de-ar fi. Biblia pare a fi o splendidă carte de popularizare a științei, dar tot ar trebui să ne uităm în jur ce fac și cum trăiește tot ce mișcă
CIVILIZAŢII EXTRATERESTRE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1444939237.html [Corola-blog/BlogPost/372551_a_373880]
-
un nonsens. Conștientizarea propriei existențe te duce la absurd. Iar absurdul și fericirea sunt de nedespărțit. Ele nasc durere în trup și tulburare în suflet. Iată de ce, fericiți sunt cei ce încearcă să aibă plăceri. Ce pot face, însă, aceste vietăți care au renunțat la rațiune, înainte ca dorințele să le fie exprimate ? A trăi sub semnul plăcerii, înseamnă a trăi sub tutela înclinației. Dar înclinația, chiar informulabilă greșeală de limbă fiind, este mai puternică decât datoria și singura care conduce
CE ESTE FERICIREA ¬… UN PASIONAT NEGATIV, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 by http://confluente.ro/miron_ioan_1469735365.html [Corola-blog/BlogPost/371110_a_372439]
-
din teroare URAGANUL SANDY Vine uraganul - zgomot de șenile Arborii pădurii se zbat în neștire Negurile nopții țipă și recheamă Pasărea furtunii orfană de mamă Cerul nu se vede, nu se văd nici nori, Uraganul Sandy e la trecători Nicio vietate nu ar îndrăzni Să-l privească-n față, mai bine-ar muri! Urlete lugubre aleargă-n galop Toată lumea crede că-i “noul potop” Pus-a stăpânire pe-un pământ pierdut Uraganul Sandy, cum s-a și văzut În scurte reprize
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1389209657.html [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește cu sârg Maluri părăsite de întregul burg Nourii coboară înghițiți de ape A venit potopul, adio agape! Ascunse în grinduri vietăți de ceară În zadar se roagă soarelui s-apară Nimeni nu cunoaște ce gândește Sfântul Căci s-au luat la harță cerul cu pământul. AȘTEPT ZÂNA MĂRILOR Aștept la hotar de ape să văd zâna mărilor Poate va veni pe
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1389209657.html [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
început și ei să cânte împreună cu Tudorel. Întreaga câmpie până în depărtări și până în slăvile cerului vibra, răspândind în toate zările serafica melodie. În semiîntunericul depărtărilor s-au aprins mii de luminițe care au început să alerge spre el. Pasămite erau vietăți ale câmpului înzăpezit care alergau fermecate spre alaiul său de nuntă. După ce a trecut de Cruce și a ajuns în dreptul lotului unde a fost astă vară la secerat, a strigat la amintirile sale : -Hei, voi ciocârlii, prepelițe și voi, dolofane
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449921702.html [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
să știi sau să crezi care este destinul lui.El este o ființă iubită de Noi, la fel ca toate ființele din Univers. -Doamne, te rog mult, schimbă-i destinul și adu-n calea lupilor iepuri sau căprioare... -Oare, acele vietăți sunt mai puțin nevinovate decât acest băiat? Sau viața lui Tudorel este mai importantă decât a lor? -Dar cum să fac, Doamne, să-l salvez de lupii înfometați? Sunt totuși, îngerul lui păzitor. -Nu-i nevoie. În orice clipă oamenii sunt
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449921702.html [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
Nu poate strâmba LegeaLui, dumnezeiască. 16 Cu varga în Sfântă Mâna dreaptă a Sa Avea de acum doar semn să dea Și tot ce închipuia, tot ce gândea Sub ochii Săi magnifici se întrupa! 17 Pădure, vale, râu și orice vietate Se întrupau sub Verbul Său cu toate Cer poleit cu stele, pașnic strălucea Peste întreagă, această vie avuție a Sa. 18 Și peste această fremătare-VIAȚí Peste acest mister învăluit în ceață Născute din visare și profund iubit Dragul -din sfânt
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1467190041.html [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
iar bursucul îl apăra de pericolele din adâncuri. Învăță să se ascundă de alte viețuitoare, să își folosească mâinile și picioarele pentru a se cățăra pe pereții peșterilor și a-și săpa singur galerii astfel că, în curând, nu fu vietate mai ageră și mai sprintenă decât el în toată împărăția. Împărăteasa nu-i ascunsese adevărul despre nașterea lui, așa că, chiar dacă uneori se apropia de palatul tatălui său sperând să îl vadă de departe, avea grijă să se ferească de oricine
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477299951.html [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
bolnav la pat și cei doi frați începură să se certe pe tronul împărăției. Vrajba duse până la război și împărăția din adâncuri fu zguduită de lupte din ce în ce mai dese și mai cumplite. Liliecii trecuseră de partea unui fiu și sfâșiau orice vietate i se împotrivea acestuia, în timp ce, celălalt fiu își adunase o armată de rozătoare care sfărâmau cu dinții orice le stătea în cale. Îngrozit de ceea ce se petrecea chiar sub ochii lui deși el încă nu murise, împăratul le porunci celor
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1477299951.html [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Acasa > Impact > Relatare > ALCHIMIA PRIMĂVERII Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Luna martie aduce cu ea de fiecare dată atâta bucurie de viață, încât nu cred să existe vietate care să nu trăiască miracolul renașterii. Tot ce a uscat vântul toamnei apuse și a înghețat bătrâna iarnă se transformă animat de prea mult dor de viață. Nimic nu se pierde, energia vieții se ascunde atât în ramura dezbrăcată odinioară
