797 matches
-
lunii îl vrăjise și pe el ...“. După o lungă noapte, Andronic și șarpele dispar într-un mod la fel de misterios ca cel al apariției lor. Conform dicționarului Doinei Ruști, șarpele este: „semn al renașterii, al infinitului și al dedublării, demon și virtualitate a focului (...), spirit al adâncurilor reprezentând forțele necontrolabile ale naturii, șarpele este totodată și cunoscător al secretelor, izvor de înțelepciune (...), dar atributul său simbolic dominant este dat de sensul transformărilor, echivalate cu timpul și curgerea lui (...). În opera artistică a
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
sine, suficient sieși. Așteptîndu-se calm, neagitat-conjunctural, verdictul valorizării, al omologării. Sosit imediat/ sosit în timp: nu prea contează. De observat, imediat, că specia e rarisimă, dacă nu chiar lipsind cu desăvîrșire. Să-i semnalăm totuși existența, de ce nu, doar ca virtualitate. Cum însă și exemplarele acestea rare trebuie să trăiască, să mănînce, să se îmbrace, să plătească taxe, să se distreze, e absolut necesară întreținerea unei oarecari relații cu un public oricum predilect, dinspre care ar trebui să vină și vitalele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apoi Ioana l-a întîlnit pe Petru și trăi nefericită". Combinația de secvențe prin CUPLAJ, INSERȚIE și ECHIVALENȚĂ produce POVESTIRI COMPLEXE. ¶O secvență elementară TRIADĂ (Bremond) e formată din trei termeni sau FUNCȚII corespunzînd celor trei stadii ale unui proces: virtualitate (situația care deschide o posibilitate), actualizarea posibilității și finalizarea. Bremond 1973 [1981]; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Greimas 1970 [1975], 1971, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Prince 1982; Todorov 1981. Vezi și PROPOZIȚIE SIMPLĂ, TRANSFORMARE. secvență de sosire [transform]. Șirul care rezultă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
trait]. Calitatea sau însușirea unui PERSONAJ care revine într-o serie de situații și evenimente. ¶Chatman 1978. Vezi și ATRIBUT, SEM. triadă [triad]. O serie de trei unități sau FUNCȚII corespunzînd celor trei stadii fundamentale în desfășurarea unui proces (1) virtualitatea (deschiderea unei situații ca posibilitate); (2) actualizarea sau non-actualizarea posibilității; (3) finalizarea sau non-finalizarea și constituind SECVENȚA narativă (minimală, atomică) elementară. Finalizare Actualizare Virtualitate Non-finalizare Non-actualizare Mai precis, o secvență elementară dată ar putea consta din "prejudiciere, intervenția eroului, victorie
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
serie de trei unități sau FUNCȚII corespunzînd celor trei stadii fundamentale în desfășurarea unui proces (1) virtualitatea (deschiderea unei situații ca posibilitate); (2) actualizarea sau non-actualizarea posibilității; (3) finalizarea sau non-finalizarea și constituind SECVENȚA narativă (minimală, atomică) elementară. Finalizare Actualizare Virtualitate Non-finalizare Non-actualizare Mai precis, o secvență elementară dată ar putea consta din "prejudiciere, intervenția eroului, victorie", iar o altă secvență ar putea consta din "prejudiciere, intervenția eroului, eșec". Într-o triadă, termenul posterior îl implică pe cel anterior, și nu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ar putea termina prin victorie sau înfrîngere. Triadele se pot combina pentru a duce la secvențe mai complexe și, potrivit lui Bremond, modurile cele mai caracteristice de combinare sînt ÎNLĂNȚUIREA (succesiunea, bout à bout: închiderea unei secvențe constituie deschiderea situației ca virtualitate într-o altă secvență), INSERȚIA (enclave: o secvență este inserată în alta și particularizează sau detaliază una din primele sale două funcțiuni) și ECHIVALENȚA (accolement: aceeași secvență, considerată din două puncte de vedere diferite, constă din două seturi diferite de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și spațiul fizice. Acum, cei din "Marea Veșnicie se Întîlniră la Sfatul Domnului,/ Sub chipul Unui Om [...]/ Pastorul cel Bun [...] Domnul și Învățătorul,/ Ca să Creeze Omul Dimineață de Dimineață"219. Timpul și spațiul există acum că posibilități înzestrate cu o virtualitate (destinul), însă ele nu pot "crește" fără o intervenție, o voință de sus, din planurile superioare de existență. În acest sens, Lovinescu spune că un plan inferior de existență nu poate subzista decît din vitalitatea primită/furată de la un plan
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
