291 matches
-
frumoasa fără corp176 se-ntâmplă un fapt cu totul aparte: imaginile alunecă spre poveste, structura lor de adâncime dobândind dimensiuni suprareale: Deși știi că apa-i moale/ Totuși placa-i de cristale/ Parcă-ar fi încremenit./ Ne-ncrețite, plane, pale,/ Viorii au adormit 177. Amestecul de real și suprareal imprimă poemului o atmosferă aproape liturgică: Și încet pășește-n apă./ Ochiul ei s-aprinde, cere,/ Iară buzele-i se crapă/ De o stranie plăcere,/ Totuși valul nu se taie/ Cercuind apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri;/ Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată/ Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată./ Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie,/ Tâmpla bate liniștită ca o umbră viorie,/ Și sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie,/ Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie;/ Sub pleoapele închise globii ochilor se bat,/ Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat;/ De a vârstii ei căldură fragii sânului se coc,/ A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spre o sursă de lumină; 5. imaginea latentă, aflată pe aversul bancnotei, în stânga portretului, pe fundalul de culoare închisă; la privirea directă a bancnotei apare imaginea completă a unei viori; aplecând lent latura de jos a bancnotei, pe verticală imaginii viorii apar inițialele BNR; 6. elementul de suprapunere avers-revers: imaginea incompletă a trei simboluri muzicale, aflată pe aversul bancnotei, sus, sub denumirea băncii emitente; imaginea se completează doar la privirea spre o sursă de lumină, prin suprapunerea perfectă cu restul imaginii
CIRCULARA nr. 8 din 25 februarie 2000 privind punerea în circulaţie a bancnotei cu valoarea nominală de 50.000 lei, reproiectata. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127263_a_128592]
-
Asli. Amurgul Începuse a se ridica din adâncuri... iar Între piscurile Înalte ale munților, ce se răsfățau Încă În pulberea de lumină roșietică a celor din urmă raze ale apusului, văile tupilate Întunecau priveliștea, ca atâtea pete imense de umbră, viorie. Zgomotele se topesc treptat În liniștea cea binecuvântată. Numai râul, mânat cu grăbire, În calea lui fatală, de o putere nevăzută, mai Însemna, În amorțirea universală, eterna mișcare a vieții În vinele adormite ale lucrurilor. Departe, foarte departe spre gura
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Chungnyeolsa (cel mai mare templu din Coreea și cel mai sacru, fondat În 646 de un călugăr ce a studiat În China, adăpostind În cele 50 de clădiri, 200 de călugări). Munții pitici Își ridicau cu sfială, parcă, piscurile lor viorii În văpaia de aur a soarelui Înflăcărat; aburi ușori și străvezii, 725 Templele: Bulguk-sa, situat pe țărmul mării la 750 m altitudine (secolul al VI-lea), cel mai renumit templu din țară; Kirimsa, secolul al VII-lea și la Seokguran
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la prezența produselor alimentare: zahăr, făină, orez, conserve, locuitorii insulelor fiind ispitiți de a obține hrană gata preparată sau semipreparată. Cu toate aceste dificultăți, insulele de corali au o populație foarte densă. Soarele sta să cumpănească dincolo de piscurile depărtate și viorii ale munților. Mă mistui În necunoscutul larg al naturii, ca o frunză mânată de nestatornicia vânturilor. Și soarele poate prea bine tivi cu aur marginile rupte ale norilor ce se Întind În fâșii lungi deasupra apusului său; poate prea lesne
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Înțesată a pădurii, se desfășoară și se Întinse, din miazăzi spre miazănoapte, o imensă perdea de lumină trandafirie, ale cărei margini de deasupra se topeau, sus de tot, și se pierdeau pe nesimțite În Înălțimile limpezi și largi ale văzduhului vioriu de dimineață. 829 Faimosul organist Wolfgand Oehms care a participat la concertul inaugural era Încântat de tonurile ei atât de transparente. Orga cântărește 3,5 tone, cu 1030 de țevi care sunt mânuite de un maestru al claviaturii dând expresie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
răspund pentru că simt că înțeleg pe zi ce trece mai mult, totul devine mai vizibil și știu ce alții nu știu și nu pot încă să le traduc. E clipa de lumină. Am scris prea mult. O aureolă de aur viorie plutește peste cerul de un verde plin de raze din jurul gândului. Degeaba deschid ochii. Cei din jur nu văd. Sau văd cu totul altceva, altcumva ce este în jur. E o clipă de lumină. Sus, jos, oriunde e mesajul. L-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
