777 matches
-
aceste perioade a dominat interesul față de femeie, văzută alternativ, când ca Madonă, când ca Veneră. Între timp, în vremea Renașterii, atât datorită recrudescenței interesului pentru antichitate, cât și altor cauze pe care nu e loc să le enumerăm acum, prietenia virilă redevine o temă „culturală” și Montaigne, de pildă, vorbind de prietenia dintre el și Etienne de la Boétie, o tratează în spirit și cu referințe antice. Trebuie să remarcăm că la Grecii antici prietenia virilă făcea loc și așa numitului „amor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
loc să le enumerăm acum, prietenia virilă redevine o temă „culturală” și Montaigne, de pildă, vorbind de prietenia dintre el și Etienne de la Boétie, o tratează în spirit și cu referințe antice. Trebuie să remarcăm că la Grecii antici prietenia virilă făcea loc și așa numitului „amor grec”, despre care Montaigne spune : (Ess., I, cap. XXVIII). Caracterul ambiguu al prieteniei la Greci apare ca de la sine înțeles în dialogul lui Platon, Lysis sau despre prietenie. Dialogul acesta e plin de arguții
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
erosului uman. Călinescu afirma natura senzuală a lui Eminescu, robustețea vitală atât a omului cât și, ceea ce importă în primul rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a morții, e un sentiment eminamente viril, propriu maturității superioare, cum îl vedem la Dürer, la Shakespeare, la Cervantes
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a morții, e un sentiment eminamente viril, propriu maturității superioare, cum îl vedem la Dürer, la Shakespeare, la Cervantes, la Baudelaire, la Eminescu. Concepția romantică despre iubire, de la trubaduri și Minnesängeri până la un Novalis și până la Eminescu, e asociată cu aspirația contopirii cuplului în eternitatea neființei. Fascinația
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
doilea orizont e într-adevăr dominant în postume, deși deloc exclusiv ; funerarul în genere, în plan fie uman, fie cosmic, străbate întreg continentul liric eminescian. I. Negoițescu, insistând asupra perspectivei funerare, nu contrazice deloc, în fond, teza robusteței vitale și virile a poetului afirmată de Călinescu, dar merge până la niște consecințe mai îndepărtate pe linia filonului plutonic pe care l-a intuit și denumit. A denumi un fenomen este, nu numai în critică, un act creator. De altfel, în ce ne
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tatăl meu mi-a atras luarea aminte : „Uite, ăsta e doctorul Voiculescu, un mare poet și un om minunat, un fel de sfânt”. Un guler mare, alb, răsfrânt peste o haină cafenie, dădea acestui chip ușor angulos și de o virilă frumusețe, cu ochi lucizi și implacabili, oarecum un aer de epocă elizabetană, o înfățișare de poet sau poate de ilustru ostaș („Poeții sunt astăzi eroii omenirii”, avea să spună, mult mai târziu, doctorul Voiculescu, în unul din multele versuri memorabile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
chemat să-l examineze pe Victor, copilul sălbatic din Aveyron, îl declară autist. 32 Joseph Rudyard Kipling (1865-1936), scriitor englez, poet și romancier. Rămas celebru îndeosebi pentru poemele dedicate soldaților britanici, pentru Cartea junglei și pentru Kim, care celebrează calitățile virile ale omului. Premiul Nobel pentru literatură în 1907. 33 Wendy Doniger O'Flaherty (1940), indianistă americană, scrie o întreagă literatură despre tradiția textelor sanscrite, multe din ele fiind traduse de ea. Din 1978 predă la Catedra Eliade de Istoria religiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
găsit un motiv artistic în asemenea transcripții care nu sunt totuși transcripții literare? E o îndeletnicire puerilă pe care copiii de la școalele elementare o săvârșesc cu creta pe ziduri ca să dovedească lumii importanța lor. Ar cuteza unii din acești matatori virili ai expresiilor tari, într-o adunare la Academie, la Ateneu, ori în familie față de soțiile și copilele, mamele și surorile lor să rostească vorbele pe care le adresează poporului român și tuturor popoarelor lumii? Atari repetiții fastidioase le socot oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
atinge pe unii dintre scriitorii noștri tineri cei mai de talent. E vorba de transcrierea, frecventă astăzi, a înjurăturilor. Acest entuziasm pentru vocabulele rușinoase ar trebui răcorit. Pare a fi un fel de impotență artistică. Ar cuteza oare acești matadori virili să rostească într-o adunare la Academie, la Ateneu, ori în familie, față de copilele, surorile și mamele lor asemenea expresii? Atari repetiții fastidioase vor fi fiind oare singurele lor resurse pentru a-și agrementa stilul? S-ar îndemna să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
