2,463 matches
-
o trece anii poate fi expresie. Poezia urmează, pe de altă parte, în grupajul din revistă, imediat după poemul Peste vărfuri trece luna... și poate că tot tipograful (revistei, de data aceasta) a comis prelungirea singularului. Trecem. Mai importantă este virgula după versul 2, pusă în P1 și păstrată în toate edițiile, inclusiv la Ibrăileanu (1936) care a consultat Convorbirile și a văzut sigur că acolo lipsește. Dar sunt nuanțe (sensuri) diferite. Virgula cere pauză și înțelesul logic: tot mai mult
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
a comis prelungirea singularului. Trecem. Mai importantă este virgula după versul 2, pusă în P1 și păstrată în toate edițiile, inclusiv la Ibrăileanu (1936) care a consultat Convorbirile și a văzut sigur că acolo lipsește. Dar sunt nuanțe (sensuri) diferite. Virgula cere pauză și înțelesul logic: tot mai mult, pentru că, explică acest comparativ. Numai că poezia nu oferă, mai jos, o cauză logică, spune că nu se știe de ce, că e ceva inefabil. Fără virgulă, ca în CL, se citește legat
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
lipsește. Dar sunt nuanțe (sensuri) diferite. Virgula cere pauză și înțelesul logic: tot mai mult, pentru că, explică acest comparativ. Numai că poezia nu oferă, mai jos, o cauză logică, spune că nu se știe de ce, că e ceva inefabil. Fără virgulă, ca în CL, se citește legat: îmi va plăcč pentrucă. Și iată cum apar complicațiile. P1-P11 au virgulă și scriu mai departe în două cuvinte: Pentru că (astfel preiau Ioan Scurtu și G. Bogdan-Duică) - în timp ce Convorbirile nu pun virgulă și scriu
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
comparativ. Numai că poezia nu oferă, mai jos, o cauză logică, spune că nu se știe de ce, că e ceva inefabil. Fără virgulă, ca în CL, se citește legat: îmi va plăcč pentrucă. Și iată cum apar complicațiile. P1-P11 au virgulă și scriu mai departe în două cuvinte: Pentru că (astfel preiau Ioan Scurtu și G. Bogdan-Duică) - în timp ce Convorbirile nu pun virgulă și scriu legat Pentrucă. Sunt două sisteme. Ibrăileanu combină: virgulă - dar urmează cu forma legată, C. Botez la fel, Perpessicius
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
inefabil. Fără virgulă, ca în CL, se citește legat: îmi va plăcč pentrucă. Și iată cum apar complicațiile. P1-P11 au virgulă și scriu mai departe în două cuvinte: Pentru că (astfel preiau Ioan Scurtu și G. Bogdan-Duică) - în timp ce Convorbirile nu pun virgulă și scriu legat Pentrucă. Sunt două sisteme. Ibrăileanu combină: virgulă - dar urmează cu forma legată, C. Botez la fel, Perpessicius merge neted după Maiorescu (virgulă și formă dezlegată). Noi... cu cine votăm?! Repet: nu e vorba de reguli ortografice aici
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
va plăcč pentrucă. Și iată cum apar complicațiile. P1-P11 au virgulă și scriu mai departe în două cuvinte: Pentru că (astfel preiau Ioan Scurtu și G. Bogdan-Duică) - în timp ce Convorbirile nu pun virgulă și scriu legat Pentrucă. Sunt două sisteme. Ibrăileanu combină: virgulă - dar urmează cu forma legată, C. Botez la fel, Perpessicius merge neted după Maiorescu (virgulă și formă dezlegată). Noi... cu cine votăm?! Repet: nu e vorba de reguli ortografice aici, dacă trebuie scris pentru că sau pentrucă - deoarece Eminescu are ambele
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
în două cuvinte: Pentru că (astfel preiau Ioan Scurtu și G. Bogdan-Duică) - în timp ce Convorbirile nu pun virgulă și scriu legat Pentrucă. Sunt două sisteme. Ibrăileanu combină: virgulă - dar urmează cu forma legată, C. Botez la fel, Perpessicius merge neted după Maiorescu (virgulă și formă dezlegată). Noi... cu cine votăm?! Repet: nu e vorba de reguli ortografice aici, dacă trebuie scris pentru că sau pentrucă - deoarece Eminescu are ambele forme și le folosește... cum vrea el. Eliminăm, așadar, cauzalitatea explicită, apăsată, și păstrăm ca
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
explicită, apăsată, și păstrăm ca în CL, înțelegând, în plus, că acest comparativ: "îmi va plăcč" se referă la trecerea anilor, nu la intensitatea iubirii (plăcerii), așadar: nu îmi va plăcea din ce în ce mai mult cu fiecare an care trece (cum vrea virgula maioresciană combinată cu forma disjunctă pentru că) - ci tot se va accentua în rostire dând sensul "totuși" și rezultând o stare pe loc a sentimentului, un același al iubirii în luptă cu trecerea anilor (,mai mult", adică pentru fiecare an se
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
