478 matches
-
unele aspecte conduse cu dibăcie de Tony Pavone despre dragoste, despre unele intimități mai Îndrăznețe.Bazat pe aceste considerente Tony Pavone avea avansată iluzia unei certitudini: dacă propunerea ar veni ea n’ar avea nimic Împotrivă, fiind dornică de o vijelioasă escapadă...!!” Marele admirator Însă,din timiditate ori poate de teama unui refuz de fiecare dată amâna invitația, dorind să aprofundeze dacă frumoasă femeie Întradevăr Îl plăcea ori se juca cu el de-a „Pisica cu bietul Șoricel”. Cu o studiată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o Întoarcere rapidă și, hotărât să refuze orice altă intervenție venită de la vre’un beneficiar cu Înalte relații ce Își făcea aproape zilnic apariția și, de care era sătul, efectiv nu mai putea avea nici măcar un singur lucrător disponibil. Intră vijelios În biroul Șefului de Șantier. „Imi pare rău Șefule...!” Nu mică Îi fu mirarea Însă, aflând o mulțime de fețe necunoscute, ne mai știind ce aditudine să adopte. Unul dintre vizitatori Îi Întinse mâna cu privirea la Șeful Șantierului. „El
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urmată de amețelă...! În mod sigur mă deshidratez astai...!” „Întradevăr...! - fu de părere unul, astăzi soarele a strălucit ca niciodată...!” Afișând o figură nevinovată, Șeful de Șantier arătă firma localului. „Ce a-ți zice do o halbă de bere rece, vijelios smumegândă...??” Nimeni nu scoase un cuvânt: Totuși, li se frigea sufletul de sete dar, probabil nu dispuneau de numerar ori de jenă preferau să păstreze tăcere. Șimțind pulsul momentului, Șeful Șantierului le arătă intrarea localului, zicând. „După mine, prieteni...!” Cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nevăzut Împreună cu ceilalți, mergînd În neștire pe străzile capitalei, cu nervii suficient de zdruncinați, Încheia ziua Îmbătându-se, căutând soluția pentru a contracara avântul personal al distrugătorului său dușman...!! De data aceasta Însă, pentru a nu-l scăpa din ghiare, vijeliosul anchetator intră zgomotos În biroul lui Tony Pavone, lăsând ușa deschisă... „Doresc să-ți vorbesc...!” - șueră el printre dinți vizibil amenințător. Mergem la Șeful Șantierului ori...!” mai făcu el mișcând ochii roată la ce-i prezenți În birou. În fața acestei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone se făcuse mică, mai mică decât a unui purice. Primind ultimele sfaturi dela Șeful Șantierului, Tony Pavone se pregătea să plece la audiența unde era așteptat, când deodată se pomeniră cu Lct.Col.Tudose Ion care intră În birou vijelios. „Deranjez...?” „Sunteți bine venit. Vă rog, luați loc...!” „Prefer să stau În picioare...!” Schimbă cu Șeful Șantierului unele cuvinte banale, apoi ca din Întâmplare Întoarse capul către Tony Pavone, scoțând o exclamație de uimire. „Nemaipomenit. Dece te-ai Îmbrăcat la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acțiune de intimidare - desinformare, a beneficiarilor ce aveau relații profesionale cu Tony Pavone, hotărât să-l lichideze repede. Împopoțonat În uniforma lui militară ce numai la vedera acestui echipament special conceput după modelul sovietic pentru a inspira populației teamă, intra vijelios, cu tonul ridicat, acolo unde Tony Pavone aveaun contract de construcții mai valoros, solicita actele la verificare, ordonând imediat anularea contractului respectiv, Încetarea lucrului cu acest delapidator fioros ce jefuise gestiunea țării cu multe milioane lei...!! În această formidabilă acțiune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
facând promisiuni prin isterică paradă oratorică...! Urmare a declarării război germaniei, la granița romănă nu mai era nevoie de prea multă armată sovietică, doar câteva divizii de ocupație deci, grosul ofensivei sovietice se concentră asupra frontierelor Germaniei Hitleriste, Într-o vijelioasă Înaintare ofensivă. Pericolul ca Germania să fie În totalitate distrusă de armata sovietică se Întrezărea și mai ales de pătrunderea ideologiei bolșevice, unii generali cu gândire democrată, a-u dislocat câteva armate din Franța și le-a năpustit În Întâmpinarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aerul inspirat i s-a părut cumva bolborosit, ca și când o mare de lacrimi i s-ar fi acumulat la baza gâtului, un vârtej lichid care, în taină și nu prin forța violenței, era mai periculos decât un curs de apă vijelios. Jina a grăbit pasul către casă, s-a chinuit să-și controleze tremurul mâinii și-a scos cardul. A achitat cartea. L-a găsit pe Danny ascuns sub căștile din secțiunea rap. Părul roșu i se scutura pe ritm, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și ridicându-mi capul. Tăticu, era al dracului de cald și întuneric acolo. Spinările arcuite ale femeilor și privirile atente ale bărbaților care le însoțeau ajungeau până lângă bar... M-am împiedicat de piciorul unui scaun și m-am înfipt vijelios cu fața într-o coloană, după care am orbecăit până când l-am zărit pe amicul Fielding în celălalt capăt al sălii. Îmbrăcat cu un smoching alb, își topea șoaptele în boarea ce plutea în jurul unei fete miraculos de frumoase. