2,160 matches
-
să îngâne, împreună cu Nina, frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma adesea pe Nina, devenise un ajutor de nădejde, de multe ori era rugată să le prepare un ceai, o cafea și ea se executa vioaie și veselă, parcă mulțumită că poate fi de folos. Știa și câteva rețete de prăjituri și când începea să bată albușul, amețită de complimentele Ninei, obrajii plini, sânii, carnea de pe ea, toate tremurau din pricina efortului. Nina scotea exclamații de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fantomatic. Imposibil să găsească în ea atâta forță cât să poată ajunge la prietena ei Fana, căreia îi promisese că se vor revedea după un an de absență. Ca să o vadă pe Fana avea nevoie de un alt suflu, mai vioi, mai plin de acea nepăsare tinerească, trebuia să-și compună o figură surâzătoare, să fie gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu multă înțelegere, fără să uite nici o clipă să-și mențină poziția demnă, de neatacat, altfel ar fi scăzut în ochii bărbatului și crezând-o la același nivel cu el ar fi dorit să contraatace. Carmina asista nepăsătoare la conversația vioaie, animată, susținută cu mult zel de Sidonia. Impresionat, tatăl își tot dregea glasul dar nu reușea să articuleze prea multe propoziții. Cât despre mamă ea a pomenit de câteva ori pe Dumnezeu, mare e Dumnezeu, dacă o vrea Dumnezeu, accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu pantalonul lui albastru călcat la dungă, abia dacă prindea din zbor câte o vorbă și corela rareori spusele ca să-și poată face și el o idee despre ce anume se discută. Desigur că s-ar fi arătat mult mai vioi dacă s-ar fi anunțat că tratativele luaseră sfârșit și puteau imediat pleca. Doamne, Dumnezeule! murmură Carmina și se rușină pentru izbucnirea ei interioară pentru că relua la aceeași intensitate o stare de tensiune, ce trebuia să se fi tocit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
efecte. Poate soțul ei, Dimitrie ar fi rămas prezent doar în relatările amănunțite făcute de Fana, o figură totuși ambiguă, estompată, dacă nu ar fi venit cu totul întâmplător acasă. Fana l-a auzit urcând treptele, a sărit din fotoliu vioaie, i s-a postat în cale ca un paznic, cerând vama ce-i făcea liberă trecerea: un sărut pe obraz. Mulțumită, a aplecat capul și s-a dat la o parte din ușă. L-a poftit să intre, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
servantă. Paharele din cristal de Bohemia, cu picior scurt, fuseseră spălate cu grijă după luni Întregi de nefolosință și puse pe fața albă de damasc, ca de fiecare dată la sărbători. Ochii pătrunzători ai bătrânului de adineaori Îl arătau Încă vioi, În stare să-și privească nevasta cu Încântarea cu care țăranul privește o iapă de tracțiune Încordată În ham la trecerea unui râu. Zâmbetul și mâna puternică pe care i-o Întinse fuseseră ca o promisiune a unei petreceri fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În timp ce documentele de partid gemeau sub fesele ei tari de fostă dansatoare În Ansamblul Mărțișorul de la Casa de Cultură a studenților din Cluj și amantă preferată a tovului prim, bărbat sănătos, cu fruntea Îngustă și ochii mici, dar, În schimb, vioi. Ar fi putut găsi și locuri mai comode, dar acolo Îi plăcea tovului: pe marginea mesei uriașe de lucru, acoperită cu tot felul de documente de partid și de stat. Să mai regulăm și noi Partidul, tovarășă Irma. Că biiiine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe linia de tramvai și a așteptat să-l calce. Nu pare întîmplare adevărată? Este. E o întîmplare din nepătrunsul mister al vieții de cîine. Am răcit, de vreme ce mă doare rău spatele. Ah, presiunea vîrstei pe oase. Șichy se joacă vioi cu Tano. E frumoasă fata asta subțire și delicată ca iarba. Nu vreau să vadă amestecul de resemnare și de disperare cu care-o privesc. Invidie? Nu-mi place sentimentul, e din aceeași familie cu gelozia. De gelozie am suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