preexistent (marca ontologiei umanului); mai degrabă are semnificație dezvăluirea constituției de ființă a ființării om (Dasein-ului), a orizonturilor în care acesta își desfășoară relația sa cu ființa. În ultimă instanță, demersul prin ontologia fundamentală își găsește sensul în dezvăluirea rolului virtualității "spațiului" uman în survenirea atributelor (elementelor structurii factice) care încarcă existența (omenească) și o face să fie într-o lume. Prin urmare, putem pune la socoteala modelelor de reconstrucție a umanului și ontologia fundamentală. Aceste trei modele de reconstrucție a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Înaltă de antropomorfism: vasul poate avea cap, gură, buză, cioc, plisc, ureche, gât, pântece, picior, fund. Așa cum afirmă Gaston Bachelard, casa reprezintă non-eul care protejează eul. Ființa adăpostită spiritualizează spațiul adăpostului său. Ea „trăiește” casa ca realitate, dar și ca virtualitate, atât prin raționare, cât și prin visare, astfel Încât orice adăpost dă prilejul unei desfășurări onirice. Locuința nu este numai adăpostul de fiecare zi, implicând prezența, unicitatea și identificarea. Adaptarea sau traiul Într-o locuință nouă reînvie și actualizează trăirile in
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un proces temeinic și Îndelung de „realizare” În biserică a credinței și conduitelor corespunzătoare. Virtualizăm gesticulațiile care suportă acest proces, prin prelungiri firești a ceea ce deja a Început, a prins contur, a devenit real. Căci, dacă realitate nu e, nici virtualitatea nu poate să apară! 11.5. Revigorarea discursului religios Suntem contemporanii unor reconfigurări ale universului comunicațional În care mesajele de tot felul se confruntă, se Întretaie, se stimulează sau se anihilează reciproc. Într-un astfel de peisaj, ne Întrebăm cum
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mai complicate, se transformă în elegie pură, în reveria unui altundeva și în fantezie grațioasă. Conștient de magia „împărecherilor de slove”, dar și de istoria depusă în ele, A. este recunoscător cuvintelor pentru „credință”, pentru puterea lor de evocare, pentru virtualitățile lor poetice, cauțiune a propriei dăinuiri (Imn). Motivul creației revine, când direct, confesiv, când aluziv ori încifrat în simbol (Darul valurilor, Visătorul, Metamorfoză). Comoara de sub Rin, din Visul unui Nibelung, constituie un simbol al operei dorite și visate, dobândită printr-
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
cu volumul Drumuri ca-n palmă, cuprinzând scurte povestiri ce excelează prin concizie, analiză lucidă și o deosebită putere de sugestie. Varietatea mediilor investigate, precum și diversitatea modalităților stilistice, de la notația lirică la duritatea pasajului naturalist, au determinat critica să remarce virtualitățile de romancier ale autorului, care în 1972 își tipărește primul roman, Trapez, cu o pronunțată tentă socială. Cartea evocă drumul contorsionat al devenirii unui tânăr, descendent dintr-o familie de „foști”, Mihai Olaru. „Apropiat tematic și chiar valoric de Intrusul
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
sus) putea fi de un real sprijin pentru consolidarea fragilului organism statal al Moldovei, dar nu avem informații în acest sens. Nu știm nici despre eventuale legături stabilite de Bogdan cu Țara Românească, Polonia, Lituania sau Hoarda de Aur, dar virtualitatea lor nu trebuie eliminată. În vremea domniei lui Bogdan (1364-1367), noul stat românesc de la est de Carpați și-a extins teritoriul prin includerea altor formațiuni politice dintre Carpați și Nistru. De la valea Moldovei, cu capitala la Baia, statul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pus protector „între trup și ce-i afar”. Mică vietate hermafrodită, melcul e o făptură perfectă, ce nu are nevoie decât de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act de magie, dar unul necugetat), el simbolizează increatul, virtualitatea pură, latența neprimejduită de vreo „concretizare” în ordinea fenomenală. Inexistentul, odată ieșit din condiția lui, suportă capriciile și rigorile ce apasă lumea viului; spiritul, deschis imprudent către materie, intră și se transformă în ea, devenind „perisabil”. Sinteza nu e, de
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
elementelor solide și adevărul acesta se poate vedea după puțină reflecție, căci atmosfera cuprinde acid carbonic care are 714 părți de oxigen și 338 părți carbon. În orice clipă planta e ruina trecutului și-n acelaș timp, după puterea și virtualitatea ei, colțul viitorului; mai mult încă, ea e un produs deplin, perfect și excelent pentru prezent. Dezvoltarea începe așadar în stomahul plantei și se continuă în stomahul animalului, până ce pământul e îndestul de preparat pentru a servi scopurilor omului. 966
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru mentalitatea mitică, o „lume de dincolo”, unde sălășluiesc nu numai fiarele sălbatice, dar și balaurii și ielele, demonii bolilor și duhurile rele, o lume nehotărâtă (la propriu și la figurat), nesigură, necunoscută, străină, ostilă chiar, o lume a tuturor virtualităților și latențelor (15). Această situație este sesiza- bilă în chiar declarațiile țăranilor români de acum doar câteva decenii : „în hotar merge omul liniștit, merge ca pe locu’ lui ; n-are de ce se teme. Hotarul e așa ca o îngrădire ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fenomenală), locul de la infinit ar fi devenit virtual, veșnic vacant, iar Divinitatea ar fi acționat, cu folos evolutiv, nelimitat în timp; de fapt, aceasta e părerea pe care o susținem. Un aspect, care se poate constitui într’un argument privind virtualitatea lui dumnezeu, este oferit de conceptul trinității atât creștine, cât și hinduse. Pentru creștin, există un singur dumnezeu, dar acesta cuprinde “trei persoane egale, identice în esență, dar distincte în existență ”. Noi nu putem decât să trimitem la schema din