frământare a verzilor talazuri, Adâncă pace-a turmei ce paște pe islazuri Ți-a urmelor săpate pe frunți de alchimie; O trâmbiță supremă cu țipătul ciudat, Tăceri pe care Îngeri și Aștri le străbat Omega, rază-n Ochii Săi, pururi viorie!1068. Interpretat în moduri diferite de-a lungul timpului, sonetul autorului relevă simbolismul exprimat programatic de marele inițiat în sensul hermeneuticii abordate de noi. Totul, unitatea, diada, triada, cuaterniarul dăinuiesc în elementele pregătite de om pentru sacrificiul necesar transformării imaginii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu care are în comun modificarea formei, pentru a se acorda în gen și număr cu un termen regent nominal, complementul predicativ urmează unui verb predicativ, care i se impune ca regent. În enunțul: „Tâmpla bate liniștită, ca o umbră viorie”. (M. Eminescu, I, 79), adjectivul liniștită, acordat în gen și număr cu substantivul tâmpla, regentul său nominal se situează, în plan sintagmatic imediat după verbul bate, regentul său verbal. Prin flexiune (cerută de realizarea prin adjectiv) se opune circumstanțialului modal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
paianjen străveziu, O picătură de lumină. Și, dibuind un gândăcel Cu poleitele antene Coboară pe un mușețel La umbră între buruiene... Vară de Elenă Dragoș Pictoriță-i vară, florile îmbracă În culori alese, tuturor să placă. Cerului cunună-i face, viorie, Verde pune iarbă, verde pune-n vie Înstelează locul în sclipiri albastre Păsările mbracă în culori măiestre Soarele-nconjoară-n aurie salba..... Porumbița, numai, nu-a lăsat-o albă. Albe sunt Albe sunt Rochițele. Le-au pierdut Fetițele Cine le-
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
frecvențele sale armonice. Oamenii pot distinge aproximativ 400000 de sunete. 2. Sunetele vorbirii și sunetele muzicale Deși sunt variate, sunetele au unele caracteristici comune: Una dintre ele o reprezintă modul de producere: sunetele constituie rezultatul vibrațiilor unui mediu elastic (corzile viorii, membrana întinsă a unei tobe, o lamelă de oțelsunt medii elastice producătoare de sunete, iar în cazul vorbirii mediile elastice sunt reprezentate de laringele cu coardele vocale, cavitățile supraglotice). În ambele, sunetele variate ca frecvență, durată, și timbru sunt utilizate
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
mari planuri: mușchi, nervi și vase sangvine; psihic; sistem nervos vegetativ. Asupra mușchilor, nervilor și vaselor sangvine, muzica acționează prin intermediul sunetului, care este același în întreaga varietate a formelor muzicale, fie că este vorba de vibrațiile unui diapazon, a corzilor viorii unui instrumentist, fie că avem de-a face cu o orchestrație. Sunetul muzical acționează asupra mușchilor producând energie, mai ales când acesta este ritmat. În ce privește nervii, sunetul muzical duce la o dilatare a arteriolei hrănitoare și la o creștere a
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
se acordă cu mișcările, adică nu timbrul, ci în primul rînd diferența de înălțime dintre sunete, intervalurile, ritmul sau, cu alte cuvinte, ceea ce, din muzică, poate fi transcris și figurat prin simboluri vizuale. Auzim, bineînțeles, altceva. Auzim sunetele propriu-zise, sunetele viorii, atît de diferite de aria executată la pian. Dar recunoaștem această arie deoarece, fără să citim notele, să le vedem exact cum sînt înscrise pe partitură, ne reprezentăm totuși, în felul nostru, simbolurile care dictează mișcările muzicienilor și care sînt
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
frecvențele sale armonice. Oamenii pot distinge aproximativ 400000 de sunete. 2. Sunetele vorbirii și sunetele muzicale Deși sunt variate, sunetele au unele caracteristici comune: Una dintre ele o reprezintă modul de producere: sunetele constituie rezultatul vibrațiilor unui mediu elastic (corzile viorii, membrana întinsă a unei tobe, o lamelă de oțel - sunt medii elastice producătoare de sunete, iar în cazul vorbirii mediile elastice sunt reprezentate de laringele cu coardele vocale, cavitățile supraglotice). În ambele, sunetele variate ca frecvență, durată, și timbru sunt
Perceperea muzicii de c?tre deficien?ii de auz cu implant cohlear by Dorina Elena Chira () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84352_a_85677]
-
subliniate în textele de mai jos: (a) "Vai, bunicuța, da' de ce ai urechi atât de mari? Ca să te pot auzi mai bine." (Frații Grimm, Scufița Roșie) (b) "Dănuț avea în schimb o față copilăroasă, cu toate că în jurul ochilor i se inelau, viorii, cearcănele dragostii." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (c) ,,Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, / Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, / Răspândind fiori de gheață pe ai țării
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