făptura Ei e un nu știu ce și un nu știu cum - dar a se exprima direct despre cineva că "e nu știu cum" duce la asemenea conotații. Astfel, schimbarea ghilimelelor se explică, dar de ce nu păstrează și Maiorescu la fel? Mai mult, criticul pune acea virgulă care apozitează altfel prin nu știu cum, atenuând acel "e nu știu cum" - dar nu anulându-l. Ibrăileanu păstrează identic - dar, atenție, într-un studiu separat de ediția sa dă de înțeles că a văzut textul Convorbirilor: "Așa de pildă, ca să dau numai un
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
nu s-a păstrat. Dacă acceptăm ideea că a vrut să fugă de exprersia de limbă, trebuie să ne imaginăm că cele două forme, CL și P1, sunt echivalente: se iese din capcană fie mutând semnele citării, fie apozitând cu virgulă și eliminându-le definitiv. Simetria (scrisă) a poemului cere, însă, aceste citări în fiecare strofă, deci CL ar fi ultima decizie. Mai avem o discordanță semnificativă la versurile 9-10, pe care Titu Maiorescu le preia în primele 3 ediții: De
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
1881 și de dinainte de această dată. Una este, însă, sistemul ca atare - și alta este inovația proprie, în sistem, a lui Eminescu. Felul cum face ligaturile, cum organizează disjoncturile și conjuncțiile între cuvinte, cum plasează accentele, cum pune sau elimină virgula - acestea nu deranjează sistemul, îl completează. Acestea trebuiesc păstrate. Un sistem normativ este general, nu poate și nu trebuie să intre în amănunte, în intimitatea textului - mai ales a celui poetic. Altfel - se ajunge, cum s-a și ajuns, la
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
Horia Gârbea Mai zilele trecute, un titlu interogativ, apărut pe prima pagină a unui cotidian cu iz de tabloid, m-a uluit: Petre R. ai un copil din flori? Nu m-a mirat prin lipsa virgulei după numele unui politician, nume care nici nu are relevanță în context. Ci prin repetarea obstinată în articol a acestei neghiobii. Un bărbat, fie el și fost prim-ministru, poate avea orice, dar nu un copil din flori. Acesta e
Copii din flori în ultimii 2007 ani by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9644_a_10969]
-
un fiu printr-un act ce nu i-a fost imputabil soțului. Acest copil din flori a devenit Mîntuitorul Lumii, un accident desigur, dar, la vremea aceea nefiind ziare, nimeni nu a titrat: Doam-ne, ai un Copil din flori? Ci virgula am pus-o eu în-tru slava Tatălui și Fiului și Sfîntului Duh. Evident, amin!
Copii din flori în ultimii 2007 ani by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9644_a_10969]
-
Pia Brînzeu Atunci când și-a publicat volumul de povestiri Orient, Occident, Salman Rushdie a declarat că textele sale nu sunt nici despre Est, nici despre Vest, ci despre virgula care le unește și, în același timp, le desparte. Autorul, care a simțit mai mult ca oricine prăpastia dintre culturi și s-a aruncat cu bună știință în ea pentru a ajunge până la un pas de moarte, ilustrează în romanele
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
desparte. Autorul, care a simțit mai mult ca oricine prăpastia dintre culturi și s-a aruncat cu bună știință în ea pentru a ajunge până la un pas de moarte, ilustrează în romanele sale enigmele postcolonialismului postmodern, adică fascinantul mister al virgulei. De fapt, virgula atrage atenția și asupra unei alte probleme, devenită din ce în ce mai frecventă în materialele teoretice și critice publicate astăzi: a termenilor care nu mai pot fi definiți pentru că sensurile lor proliferează într-atât de mult încât ajung să nu
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
a simțit mai mult ca oricine prăpastia dintre culturi și s-a aruncat cu bună știință în ea pentru a ajunge până la un pas de moarte, ilustrează în romanele sale enigmele postcolonialismului postmodern, adică fascinantul mister al virgulei. De fapt, virgula atrage atenția și asupra unei alte probleme, devenită din ce în ce mai frecventă în materialele teoretice și critice publicate astăzi: a termenilor care nu mai pot fi definiți pentru că sensurile lor proliferează într-atât de mult încât ajung să nu mai însemne nimic
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
Nobel, decât dacă accepți intermediaritatea, acel "inbetweenness" postcolonial, și renunți la liniile prea ferm conturate. Literatura postcolonială înflorește într-o situație care, la origini, a presupus represiune și rezistență, ură și victimizare, dar în care, astăzi, limba comună, stabilește, asemenea virgulei lui Rushdie, o punte între culturi. Iar literatura engleză, devenită "English literatures", ne încântă prin originalitatea și pluralitatea ei, prin tensiunea conflictelor și frumusețea melanjurilor, prin imensa plăcere de a povesti a Șeherezadelor postcoloniale și, mai ales, prin fluiditatea conceptelor