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1425849182.html [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
ca asta nici că se putea. Oare cine i-a luat? Misterul dispariției lor n-ar fi fost lămurit niciodată, dacă, a doua zi, n-ar fi văzut o veveriță săltând pe ramurile pomului celui mare din fața casei. Ce drăgălașă vietate! Coadă mare, stufoasă, ochi micuți, ageri, urechiușe lungi, cu smoc de păr în vârful lor, lăbuțe mici din față, comice, cu care ținea alunele. O vedea sărind zglobie de pe o creangă pe alta, ținându-și echilibrul cu ajutorul cozii. Trecu la
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1413087375.html [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
mai drag. Negăsind, ieși de-acolo îmbufnată. Bătea nervoasă cu piciorușele, parcă blestemând hoții la casa ei. Liliana intuia perfect ce se petrecea în mintea veveriței. A început să-i pară rău ca i-a luat pampoanele, la care biata vietate ținea atât de mult. Avusese o noapte cu vise chinuite. A doua zi, de dimineață, nici nu se trezi bine, nici nu se spală pe ochi, se duse în livadă, luă scara, o duse la pom. Urcă câteva trepte până
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1413087375.html [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
din veverițe! Era pregătită să nască pui. Acum știa și de ce i-au trebuit pampoanele. Dar să vedeți ce bucurie mare a avut fata după ce, într-o dimineață cu soare blând, proaspăt răsărit, văzu pe crengile pomului din jurul cuibului trei vietăți mici de tot, care se învățau să se joace printre ramuri. Ar fi stat și o zi întreagă să se uite cât de jucăușe erau micile veverițe. Părinții debordau de hărnicie. Aveau trei guri de hrănit, nu era lucru de
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1413087375.html [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
bunicii ei. “De ce vrei, maică, să pleci? Pe buni cui o lași?”se tânguia femeia. “Pentu că nu mai pot tlăi aici, plicepi? Nu e cibilizație!” Toți am început să râdem...cu lacrimi. Bunica rămase perplex la ce debita “mica vietate”. Am coborât din autobuz...și mi-am rezolvat garanțiile. Hrușcă cânta nestingherit colinde...în toate difuzoarele magazinului. Ba, de la un timp, mi se părea chiar flegmatic. “Bă, Hrușcă, îmi venea să-i strig ... să știi și tu că am aragaz
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 by http://confluente.ro/La_cumpana_anilor.html [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
mama sa. ”Fac eu totul în casă pentru tine. Tu trebuie doar să înveți bine la școală! ” Ema era silitoare de felul său, așa că învața conștiincios, ce trebuia să facă. Chiar dacă îi era destul de greu cu animalele. Nu avusese niciodată vietăți în apropiere și nu știa să se comporte cu acestea. Nu era obișnuită nici cu munca fizică și obosi repede. Ce. Déjà nu mai poți? îi spuse autoritar o femeie de vârstă apropiată. Cu ea, cu Nergui trebuia să se
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1456858971.html [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
unui lac înconjurat de trestii? Ciob, plimbându-se pe malul lacului ascultă tristețea unui copac. E bine să descifrezi limbajul arborilor. Există în piesele Anei Cristina Popescu, întotdeauna o empatie între om și natură, în asemenea măsură încât omul și vietățile sau omul și florile sau copacii, se înfrățesc, comunică, se simt unul pe celălalt, exact ca în basme, când natura, prin viețuitoarele ei, prinde glas și-și ajută eroii. Faptul că autoarea raportează orice situație, orice caracteristică umană la natură
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1463301614.html [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
E doar o jucărie, dragă, nu-i real ! Îmi zice ea cu voce suavă, străbătută de o ironie subtilă și un zâmbet drăcesc și satisfăcut i se lățea pe față. Nici măcar nu încerca, să-l mascheze, privind cu milă acea vietate scârboasă, ce continua să-și miște picioarele prin aer. Am coborât de pe masă, am luat castronul de pe jos și privind mai îndeaproape șoarecele care dacă nu mi-ar fi spus că-i o jucărie, ași fi jurat că-i real
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1486927076.html [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
internațional de proză scurtă "România-catedrala din Carpați" ,,Muncește ca un sclav, poruncește ca un rege, creează ca un zeu!" C. Brâncuși ,,România - Catedrala din Carpați" Este seară. Frigul a cuprins întreaga natură, de parcă a imortalizat-o în imagini pe vecie. Vietățile, fugind de acest dușman nevăzut, s-au adăpostit în culcușurile lor, căzând în amorțire. Eu, o ființă cugetătoare, stau la gura sobei. Privesc la dansul flăcărilor care degajă căldură ca să mă scoată din ghearele gerului năpraznic. Sunt atrasă de jocul
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1409814331.html [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
vite Și la om Tu-i dai să aibă Cele sieși potrivite. Vin ce-nveselește trupul, Untdelemn pentru iertare Pâinea cea întru ființă Și de viață dătătoare. Codri mari țin sub frunzișuri Cuibul păsărilor toate Și sub stânci e adăpostul Vietăților ciudate. Ai pus luna să vestească Vremea rea și vremea bună Soarele ce știe, însuși, Să răsară și s-apună. Tu aduci întunecimea Și când noapte grea se face Se pornesc să-și cate prada Junglele de dobitoace. Dar când
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1495507502.html [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]