dar ochii lui rămân deschiși, mari, mirați. De pe afiș, o femeie tânără și frumoasă îi zâmbește. Se uită drept în ochii lui. Pentru o clipă, bătrânului i se taie respirația. Totuși mâna lui dreaptă continuă să plimbe arcușul pe corzile viorii, iar, pe măsură ce secundele trec, melodia capătă un alt ritm, mai vioi, mai luminos. Bătrânul nu-și amintește s-o mai fi văzut pe femeia din afiș. Până ieri, în locul ei erau niște muncitori nebărbieriți care ciocneau sticle de bere. Ochii
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
capătă contur și devin inteligibile. Agatha. Da, femeia din afiș are exact ochii Agathei, cea mult iubită. Agatha, cea pierdută definitiv acum oare câte zeci de ani? Ochii bătrânului se umezesc. Mâna lui dreaptă continuă să plimbe arcușul pe corzile viorii, în timp ce el observă fiecare detaliu al afișului publicitar. Femeia care seamănă cu Agatha e foarte decoltată. Are sâni mari, iar sfârcurile i se ghicesc ușor prin țesătura aproape transparentă. Femeia ține în mână o felie de pizza, din care ies
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
alte preocupări legate strict de viața fiecăruia. Cercetătorul principal invidiat de ceilalți fiind și responsabilul colectivului are o predilecție nativă pentru cercetarea fundamental aplicativă. Sârguința și inteligența sa n-au fost zadarnice pentru că într-o zi cu tunete și fulgere viorii, după o muncă pe care și Sisif ar fi invidiat-o, a descoperit formula ce pusă în aplicare, exploatată cu probitate științifică, permite decantarea ceaiului imediat după fierbere bineînțeles, fără a folosi rudimentarele filtre sau alte mijloace derivate din primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mențiunea "top secret". În ăst timp, laborioșii cercetători de la I.C.D.C. se dăruiseră cu trup și suflet, zi și noapte, noii descoperiri, cu gândul la următorul Congres al ceaiului din insula Tahiti. Și într-o binecuvântată zi, cu tunete și fulgere viorii, au găsit exact ce căutau. Iar pentru munca devotată și talentul strălucitor au fost răsplătiți pe loc cu înalte titluri științifice și premii onorifice. Dar cel mai drag le este premiul ce constă într-un contract de cercetare cu tema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
într-o viziune în care adevărul optic este cel care primează. Umbrele sunt colorate, culoarea însăși este funcție variabilă a întregului cromatic, semnele tipice sunt ale impresionismului." Spirit solar, preferând lumina amiezii, care învăluie totul într-o baie de albastruri viorii sau de galben cald, Adam Bălțatu dizolva culoarea, dar niciodată forma. El are un adevărat cult al formelor, păstrând silueta obiectelor, care nu-și pierd desenul interior. Marea bogăție de tonuri vorbește, ca și în cazul lui Jean Al. Steriadi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ideatice ale textului. Iată, bunăoară, ni se oferă exemplul sintagmei "măr însângerat" din poemul Gruie Sânger: Imaginea vizual-picturală cu care se încheie Gruie Sânger, "măr însângerat", este a celor două mere roșii: tatăl și mama, inimi sferoidale profilate în "lumina viorie a simțământului". Grilă de lectură ce ne-a fost propusă de sfârșitul tragediei, cu toată dificultatea determinării finalității pozitive sau negative sub care se oferă interpretării această natură sângerie [...]. Dacă prin substanța arhetipală Gruie Sânger este atașat miturilor arhaice și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
exterior, se făcu palid ca varul, i se scursese și ultimile picături de sânge din obraz; apoi, tot atât de repede, își reveni, păloarea dispăru și valuri de sânge năvăleau, făcând loc, aproape unei congestionări generale, cu desăvârșire anormală, ce bătea în vioriu. Cum, la un moment dat, se ridicase în picioare, trebui să se așeze din nou pe bancă, părând a fi apucat de amețeală. Era - această așezare - mai mult o cădere de la o înălțime oarecare, ca și când ar fi fost prins de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
În 1928 îl secondează pe T. Arghezi la „Bilete de papagal” (va fi secretar de redacție în primii doi ani, aparținându-i și texte iscălite generic B. de p., Papagalul violet, Papagalul roșu, Papagalul albastru, Papagalul portocaliu, Papagalul verde, Papagalul vioriu). Scrie, de asemenea, la „Radio”, „Tiparnița literară”, „XX”, „Adam”, „Zodiac”, „Cuvântul”, „Reporter”, „Vremea”, „Realitatea ilustrată” (aici apare, sub pseudonimul Leone Palmantini, prima variantă, X. O. Romanul viitorului, la Orașele înecate) și la multe alte periodice. Din 1920, la revista și
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
opt ani mai tîrziu (1909), într-o bucată apărută în Viață românească se puteau cîți următoarele rînduri: "îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fîlfîia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu, țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era-nvăluită...". Secesionism sadea! Unde? La I.L. Caragiale, în nuvelă Calul dracului. Vom reveni.
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]