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
Se scoală și începe să se plimbe prin cameră, foarte concentrat. Se reașază la birou și scrie: M-am născut pe 13 mai 1953. Se scoală iar, se așază în fotoliu și se concentrează. Se duce la birou, pune o virgulă după 1953 și adaugă: în satul Pietrești. Se scoală, foarte satisfăcut, și pune de ceai: ce-a fost mai greu - începutul - a fost scris. Restul va veni de la sine. Străfulgerat de o idee, se întoarce la birou și transformă punctul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
adaugă: în satul Pietrești. Se scoală, foarte satisfăcut, și pune de ceai: ce-a fost mai greu - începutul - a fost scris. Restul va veni de la sine. Străfulgerat de o idee, se întoarce la birou și transformă punctul de după Pietrești în virgulă și adaugă: județul Gorj. Citește cu voce tare începutul memoriilor: — Numele meu este Lionel Frunza. M-am născut pe 13 mai 1953, în satul Pietrești, județul Gorj. Nici că se putea un început mai concis, mai convingător și, în același
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
neliniștește. Pune în apa fierbinte un pliculeț cu ceai de tei, cunoscut pentru efectul lui liniștitor. Bea ceaiul cu înghițituri mici. Deplin liniștit, știe ce-i lipsește din începutul memoriilor ca să fie perfect. Redeschide caietul, transformă punctul de după Gorj în virgulă și adaugă: România. Așa da: toți cititorii francezi vor înțelege despre ce e vorba. Stinge lumina și se bagă în pat. Adoarme. Capitolul 5 în care Lionel dă de pomană așa cum cere datina, amărâții din Angers zic bogdaproste, o televiziune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fac fișe de trimitere Transliterarea vedetei nume de autor se face pentru numele de autori ce provin din limbi care NU folosesc alfabetul latin. 1. Autori menționați prin nume real Numele real este format din: numele de familie, urmat de virgulă, prenume. Se notează în forma pe care o are în limba originală a autorului, la cazul nominativ. Este bine ca prenumele să fie completat, renunțându-se doar la o inițială. Inițiativa patronimică (numele tatei) se completează doar pentru autorii din
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
a ISBN-ului / (spațiu bară oblică spațiu) precede noțiunea de responsabilitate = (spațiu egal spațiu) precede titlul paralel (lucrare sau serie) : (spațiu două puncte spațiu) precede o explicativă(informații la titlu) sau menționarea ilustrațiilor sau prețul (element facultativ ) ; (spațiu punct și virgulă) precede responsabilități intelectuale (traducător, prefațator, editor) care pot deveni vedete complementare sau loc de publicare, de tipărire, numărul publicației în cadrul seriei) , (virgulă spațiu) separă numele autorilor în cazul responsabilităților egale . (punct spațiu) separă titlurile lucrărilor diferiților autori + (spațiu plus spațiu
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
puncte spațiu) precede o explicativă(informații la titlu) sau menționarea ilustrațiilor sau prețul (element facultativ ) ; (spațiu punct și virgulă) precede responsabilități intelectuale (traducător, prefațator, editor) care pot deveni vedete complementare sau loc de publicare, de tipărire, numărul publicației în cadrul seriei) , (virgulă spațiu) separă numele autorilor în cazul responsabilităților egale . (punct spațiu) separă titlurile lucrărilor diferiților autori + (spațiu plus spațiu) marchează prezența în document a materialului însoțitor () (paranteze rotunde) încadrează datele referitoare la tipărirea documentului [] (paranteze drepte) marchează informații obținute de către bibliotecar
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
fenomenul devenise de nestăpânit, îngrijorările sale crescură. Anunță organele în drept, dar în același timp își amintea de fostul magaziner, Moș Ghiuriță. De fapt, toți îi spuneau Moș Guriță, pentru că avea darul de a povesti orice întâmplare cu punct și virgulă, luând-o încă de la facerea lumii. Da, dar pe timpul lui era ordine, materialele nu lipseau, gestionarea acestora se făcea la milimetru și la gram, ca la carte. De multe ori îl bătea gândul să-i facă o vizită acestui fost
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Bărbatul se întoarce spre ea, mijindu-și ochii, nu tocmai a tresărire de amor, și plusează sec: "Bine că ești tu deșteaptă! Te dai mare intelectuală, ce să-ți zic!" "Normal. Da' nu că mă dau, ci află tu că, virgulă, chiar și sunt! A doua promoție de Filologie de la Spiru, băiatule! Cea mai tare facultate particulară de la noi, dacă mă-nțelegi... Plus că, fii atent, nu oricine este redactor la Evenimentu', să știi!" "Daaa, cum să nu. De la piticu' ăla
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]