746 matches
-
și Stradivari. În 2001 o vioară confecționată de Nicolò a fost vândută la licitație cu 292.000 de dolari. Astăzi viorile produse de Nicolò Amati sunt evaluate la circa 600.000 de dolari. Andrea Amati a proiectat și creat vioara, viola și violoncelul care fac parte din "familia viorii". El a standardizat forma de bază, dimensiunea, materialele și metoda de construcție. Mai mulți lutieri din apropiere de Brescia au experimentat cu forma de vioară, cum ar fi Gasparo da Salò, Micheli
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
Medici, regina regentă a Franței și poartă decorațiuni franceze pictate de mână în aur ce includeau deviza și stema fiului ei, Carol al IX-lea al Franței. Din cele 38 de instrumente comandate Amati a creat viori în două dimensiuni, viole în două dimensiuni și violoncele de dimensiuni mari. Au fost utilizate până la Revoluția Franceză din 1789 și doar 14 din aceste instrumente mai există și astăzi. Pe unele dintre viorile produse de Amati se mai poate cânta și astăzi. Instrumentele
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
fii ai săi, Antonio Amati (c.1537-1607) și Girolamo Amati (c.1551-1630). "Frații Amati", după cum erau cunoscuți, au dezvoltat designul viorii, inclusiv perfecționarea formelor găurilor în formă de f. Se crede că tot ei au perfecționat și forma actuală a violei alto moderne, comparativ cu violele tenor dar cel mai adesea se crede Gasparo da Salo ar fi fost cel care a perfecționat violele moderne. Nicolò Amati a fost fiul lui Girolamo Amati și a fost cel mai eminent membru al
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
c.1537-1607) și Girolamo Amati (c.1551-1630). "Frații Amati", după cum erau cunoscuți, au dezvoltat designul viorii, inclusiv perfecționarea formelor găurilor în formă de f. Se crede că tot ei au perfecționat și forma actuală a violei alto moderne, comparativ cu violele tenor dar cel mai adesea se crede Gasparo da Salo ar fi fost cel care a perfecționat violele moderne. Nicolò Amati a fost fiul lui Girolamo Amati și a fost cel mai eminent membru al familiei. A îmbunătățit modelul implementat
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
formelor găurilor în formă de f. Se crede că tot ei au perfecționat și forma actuală a violei alto moderne, comparativ cu violele tenor dar cel mai adesea se crede Gasparo da Salo ar fi fost cel care a perfecționat violele moderne. Nicolò Amati a fost fiul lui Girolamo Amati și a fost cel mai eminent membru al familiei. A îmbunătățit modelul implementat de înaintașii săi și a confecționat instrumente care puteau să producă un ton mai puternic. Modelele sale erau
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
Dido și Aeneas" (1689), a fost urmată de semioperele "Arthur" (Regele Arthur, 1691), "The Faery Queen" (Zâna, 1692) și "The Indian Queen" (Regina indiană, 1695). A mai compus muzică de ocazie, aproximativ 250 de cântece, 12 fantezii pentru grup de viole, imnuri și piese pentru slujbe. A compus imnul „Funeraliile reginei Maria” (Music for the Funeral of Queen Mary), care a fost folosită în coloana sonoră a filmului Portocala mecanică. După William Byrd, este considerat cel mai mare compozitor din muzica
Henry Purcell () [Corola-website/Science/307606_a_308935]
-
august 1975 la vârsta de 68 de ani și a fost înmormântat în Cimitirul Novodevici din Moscova. Chiar înainte de moartea sa a fost comemorat prin numirea Peninsulei Șostakovici din Insula Alexandru I, Antarctica. Ultima sa lucrare a fost Sonata pentru violă, care a avut premiera pe 28 decembrie 1975, la patru luni după moartea sa. Influența muzicală a lui Șostakovici asupra compozitorilor ulteriori din afara Uniunii Sovietice era destul de nesemnificativă, deși Alfred Schnittke a preluat contrastele sale dintre dinamic și static iar
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
de râu), Unio tumidus Philipsson; -pentru vertebrate: Mustela erminea Linné (hermina), Mustela nivalis Linné (nevăstuică), Mustela putorius Linné (dihorul negru sau dihorul de pădure), Mustela eversmanni Linné, (dihorul de stepă); - pentru plante: Viola jordanii Hanry, Viola canina Linné (viorele salbatice), Viola mirabilis Linné (viorele), Viola uliginosa Bess, Viola joii Janka (tămâioară), Viola odorata Linné (toporaș)
Nomenclatură binară () [Corola-website/Science/300001_a_301330]
-
