474 matches
-
etajul de dedesubt, fuseseră torturați și violați prizonierii. Acum, hotelul era gol, iar prin fereastră, la capătul culoarului, se vedea marea, pe care o domina masa cenușie și asimetrică a unui portavion american. Imensitatea lui, cioplită parcă într-un biceps vinețiu, hipertrofiat, părea că împiedică orice mișcare a valurilor pe o mare strivită, liniștită. O parte a trupelor care apărau orașul era împinsă spre coastă, soldații luau poziție la parterul hotelului, viitorii învingători încercuiau clădirea, mitraliau ferestrele așteptând ca fumul să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
avea dreptul la absolut. Te priveam în timp ce vorbeai și observam cu durere toate urmele pe care zâmbetul nu mai izbutea să le șteargă: dâra aceea argintie care se lărgea în părul tău, vena care imprima pe tâmplă un fin desen vinețiu... Ai întrerupt privirea aceea, prea insistentă, desigur, scoțând din geantă un ziar: „Citește asta...“ Era o coloană îngustă, care anunța moartea unui anume Grinberg, opozant sovietic ce-și petrecuse câțiva ani în lagăre, fusese expulzat în Occident, colaborase la o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dinți: — Dacă, din rațiuni de propagandă, am lăsat să se vehiculeze ideea că impozitele sunt necesare pentru a susține legiunile care ne garantează pacea, nu e cazul să te apuci acum să-mi repeți cuvintele. Ianuarius ia seama la firicelele vineții ce zvâcnesc amenințător pe fruntea împăratului. Lasă furtuna să se îndepărteze. Împinge apoi, ușurel, cu vârful degetului, un papirus desfășurat către principe: — La lăsarea la vatră, un legionar primește o bonificație de aproximativ... Augustus azvârle, scârbit, foaia în lături. — 3
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o vede pe Vipsania. Îndreaptă acuzator degetul spre Agrippina. — Da’ potoliți-vă odată! țipă și Vipsania. Ce v-a apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în mână o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de la stânga la dreapta, În sus și-n jos În ritmul hurducăturilor și al salturilor autocarului. Capetele săltărețe aduceau cu dansul morților executat de păpuși. Se Întoarse și se uită pe geam. Umbrele norilor treceau peste dealurile Împădurite, lăsând pete vineții pe versanții Înverziți. Nații trăiau În natură, În copaci și butuci, câmpuri și pietre. Dedesubtul acestei suprafețe vizibile se găsea un strat primordial de credințe, nucleul topit și plăcile În mișcare ale animismului. Unele dintre aceste credințe animiste veniseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota craniană i-ar fi fost decupată de jur împrejur și apoi cusută cu grijă la loc... Ce caută aici acest omuleț fără vârstă? Cum a apărut în strâmta mea celulă fără uși și ferestre, în întunericul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ce semăna cu un cioc uriaș de cocostârc, după ce-și lepăda gălețile, Ippolit se bărbierea Îndelung cu un ciob de sticlă privindu-se Într-o oglinjoară și strângând cu grijă clăbucii de săpun amestecat cu țepi din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile albe ale halatului și din prosopul dungat curgeau cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fel și În următoarea afirmație. „Am venit În America să-mi construiesc o nouă carieră.“ Karyera fu cuvântul folosit de el. Îmbrăcat În hainele strâmte de doc gri, evident vechituri scumpe de pe vremea colegiului care Îi fuseseră pasate, În siclam, vinețiu și roșu de tomată (cizmele roșii Chelsea Înalte până la gleznă), cu buclele nearanjate unind capul cu umerii și eliminând brutal gâtul, Eisen Își construia, evident, o nouă imagine, revizuindu-și viziunea despre sine. Încetase să mai fie o victimă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ieșea ca să facă mișcare, nu se aventura atât de mult spre periferie. Iar acum, din Rolls-Royce-ul lui Elya, inspecta subcultura celor dezavantajați (terminologie recent achiziționată din New York Times), fructele ei caraibiene, puii dezgoliți de pene cu gâturile atârnânde și pleoapele vineții, vaporii tremurânzi de motorină și untură Încinsă. Urmă 96th Street, Înclinată În toate cele patru colțuri, chioșcurile și cinematografele, meterezele de teancuri de ziare legate cu sârmă și valurile În culori de panică. Broadway-ul, chiar Într-o situație de criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ne duceam la paravanul ce rupea holul în două delimitând zona fetelor de cea a băieților, împrumutam țigări unul de la altul și ne vorbeam de parcă nu ne-am fi văzut toată ziua. Soarele coborî brusc după linia orizontului lăsând urme vineții peste nori. Am privit ceasul de la mână speriat că voi întârzia la apel dar mai erau două ore în care nu știam ce să fac. M-am întors în oraș încercând să-mi amintesc pe unde venisem și priveam mirat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