A. Jorges, eroul ce poate deveni "Îngerul exterminator" citat. Scriitoare pe deplin formată, sunt sigur că Roxana Pavnotescu va deveni un nume de rezonanță în literatura română. Dumitru Micu Scurtă dare de seamă (Prolog) Cu spatele la audiență, Charlot pășește lateral, frenetic, vioi și împiedicat pe un drum fără început și sfârșit, pălăria și bastonul sunt singurii lui tovarăși; imagine emblematică cu care se încheie mai toate scurt metrajele lui Chaplin. Totul începe și se termină la drum, iar drumul închide în cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a dat numele de Maimuța Makonde sau M.M., inițiale ce erau pe buzele oricărui individ atent la ultimele știri. Alături de fotografia ei este expusă o poză umană simiescă, cu o expresie eminamente tâmpă și idiotizată care contrasta cu uitătura vioaie și expresia inteligentă a lui M.M. și, măcar prin grotescul situației, conferea un aer doct și triumfal patrupedului. Imediat sub poză, este reprodus în limba franceză, în original, răspunsul dat de maimuță autorului norocos al fotografiei, un ziarist sosit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Chipul ei era mai uman decât al multor oameni, trăsăturile ei homini păreau a se fi accentuat în exercițiul conversației, figura i se metamorfoza pe măsură ce o priveai mai intens; zbârciturile feței se destindeau în linii de expresie, ochii se mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și ales. Religioșii o urmăreau cu teroarea de-a o confunda cu un avatar al lui D-zeu însuși, darwiniștii imaginau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
miște frenetic, luând tot felul de forme ovale, ca și cum ar intona un cântec. Doamna din mijloc a mângâiat senzual renii pe grumaji și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident de roșii au început să se crape la spate și două aripi uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
babornița, răsună de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa apariției ciudatei mogâldețe, care ducea în spate un rucsac mare cât Primăria, patru tenori, un bariton, două altiste și o soprană de coloratură au rămas fără voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mărunțișuri în clopotnița Bisericii "Sfinții Constantin și Elena". Baba se culcă pe pământ, își pocni genunchii uscați, iar încheieturile degetelor le trosni unul câte unul. Se întinse, se destinse, se crăci, se răsuci, devenind parcă mai lungă, dar și mai vioaie. Intră în casă ca o atletă și după ce cără singură afară șifonierul de 4 tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Doar Mioara Alimentară lipsea... Și Gustav, bineînțeles. Nenorocitul cred că dăduse colțul! Mioara trebuie că era prin Paris, undeva în Montparnasse. Eu sunt ultimul! se auzi o voce. Vă salut din mers! Polițistul îl îmbrânci. Era Gustav. La fel de ramolit și vioi, ca pe vremuri. Așa cum eram, unul mai ratat decât altul, fără nicio lumină în suflet, trecători anonimi, în școala cu ferestre sparte și schele de construcții, cu muncitori grăbiți și importanți printre bănci răsturnate și oameni în ruină, așteptam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dar își făcea meseria și atât, de zugrav asemenea înaintașului său, Luchian, pentru a satisface gustul urât, doar ochi bine pictați și o Any mulatră cu mâini de ouvrier și pe deasupra foarte alintată. Uneori, ațipea și după minutele de toropeală, vioi, picta ceartă, deși îndrăgostiții se sărutau lung, desena ochi cu stări în privire, de pândă, de deochi, de curiozitate, de invidie, de nepăsare, de poftă, de dezgust și cei doi luau atitudine, sfidând toate privirile prin îmbrățișări mai fierbinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care credea ea că eram. -În sănătatea lui Olaf? propuse Sigrid. -Care din ei? -Nu cunosc decât doi: dumneata și el. Să toastăm pentru cel absent. Îi datoram atâta lucru. Băui prima mea înghițitură de dom-pérignon: mi se păru mai vioi și mai subtil decât văduva, însă poate că era din pricină că petrecusem o zi cu mult mai plăcută decât în ajun. M-am străduit să-mi ascund tulburarea sub masca unui bărbat de lume obișnuit cu genul acesta de plăceri. -Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