Philipsson; -pentru vertebrate: Mustela erminea Linné (hermina), Mustela nivalis Linné (nevăstuică), Mustela putorius Linné (dihorul negru sau dihorul de pădure), Mustela eversmanni Linné, (dihorul de stepă); - pentru plante: Viola jordanii Hanry, Viola canina Linné (viorele salbatice), Viola mirabilis Linné (viorele), Viola uliginosa Bess, Viola joii Janka (tămâioară), Viola odorata Linné (toporaș)
Nomenclatură binară () [Corola-website/Science/300001_a_301330]
-
Mustela erminea Linné (hermina), Mustela nivalis Linné (nevăstuică), Mustela putorius Linné (dihorul negru sau dihorul de pădure), Mustela eversmanni Linné, (dihorul de stepă); - pentru plante: Viola jordanii Hanry, Viola canina Linné (viorele salbatice), Viola mirabilis Linné (viorele), Viola uliginosa Bess, Viola joii Janka (tămâioară), Viola odorata Linné (toporaș)
Nomenclatură binară () [Corola-website/Science/300001_a_301330]
-
Katalogul Köchel) 228 (la care a adăugat, scris în limba engleză: „Don’t never forget your true and faithfull friend.“) sau "Mente ti lascio, o figlia" (KV 513), iar lui Franziska, elevei sale, "Kegelstatt-Trio", KV 498 (trio muzical pentru pian, violă și clarinet) și sonata de pian în do-major pentru patru mâini, KV 521. Cel mai intensiv contact l-a întreținut cu Gottfried, căruia i-a dedicat mai multe opere, mai departe a publicat două compoziții sub numele acestuia ("Als Luise
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
și "Nigritella rubra"), trânji ("Neottia nidus-avis"), untul-vacii ("Orchis morio"), poroinic ("Orchis ustulata" și "Orchis militaris"), cărbuni ("Phyteuma vagneri"), tâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla"), ochii-broaștei ("Primula farinosa"), darie ("Pedicularis sceptrum-carolinum"), piciorul-cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), "Saxifraga cymbalaria" (specie endemică pentru această zonă), tămâioară ("Viola joói"), cimbrișor ("Thymus pulcherrimus"), brustur-negru ("Symphytum cordatum"), firuță ("Poa rehmannii"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, castele, conace, monumente de arhitectură, arii naturale protejate); astfel: Reportaje
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
Cvartetul de coarde este un ansamblu muzical pentru interpreți de instrumente cu coarde - de regulă două viori, o violă și violoncel - sau o lucrare scrisă pentru un asemenea grup. Cvartetul de coarde este unul dintre cele mai frecvent utilizate ansambluri de cameră folosite în muzica clasică, majoritatea compozitorilor din secolul al XVIII-lea încoace compunând cvartete pentru coarde. Originile
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
un al treilea solist și a început să se elimine claviatura, lăsând doar violoncelul pentru linia bas. Când Alessandro Scarlatti a compus lucrarea "Sonata à Quattro per due Violini, Violetta, e Violoncello senza Cembalo" (Sonata pentru patru instrumente: două viori, violă și violoncel fără clavecin), aceasta a fost o evoluție naturală a tradiției existente. Cvartetul pentru coarde a căpătat importanță prin intermediul compozitorului Joseph Haydn. Haydn va compune zece cvartete pentru coarde, publicate drept Op. 1 și Op. 2. Acestea au cinci
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
sale târzii și, deși există excepții, compozitorii din secolul al XX-lea au abandonat treptat această structură. Multe alte ansambluri de cameră sunt văzute ca modificări ale cvartetelor de coarde: cvintetul de coarde este un cvartet de coarde cu o violă suplimentară, violoncel sau contrabas; trioul de coarde are o vioară, o violă și un violoncel; cvintetul de pian este un cvartet de coarde cu un pian adăugat; cvartetul de pian este un cvartet de coarde în care una din viori
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
au abandonat treptat această structură. Multe alte ansambluri de cameră sunt văzute ca modificări ale cvartetelor de coarde: cvintetul de coarde este un cvartet de coarde cu o violă suplimentară, violoncel sau contrabas; trioul de coarde are o vioară, o violă și un violoncel; cvintetul de pian este un cvartet de coarde cu un pian adăugat; cvartetul de pian este un cvartet de coarde în care una din viori este înlocuită cu un pian iar cvintetul de clarinet este un cvartet
Cvartet de coarde () [Corola-website/Science/315430_a_316759]
-
oboi, clarinet și fagot, opus 34 (1944); Două piese pentru cvartet de coarde, opus 68 (1952), elegie și dans; • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955); • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni; Șase piese pentru muzică de cameră, opus 92 (1961); Serenadă pentru 74 instrumente, opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