quo-urile sunt avenite. Farsa speculează nu atât stupefacția don juanului improvizat, cât mai ales lașitatea acestuia probată cu o altă ocazie, iar evenimentul este relatat. O încăierare pe stradă, episod oportun ca locutorul să-și fasoneze profilul eroic și prestația virilă, revelează neașteptat lașitatea lui Mișu, o lașitate excesivă. Mișu nu doar că părăsește locul incidentului pentru a se ascunde, dar și după ce conflictul s-a consumat, înconjurat de prieteni, acesta refuză să iasă din ascunzătoare. Reacția isterică provocată de șocul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai ales, a formei legionarexe "„legionar" a acesteia, din femei nu mai rămânea practic decât atributul de a naște și crește bărbați. Singurul lor sens coerent era cel de a fi „mume”, căci țara are nevoie de sentimente și atitudini virile, are nevoie de bărbați ca agenți istorici 9. Spirite talentate ale vremii, de talia lui Mircea Eliadexe "„Eliade,Mircea", de exemplu, s-au prins în concertul eliminării oricăror tentative de democratizare, inclusiv în relațiile de gen. Disprețul strivitor față de tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
bine își taie mîinile, decît să subscrie la suirea pe tron a lui Carol. Era nevoie deci de pregătirea partidului pentru o opoziție prigonită. Era necesară înarmarea partidului cu cadre solide și combative. Mulți se întrebau dacă Duca are energia virilă, aproape brutală, care se cere pentru a domina partidul și a se impune regelui. Duca, însă, sub aparențe mlădioase, ascundea o intransigentă corectitudine politică și o rară onestitate personală. Șef al partidului, Duca era în fiecare zi la clubul central
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
alte scrieri. Protagonistul întruchipează călătorul absolut, himeră de care se îndrăgostesc mai multe femei (Anna-Maria, poeta Lully, Elsa Gould, Ica Antoniadi, Venetziana Vergatti, Sandra ș.a.). Prozatorul ambiționează să construiască prototipul „bărbatului ideal(izat)” - echivalent, mutatis mutandis, al eternului feminin: misterios, viril, cu chipul ars de soare, ca și cum „cântau în el toate melodiile sudului” și parcă „venea dinspre șireagul de insule, de dincolo de meandrele Tainei”. Acest tip de personaj se înrudește, până la un punct, cu aventurierii și rătăcitorii lui Panait Istrati. Mereu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
în percepția filosofilor și a călătorilor reali. Larry Wolff nu urmărește să demonstreze gradul de adevăr al acestor reprezentări, ci influența lor asupra cartografierii simbolice a Europei divizate și a desenării granițelor mentale între Apus (subiect al cunoașterii, superior, dominant, viril, prototip al civilizației) și Răsărit (obiect al cunoașterii, dominat, efeminat, pasiv, inferior, prototip al barbariei și căderii în afara istoriei). Conturarea hărților politice, economice și filosofice de către Iluminismul apusean, anunța divizarea Europei înaintea căderii "Cortinei de fier". Harta filosofică a Luminilor
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
transformă existența într-un eveniment cosmic în cadrul căruia inițierea oprește durata profană și folosește energiile sărbătorii pentru a accede la sacru. Marcată calendaristic pentru colindele din cadrul obiceiurilor de iarnă, sărbătoarea „este locul privilegiat al riturilor de inițiere, care conferă virtuți virile și puterea de a procrea”. Suprapunerea temporală a fenomenului analizat cu timpul festiv înlesnește identificarea cu arhetipul, fiindcă „în sărbătoare se regăsește prima apariție a Timpului sacru, așa cum s-a petrecut ea ab origine, in illo tempore”. Intermezzo pentru ființă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a lumii de la început, o renaștere prin gestul originar. Colindele tip , Furarea astrelor, dezvoltă acest motiv prin personajele antagonice din mitologia creștină: diavolul sau Iuda răpesc corpurile cerești, iar sfinții cu reprezentare eroică (Ilie, arhangheli) refac ordinea universului. Ca principiu viril, soarele fertilizează universul și, de aceea, fetele nubile aflate în timpul inițierii au interdicția de a vedea lumina zilei. Protagonistul aflat sub dominanta solară se naște chiar din soare, ca în exemplele citate de Lucia Berdan: „Într-un basm din colecția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ăia” (Măldăieni - Teleorman). Preludiul la adevăratele fapte vitejești face instanța epică să treacă rapid peste descoperirea dușmanilor arhetipali, definitivată rapid prin perfectul compus al indicativului. Gestul repetabil al vânătorii ține însă de un alt timp, de tiparul atemporal al inițierii virile, actualizat de pruncul cu naștere nefirească. Importanța fundamentală a acestei ocupații istorice reiese din testamentul împăratului tată, care modelează traseul inițiatic al urmașului său prin interdicția - mesaj ce conține localizarea magică: „Un lucru numai am să-ți spui: Vezi tu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