unor probleme de memorie. Am trecut de perioada aia, se aude din nou vocea Bătrînului venind parcă dintr-o altă încăpere, vîrsta nu-mi mai permite să fiu curios, nu sta în ușă, vino după mine, îi face semn manevrîndu-și vioi scaunul, învîrtindu-se 180 de grade, te invit în sufragerie, îi spune. Deja și-au împărțit fiecare colțișor al Casei Scînteii, se gîndește, au pus mîna pe ziare, n au pierdut timpul de pomană. J. Dempsey (femeie sau bărbat?) scrie pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oricine știe ce e ăla firmament, emisferă sau nebuloasă. Ți-a fost greu să le înveți pe de rost? — Stăteam în cumpănă între Pești și Gemeni, dar înclinam înspre Gemeni, reia Tîrnăcop, mai ales din cauza pornirilor artistice și a privirii vioaie. Puteai să ajungi mare orator, Dendé, scriitor adevărat, actor, sportiv, dar și hoț de buzunare, tîlhar sau dictator. — Terminați-vă odată țigările și dați-mi o mînă de ajutor, se aude vocea lui Roja din spatele cortului. — Am să v-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ultimele zile nici de sperietoare nu mai sînt bune, spune Curistul. — în sfîrșit! se aude vocea Părințelului răzbind prin beznă, gata cu cotrobăitul, am găsit ce căutam. I se aud din nou pașii, de data asta apropiindu-se mult mai vioi. Grupul celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște sfeșnice uriașe din bronz, în care stau înfipte lumînări lunguiețe, albe. De ce vă certați? Ia vezi, îi face semn unui individ înfofolit într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de ziuă, ai bătut îndeajuns pasul pe loc, e timpul să treci la fapte, își spuse, dîndu-și în sfîrșit seama că încă este îmbrăcat cu hainele militare în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai vioi, simțind cum aburii alcoolului care pînă atunci îi îngreunaseră mișcările începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Îi intra pe sub cămășuță, speriindu-se reciproc. Se oprea cu teamă și stătea multă vreme nemișcat, la o depărtare bunișoară de gușteri, niște șopârle mici, verzi cu ochi frumoși, declanșându se În suflețelul său mici cutremure, ori de câte ori animăluțul Își mișca vioi capul sau codița neastâmpărată iar când acesta Îi părăsea privirea, pe fața lui Va se Întipărea o tristețe sinceră. Aceasta nu ținea mult, fiind ștearsă ușor, când de o holbură șerpuitoare, cu tulpina de ață verde și cu frunze dese
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tras!” peste Cristofor et Co., ales cu gând de creștină pioasă: Dacă are să se Îmbete, poate trece mai ușor peste ceea ce vine de-acu’! zise bunica șugubeață, În timp ce deasupra celor trei tăvi Îmbietoare, tăria din rachiu se transforma Într-o vioaie flacără albăstruie, semn că În interior se ascunde o comoară, cum glumise bunicu’ Ghiorghi. Nici nu au avut timp să se spele pe mâini cu apă proaspătă și rece, nici să se cinstiască de trei ori cu cealaltă jumătate din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe jos, ceea ce în timp a acumulat în zonă un strat gros de pungi și gunoaie. Mamaie, nu arunca pe jos. Pune totul înapoi, spun eu, luînd aspectul unui ecologist. Asta grijă să mai am eu, replică îndrăcit. Băbuța, foarte vioaie, avea și ea un băț socotit, care, în plus, avea și un cui în vîrf. Da' este frumos ce faci? Uită-te ce mizerie faci. N-ai decît să faci curat. Eu? Da, dumneata. Păi, cum să spun, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sa. Frînturi, surprinse de ochi ageri și talente minunate, reușesc uneori să ne scufunde într-un soi de visare apăsătoare, pe care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]