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-și vadă numele tipărit pe undeva. Intrarea precipitată a Selinei în dormitor prevestea cheful ei clocotitor de a o lua prin magazine. Părul îi era vopsit și fierbinte. Jur că sunt clipe când părul Selinei se unduiește ca o apă vijelioasă - se unduiește din cauza alifiilor, a secretelor. Spunea că e obosită: spunea că e bolnavă. A luat un calmant și s-a întors în pat. Nici nu se punea problema să mă duc după ea. Știi, interiorul coapsei fetei ăsteia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
târziu m-am așezat și mi-am luat ceva de băut. La un moment dat mi-a venit chiar și ideea că pentru mine n-ar fi rău deloc dacă Shadow nu ar mai apărea. Acum însă, când mă clătinam vijelios, strecurându-mă prin grilaj, am avut cumplita certitudine că soarta mea e strâns legată de cea a câinelui că, de vreme ce Shadow a plecat, și mie îmi venea rândul să mă întorc pe Twenty-Third printre câinii bipezi. Îmi era de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Noi împingeam cu toată puterea. Un pas, doi și... podețul începe să scârțâie din încheieturi și să se încline milimetru cu milimetru, dacă pot spune așa. Mă aflam în partea din aval a pârâului, care se arăta - după zgomot - destul de vijelios. Odată cu înclinarea podețului, tunul a prins să lunece pe bârnele de lemn udate de ploaie. La un moment dat, am simțit că mă apropii de marginea podului. „Dacă tunul continuă să lunece, ajung cu tot cu el în valurile pârâului” - mi-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
al cărui nume nu și-l amintea, dar cuvintele lui Îi răscoliseră sufletul și măruntaiele, le simțise arzând În el, ar fi vrut să devină atunci o forță a naturii, să spulbere dușmanii ca o furtună sau ca un fluviu vijelios, ar fi vrut să fie Dumnezeu, ca să orânduiască altfel lumea, dar apoi Își spusese că Dumnezeu există și că se află acolo unde trebuia, pesemne, să se afle. Iar el, Ștefan, se afla la Vaslui, fiindcă acolo trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mirositoare, și uneori Îi Înfigea, răsucindu-le ușor, ace subțiri de lemn Între degetele de la picioare. Cosmin Întinerise cu cel puțin zece ani. Era efectul tratamentului și al bucuriei. - Vreau să spun... adică... m-am tot gândit... . Ușa se deschise vijelios și Alexandru apăru În prag, gâfâind. Privi o clipă spre tatăl lui, apoi spre Erina, făcu un pas Înapoi și Închise ușa la loc. Ștefănel ridică o sprânceană, a nedumerire. Din bucătărie venea un miros imbietor. Atunci de ce nu intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îndeplinea cu asupra de măsură datoriile de tată, oferindu-mi lucruri la care el, la vremea lui, nici nu Îndrăznea să viseze, căci despre unele dintre ele habar nu avea că existau. Nenorocitul ăla de examen de treaptă se apropia vijelios. Colegii mei Își puseseră cu toții meditatori la matematică și fizică: discutau, foarte doct, despre tot soiul de probleme și exerciții, iar multa lor știință pe mine mă lăsa cu gura căscată, mă făcea să mă uit la ei ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din sfârșeala care mă cuprindea. Au urmat trei zile În care nu am ieșit de acolo. Atâta furie se strânsese În mine, atâta putere, Încât și astăzi păstrez amintirea ușor Înfricoșată și aproape ireală a acelei stări care mă ducea vijelios la vale, fără să-mi lase nici cel mai mărunt prilej de a mă Împotrivi. Prima noapte a fost de o sălbăticie cumplită - cred că o și speriasem puțin, Însă a Învins În ea, Îndrăznesc să presupun, fascinația pentru animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de dorință erotică a scăpărat peste pragul certitudinii care ne anima pe amândoi. în timp ce Luke achita nota de plată îVedeți? Vedeți? Nu v-am spus eu? Te scot.), o parte din zăpada iernii s-a topit și torentul a devenit vijelios. Când am ieșit afară, în noaptea umedă, Luke m-a întrebat politicos: — Vrei să mergem pe jos sau să luăm un taxi? Să mergem pe jos, am spus eu gândind că asta avea să ne sporească nerăbdarea. Pe drum, Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