obscure, instinctuale și pasionale. Lăsate în voia lor, neasumate de către spirit, ele nu pot decât să joace un rol distructiv, în univers și în om”. Măr, feciorul născut prin iradierea fecundității vegetale, ucide fiara și domolește astfel haosul prin gestul viril ordonator, specific spiritului inițiat. Cerbul solar este o altă ipostază a haosului invaziv ce trebuie să piară de mâna flăcăului, motivul fiind comun din Balcani până în Baltica. În tipul acesta de colinde calul dispare, confruntarea între vânat și erou este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în leagăn cine șade?/ Șade Ioana, d-ochi-și negri” (Coconi - Ilfov). Mihai Coman explică această mutație printr-o interferență „a două straturi diferite de civilizație: aceea a vânătorilor și aceea a societăților de păstori și agricultori”. Cerbul ține evident de îndeletnicirea virilă a vânătorii, iar prezența lui în bestiarul inițierii feminine este redusă. Bourul cu fecioara în coarne reprezintă un arhetip universal, un exemplu în acest sens fiind răpirea Europei de către Zeus tauromorf. Limba veche dezvăluie însă sursa acestei coincidențe simbolice prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
masculin și cerb fiind foarte amplu exemplificată de colindele de fecior. O jertfă totemică răsturnată, ce amintește de orațiile de nuntă unde mireasa ia forma ciutei, sugerează într-o colindă din Oprea, Făgăraș. Colindătorii transformați în vânători (inițiați ai forței virile) cer fetei colindate un sacrificiu care afectează pozitiv comunitatea: „Nu te fată spăimântară/ Nu ți-om cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și coarnele/ Că le cere doamna noastră,/ Prin dunghii să strecurăm,/ Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri să ospătăm”. Urmărirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru a marca simbolic începutul de lume: „Intră-n râu și până-n brâu/ Și de corn tu să m-apuci,/ La margine să mă tragi./ Voinea bine-l d-ascultară” (Mlăceni - Vâlcea). Strunirea fiarei prin apucarea coarnelor reprezintă un gest viril, de luare în posesie, ce invocă soarele să răsară deasupra apelor cosmogonice. Supunerea cornutei este precedată de imersiunea parțială a flăcăului, jumătatea înghițită de monstrul figurat de ape amintind de intrarea lui Mistricean în strămoșul ofidian. În basme, șarpele își
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atestate de legendele omenirii. „Vechii perși, de pildă, credeau că pământul se sprijină pe coarnele unui taur (...). Cutremurele de pământ se produceau atunci când, obosit, taurul arunca pământul de pe un corn pe celălalt”. Influența asupra stabilității terestre se exercită prin intermediul simbolului viril al coarnelor și într-un basm din Izvoare, Soroca: „eu am puteri sî-nfig coarnili-n pământ, pământu sî cutremuri”. Seismul este provocat de puterea supraîncăr¬cată a fecundității telurice, coarnele bovine fiind apanajul „Marii zeițe a fecundității”. Perechea bourului htonian cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În viziunea cu adevărat revoluționară a filozofului, omul - Omul integral și anistoric - se „recompune” și prinde un „relief psihologic” remarcabil, dobândind alături de latura „armonică, apolinică, calmă” și pe cealaltă, neastâmpărată, jucăușă, inventivă, neliniștită la extrem, sursă a creației, a candorii virile, a devenirii. Dionisiacul care e muzica, În primul rând, alta Însă decât cea care susură armonic și cuminte, previzibil, lângă corifeul muzelor, Apollo, mai degrabă acea muzică ce dezlănțuie forțe ascunse, obscure, ale firii umane de-o violență uneori fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
distanță și produs al unei alte culturi și civilizații, intuiește adânc, puternic, forțele miraculoase, „destructive” ale muzicii. Dionisiacul Îi apare astfel scriitorului rus doar ca un element negativ neliniștitor, al abisalității umane; filozoful neamț merge Însă până la capăt și, alături de „virila dezordine” pe care o aduce cu sine acest zeu, el și suita sa, Încarcă ființa umană cu calități și prerogative nebănuite, calități care nu rareori În istorie puteau trece drept tot atâtea limite, „defecte grave”, pulsiuni negative etc. Omul, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
camarilă. Mai exista o „dimensiune”, un resort important al puterii sale - l-am numit mai sus, Resentimentul, În accepția lui Nietzsche și nu În cea curentă, ca ranchiună etc., capacitatea dictatorului de a ațâța din cotlonul celor mai rele, mai virile și mai vechi instincte, unele pseudo-calități, cum ar fi naționalismul, bazat nu pe valoare specifică și pe voință tradițională, coumună, ci pe excluderea „celuilalt”! Acest „celălalt” era exclusiv privilegiul Celui din vârf de a statua; și, dacă În vremea brutală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]