saké. O luă direct spre microbuzul din marginea dreaptă a semicercului. Nu-mi explic de ce, dar În partea aceasta nu erau clienți și nici felinarele nu ardeau. Îmi spuseseră mie muncitorii ăia că individul e bine cunoscut aici. În lumina vineție, fața palidă, buhăită și nerasă a bucătarului ieșea bine În evidența. În timp ce-și ștergea mîinile de șorț, cu ochii pe jumătate Închiși și buza de jos răsfrîntă, Împărțea zîmbete În dreapta și-n stînga. — E cam răcoare. — Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scumpe cu fund dublu sau se întorceau la nevastă. Ce se mai întâmplase acum? M-a bătut. —Serios? — Nu vezi că am ochiul vânăt? Mi l-a arătat cu mândrie. Tot ce-am putut să văd era o urmă ușor vineție lângă sprânceană, dar era așa încântat de ea, încât mi-am ținut respirația, plină de compasiune. —E îngrozitor. Dar vestea bună e că am început să iau lecții de canto! Psihologul meu spune că am nevoie să mă descarc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nevoie de așa ceva — Bine. Foarte bine. Ia loc, te rog, spuse Spunk Davis. Ne aflam la etajul patruzeci de la UN Piaza. Eu și Fielding am fost verificați cu detectorul, interogați, radiografiați și bine pipăiți de doi gardieni îmbrăcați în jachete vineții. — Davis, Spunk, repetase omul gânditor, printre ghivecele cu plante, interfoane și televizoare cu circuit închis. E pe alt nume. Ne-a lăsat să trecem și am urcat îngrețoșați de goana liftului. Sunt doamna Davis, spuse micuța doamnă în vârstă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
semnătură înflorită, a suflat peste și mi l-a înmânat. —Mulțumesc, i-am spus cu sfială. Pentru nimic! Să sperăm că acum putem uita toate acestea. —V-a mai anunțat ceva Poliția? am îndrăznit. Chipul său luă o vagă nuanță vineție. —Ei nici nu știu cum îi cheamă. Îți vine să crezi că au vrut să răscolească întreaga bancă? În curând se va termina. Gândește-te la câte afaceri ar fi dat peste cap. O idee ridicolă. Tot ce s-a întâmplat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stat de multe ori lângă ea, când o întâlneam în drumurile mele pierdută în astfel de reverii. Țintuit lângă Teodora, în spatele ei, priveam peste umărul ei în aceeași vitrină, căutând aceeași lumină venind din depărtarea unor ochi înstrăinați în sticla vineție, așa cum dintr-un timp de gheață, uneori, te privesc ochii tăi de demult, tăcuți, nedumeriți, triști, poate, întrebându-te muți doar dacă într-adevăr simți cum coborârea începută este. Mi-era milă de ea, o milă difuză, un scâncet mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chipul meu. — Cine a spus-o? — Cineva pe nume Julián Carax. — Un prieten de-al tău? M-am surprins Încuviințînd. — Cam așa ceva. — Va trebui să mi-l prezinți. În seara asta, dacă vrei. Am ieșit din universitate sub un cer vinețiu. Umblam fără nici o țintă, mai mult ca să ne obișnuim fiecare cu pașii celuilalt decît ca să ajungem undeva. Ne-am refugiat În singurul subiect pe care Îl aveam În comun, fratele ei Tomás. Bea vorbea de el ca de un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vă interesează don Juan. Are multe daravere cu fuste și, În plus, protagonistul se cordește cu o măicuță. — O iau. Se Însera cînd metroul m-a lăsat la poalele bulevardului Tibidabo. Silueta tramvaiului albastru se ghicea printre faldurile ceții dese, vineții, Îndepărtîndu-se. Am hotărît să nu mai aștept să se Întoarcă și am făcut drumul pe jos, În timp ce se lăsa noaptea. Îndată am zărit silueta „Îngerului de negură“. Am scos cheia pe care mi-o dăduse Bea și am deschis portița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
stătea relaxat lângă el. Mondo Lopez arătă spre stradă, apoi se uită la camarazii săi din Masacrul tomahawkului. Și toți trei începură să bată din palme. Dudley se făcu roșu. Mal văzu cum fața partenerului său trece din roșu în vinețiu. Lopez lăsă încet mâna în jos, înăbușind aplauzele. — Ce-ar fi să ne spuneți despre ce e vorba? Mintea lui Mal trecu iar prin dosare, încercând să găsească vreo mizerie, dar nu dădu de nimic. — E vorba de o investigație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și îi expedie o directă în figură. Lui Minear îi căzură ziarul și corespondența, iar el se prăbuși la podea. Johnny îl ridică și îl fixă cu spatele de peretele ascensorului, punându-i o mână în jurul gâtului. Minear se făcu vinețiu. Arăta de parcă ochii i-ar fi explodat în orbite. Mal i se adresă, imitând vocea lui Dudley Smith: — Știm că tu l-ai ucis pe Felix Gordean. Noi eram partenerii lui în schema cu Loftis, iar tu o să ne spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
conducătorului lor. Cu o mișcare Înceată, Amir atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al ei. Căpitanul respira greu și avea ochii Închiși. Căpetenia mongolă privi bandajele de sub blana de urs și observă urmele vineții ale torturii. Sânge Închegat, arsuri, degete strivite, oase rupte. Așeză cu grijă blana la loc și, câteva clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu există anotimpuri! Există doar soare, cer și imaginație! și zâmbesc... cred... Am vocea ca un imn triumfal zaharos cu mici rugozități. - Nu știu ce vorbești! revine melodia moluștei. Eu întrebam de vară-mea. Mă uit deodată cu dragoste la ghemul spinos vinețiu care-mi întinde niște liane tăioase. - Ți-am adus un cotor! Ia uite cum îl mănânc! Patru rădăcini solzoase planează înspre asfințit. Sunt ferugienii, bonții, asalii și pitușii care vin la întrunirea nocturnă a Zonei, găzduită de pământul Katal. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]