București, 1947; Două piese pentru clarinet și pian, opus 39 (1946), calme, vif et joyeux; • Pastorală pentru oboi și pian, opus 67 (1952); • Peisagiu pentru clarinet și pian opus 74 (1953); • Nocturnă pentru corn și pian (1953); Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral; Trei piese pentru vioară și pian, opus 96 (1961); Două piese pentru violoncel și pian, opus 97 (1961), prelude, lied; Trei piese, opus 107 (1964), bucolice pentru oboi și pian, joc
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
conversații și expresii de admirație. Băiatul se pare să fi învățat mai multe de la un cunoscut al unui ucenic al tâmplarului, care îl ducea într-un loc din apropiere unde Franz putea exersa pe instrumente mai bune. Totodată, cânta la violă în cvartetul de coarde al familiei, în cadrul căruia frații Ferdinand și Ignaz cântau la prima și a doua vioară, iar tatăl lor la violoncel. Franz a scris primele cvartete pentru coarde pentru acest ansamblu. Tânărul Schubert a intrat prima dată
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong, tobă mică, harpă și coarde: vioara I și II, viole, violoncele și contrabasuri. Orchestrația păstrată nu specifică un corn englez sau clarinet bas, tobă mare, talgere sau trianglu, deși Mahler folosea adesea aceste instrumente în simfoniile sale precedente. După moartea lui Mahler nu a avut loc nicio încercare imediată de
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
față de alte versiuni deși a amplificat secțiunea alămurilor mai mult decât Cooke. Introducerea simfoniei (care este în gama Fa diez major) menține o conexiune cu ultima parte a Simfoniei nr. 9. O melodie Andante lungă și tristă interpretată doar de viole duce către o expozițiune a primei teme lente de către coarde. Această temă este dezvoltată și este prezentată o altă temă, mai veselă. Muzica se pierde iar violele repetă tema introductivă. Cu puține variațiuni adagio-ul de început este repetat și
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
a Simfoniei nr. 9. O melodie Andante lungă și tristă interpretată doar de viole duce către o expozițiune a primei teme lente de către coarde. Această temă este dezvoltată și este prezentată o altă temă, mai veselă. Muzica se pierde iar violele repetă tema introductivă. Cu puține variațiuni adagio-ul de început este repetat și dezvoltat cu o intensitate ascendentă. Și aceasta dispare făcând loc unor variațiuni a celei de-a doua teme. Aceasta se dezvoltă spre un climax: a variațiune extrem de
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
de mijloc a terenului, inclusiv ca mijlocaș, mijlocaș ofensiv și playmaker. Montolivo a debutat ca fotbalist profesionist la clubul Atalanta în 2003, apoi s-a transferat la Fiorentina în 2005. El a jucat în peste 250 de meciuri pentru gruparea "viola" în decursul a 7 ani. În 2012 el a semnat cu Milan, fiind un transfer liber. a debutat la echipa națională de fotbal a Italiei în 2007 și a reprezentat naționala la Euro 2012 și la Campionatul Mondial de Fotbal
Riccardo Montolivo () [Corola-website/Science/331399_a_332728]
-
1900 de metrii datorită defrișării masive a jnepenilor. Între componentele vegetatiei pajiștilor alpine amintim Coarna (Carex curvula), Parușca (Festuca supina), Rugina (Juncus trifidus), Clopoțeii(Campanula alpina), Ochiul găinii (Primula minima), Degetaruțul (Soldanella pussila), Piciorul cocoșului alpin (Ranunculus alpestris), Unghia păsării (Viola declinata), spânzul (Helleborus purpurascens), coacăzul de munte (Brukenthalia spiculifolia) etc. "Etajul subalpin" cuprinde toate vârfurile și crestele între 1700 și 1950 m. Vegetația lemnoasă este reprezentată în principal de Jnepăn(Pinus mugo), Ienupăr(Juniperus communis), Smîrdar (Rhododendron Kotsckyi), Azalee pitică
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
orchestră de coarde," în The Internațional Week of New Music, Bucharest 1991, Orchestră "Concerto", dirijor: Dorel Păscu, LP, Electrecord ST-CS 0267 "Sepia Girl", în New Music From România. Avantgarde compositions from România for Violă & Clarinet, Aurelian-Octav Popa (clarinet), Sanda Crăciun (violă), Edition ProViva, Intersound Gmbh, München, Germany, 1997, ISPV 180 CD, B.-Nr. 7197580 Dan Dediu - Chamber Works ["String Quartet No.3" (Irina Muresanu, Diana Moș, Ladislau Csendes, Andrei Kivu, cond.Radu Popa), "Sphinxes pour une Symphonie" (Christian Alex. Petrescu, Dan
Dan Dediu () [Corola-website/Science/307316_a_308645]