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
decide care trebuie să aibă întâietate în împlinirea destinului național. Și Noica repudiază partea rurală, cu toate că nu îi neagă valoarea. Doar că nu ne vede răzbătând istoria astfel. Cu simple valori țărănești noi putem avea cum avem cu adevărat toate virtualitățile: de cultură, de omenie, chiar de înfăptuire istorică; dar nu avem nicio actualitate" (Noica, 1990: 36). Împotriva celor care vedeau inevitabil drumul către urbanizare, Motru arăta că popoarele urmează linii de progres diferite și că nu este neapărat să considerăm
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și studenții sau elevii au posibilitatea: - de a se documenta, de a obține informații specifice, „la zi”; - de a explora o lume reală, dar și una virtuală. Din acest punct de vedere,Internetul deschide un nou spațiu activității, cel al virtualității (În lumea actelor și evenimentelor, dar și al obiectelor, al lucrurilor); adică un spațiu al simulării care permite elevilor și studenților de a depăși limitele impuse de realulimediat și de a merge În imaginar, În trecut sau În viitor (de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
culturii populare, purtătorul matricei noastre stilistice”. În 1940, Liviu Rebreanu aducea, în Laudă țăranului român, prinos de recunoștință celui căruia, de-a lungul veacurilor, i-a fost „ursită să conserve rasa, pământul, limba și credința noastră”, el fiind „întruchiparea tuturor virtualităților și energiilor românești”. În 1911, Nicolae Iorga, oprindu-se în discursul său de recepție (Două concepții istorice) asupra rolului istoriei și al istoricului, afirma: „istoricul e un bătrân prin experiență al nației sale”, el fiind dator „a fi un animator
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
respecta reciproc: „Nu este om al adevărului acela care luptă numai pentru adevărul lui” (proverb). * „Ceea ce Înfrumusețează deșertul este că pe undeva el ascunde o fîntînă.” (A. de S. - Exupéry) La fel și „sufletul” omului: ascunde atîtea promisiuni, cuprinde atîtea virtualități! Însă poate că adevărata frumusețe se ascunde În enigmele cunoașterii: acest potențial este frumos pentru că, deși el nu poate fi văzut, este simțit, intuit. * „Ațipind reflexele, trezești reflexiile.” (Emil Cioran) De parcă acest drum se Înscrie În mod inevitabil În psihologia
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cerută, care ar fi rămas astfel în posesia lui. Ironic, el conchide că banii îngropați într-o grădină, plasați într-o bancă sau împrumutați unui prieten există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele? La ce bun să-ți consacri existența participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de împotriviri. Triumful științei și tehnicii e atât de impresionant, încât binele pe care l-ar putea așterne asupra planetei e ținut în suspensie din cauza autoepatării și a delirului tehnolatru ce tulbură adesea și împuținează conștiințele. Omenirea deține azi, ireversibil, virtualitatea propriei ei distrugeri. Față de această perpetuă și apocaliptică primejdie, se impune o lărgire a conștiinței în spirit umanist. Aceasta nu se poate fără o cultură clasică, ceea ce înseamnă neapărat o cultură literară. Nu puțini sunt cei care consideră cultura literară
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și fatalismul, chiar dacă afirmă caracterul legic al devenirii istorice. Într-un sens, ideea că libertatea e necesitatea înțeleasă poate fi considerată un „amor fati”, dar este acel caz de „fatum” pe care ți-l faci, adică trebuie să discerni dintre virtualități pe cea mai pozitivă, pe cea mai fecundă, pe cea mai conformă rațiunii. — Sunteți un marxist? - Cred că da. Marxismul, care este, cum se știe, o doctrină radicală și revoluționară, are totodată o forță integratoare și conservativă (nu conservatoare) prin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
totul alt nivel decât acela al Întrebării propriu-zise de a ști dacă eroina moare sau nu În Theophano, estetul e cu siguranță Îndreptățit să laude calitatea acestui pasaj, căci Într-un fel asta există acolo, măcar și cu titlul de virtualitate nerealizată. Puține sunt romanele de aventură din acea vreme care să nu aibă un personaj feminin și vedem cât de rău umple asta timpul cititorului fără existența unei povești de dragoste. Și cum, de atunci, nu o omori pe eroină
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]