destul de înfricoșată. I-am zâmbit cu prietenie și mi-am făcut o notă mentală să mă duc să vorbesc cu ea în cursul după-amiezii. Înainte ca dialogul tensionat să poată începe din nou, ușa sălii de conferințe s-a deschis vijelios și dramatic. Vivian a intrat în cameră. Phil s-a ridicat imediat de pe scaun și i-a făcut loc să se așeze în capul mesei. O tăcere profundă s-a așternut asupra grupului. Vivian avea o calitate periculoasă și fascinantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ai strecurat În... Dar asta nu Înseamnă că... Ridică privirea. Mă gândesc aproape În permanență la tine. Ăsta-i adevărul, mă gândesc mereu la tine. Lumina de la semafor se aprinde, spunându-ne că putem traversa. Acum e momentul să pornesc vijelioasă pe zebră, și el să fugă În urma mea, dar nici unul dintre noi nu face nici o mișcare. Vreau să pornesc vijelioasă, dar cumva corpul nu vrea deloc să mă asculte. Cumva, corpul meu vrea să audă mai mult. — Emma, știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă gândesc mereu la tine. Lumina de la semafor se aprinde, spunându-ne că putem traversa. Acum e momentul să pornesc vijelioasă pe zebră, și el să fugă În urma mea, dar nici unul dintre noi nu face nici o mișcare. Vreau să pornesc vijelioasă, dar cumva corpul nu vrea deloc să mă asculte. Cumva, corpul meu vrea să audă mai mult. — Emma, știi cum lucram, eu și Pete, la Începuturile lui Panther Corporation ? Ochii lui Întunecați mă privesc arzând. Știi cum luam hotărârile ? Ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu tine la fel, Tom, care stai aici fără să zici nimic, de parcă n‑ai nici o legătură. Și voi așa credeți că trebuie să vă purtați cu ea. Haide, Graham. Plecăm. O clipă mai târziu, o văd pe mama ieșind vijelios din cort, cu tata în urma ei și cu pălăria ei glaben‑verzuie clătinându‑i‑se pe cap. Se îndreaptă spre poartă și știu că se întorc la noi acasă, unde o să bem cu toții o ceașcă reconfortantă de ceai. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de bietul om, Stai! Nemernicule! Unde fugi? Stai! articuleazè cu greu bețivul, smucindu-se din mâinile tènèrului aghiotant, Dupè toate aparențele disputa lui cu interlocutorul nevèzut a ajuns la un moment critic deoarece cetèțeanul, cuprins subit de furie, se avântè vijelios înainte ca si cum ar vrea sè sarè la gâtul cuiva că sè-l omoare, Viclean, dușmanul nevèzut al bețivului, judecând dupè direcția atacului acestuia, pare sè se fi ascuns undeva chiar în spatele meu, Din lipsè de alte probe valabile, singurul meu argument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
încă mai avea arma în mână când, din colțul pădurii, răbufni deodată o învolburare. Un zig-zag din fugare linii albe și negre, prin care, ici-colo, zărea ba o copită, ba coama sau coada unui cal. O mare herghelie năvălea, galopa vijelios drept spre perechea din mijlocul câmpiei. Vârtejul spulbera totul în calea lui. Cu fiecare clipă, călărețului îi era tot mai clar că cei doi nu mai aveau nici o șansă de scăpare. Un zâmbet dureros îi înțepă obrazul înghețat. Îl suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
victorie. Tava era neatinsă. Va putea împărți toate bunătățile alea împreună cu libovnica lui. A dat răsfățul peste tine, Ivane, în dimineața asta! Kutuzov apucă sticla de votcă și o duse direct la gură. Un șarpe de foc i se prăvăli vijelios prin măruntaie, prin toate arterele, până la degetele de la picioare, în timp ce ghilotina rece a lucidității îl separă dintr-odată de toate resentimentele și gândurile stârnite de vestea înlocuirii lui. Da, era cu mult mai bine așa. Era perfect. El aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și piereau dintr-odată, ca mistuiți de un pântec magic. Cu siguranță, cumanii care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună. Și, în miezul acestei păduri, un pârâu sălta vijelios dintre stânci, aluneca într-o cascadă de curcubee rotitoare, apoi dădea un ocol potolit, ca să ocrotească minunea de flori a poienii. O răsuflare albastră dintr-o uitare deplină de sine binecuvânta acel loc clipă de clipă, de veacuri. O picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]