796 matches
-
omul-melc, lunecînd pe balele lui tehnologice, închipuire albă clădirea gării Rebricea, el mînca semințe, lanterna prezența lui în mînă, stația pe stînga haltă în somn, înaintea Romanului dacă mergi între două femei scapi? depinde de kilometri! banchetele nu mai sînt virtualități cu oamenii-banchetă, țiganii cu muzica, trompeta stă alături, rup graiul originar în românește, deosebești cuvinte, fraze, ne-am ras frumos, fumăm, am fumat în cîteva rînduri, controlorul strigă: mai ușor cu gălăgia! la vorba voastră, semnul minoritarilor să vorbească mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
luciri fără ieșire decît pustia evidență, interiorizează ineficient, odihnă plată, linie strîmbă de becuri cu iluzia din timp, că măsura de acum n-a mai fost vreodată, ora de voiaj s-o țin cu mine, vechea manie colecționismul bizar, Eu, Virtualitatea Mea Neprețuită și Închiriată cu Ora, am curs cum are banul, numai el plătește ce nu face și invers, în a șaptea călătorie ești așa de lăsat în pace că îți trec cu vederea chiar dacă le furi călătoria, trenul personal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
atenție și tendințelor înnoitoare, prin găzduirea unor scrieri de Ion Minulescu, Gib I. Mihăescu, Victor Papilian, Emil Isac, Mihai Beniuc. Se încerca „o transpunere suplă în miezul mentalității timpului”, dar și - conform articolului-program redactat în 1936 de Al. Dima - ridicarea „virtualităților etnice și etice la rangul unor mari actualități naționale”. Din 1934 cu subtitlul „Buletin de tehnică culturală” (păstrat până în 1944), T. anunța că va da întâietate, contra „stadiului liric”, metodei și sistematizării culturale. Rămânând pe axa cristalizării naționale ca ideal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
exaltarea și redimensionează conturul unei vârste a faptei războinice strălucite, prin comparație cu izbânzile progresului: arta, științele, viețuirea înfrățită a națiilor în pace. Totuși sugestia de impasibilă clepsidră cosmică, de mecanică oarbă a universului domină și, prin ea, poemul vădește virtualități eminesciene. În ciuda înălțimii artistice atinse uneori în poemele meditative, A. este dezavantajat de inexperiența poeziei românești în mânuirea unui limbaj metaforic pe măsura gândirii speculative. Efectul superior al poeziei vine nu din strălucirea concretului imagistic, cât din dramatismul discursului, rod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
căsuțelor dintre care progresul viitor al cunoștințelor le va umple pe unele, în timp ce altele vor rămîne goale temporar sau definitiv. Controlul experimental, testarea faptelor lipsesc. Încă nedomesticită de disciplinele cercetării, mintea e îmbătată de propria-i putere și de descoperirea virtualităților sale. Exemplară în această privință, o anecdotă povestită de Plutarh în Symposiaka îl are ca erou pe unul dintre cei mai faimoși filozofi presocratici. Într-o zi, pe cînd mînca o smochină, Democrit găsi că aceasta avea un gust de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Înaltă de antropomorfism: vasul poate avea cap, gură, buză, cioc, plisc, ureche, gât, pântece, picior, fund. Așa cum afirmă Gaston Bachelard, casa reprezintă non-eul care protejează eul. Ființa adăpostită spiritualizează spațiul adăpostului său. Ea „trăiește” casa ca realitate, dar și ca virtualitate, atât prin raționare, cât și prin visare, astfel Încât orice adăpost dă prilejul unei desfășurări onirice. Locuința nu este numai adăpostul de fiecare zi, implicând prezența, unicitatea și identificarea. Adaptarea sau traiul Într-o locuință nouă reînvie și actualizează trăirile in
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
un proces temeinic și Îndelung de „realizare” În biserică a credinței și conduitelor corespunzătoare. Virtualizăm gesticulațiile care suportă acest proces, prin prelungiri firești a ceea ce deja a Început, a prins contur, a devenit real. Căci, dacă realitate nu e, nici virtualitatea nu poate să apară! 11.5. Revigorarea discursului religios Suntem contemporanii unor reconfigurări ale universului comunicațional În care mesajele de tot felul se confruntă, se Întretaie, se stimulează sau se anihilează reciproc. Într-un astfel de peisaj, ne Întrebăm cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
crearea de personalități multiple. În opinia autorilor, în aceste situații, eul real devine descentrat, iar identitățile confuze, prin simplul fapt că utilizăm comunicarea mediată computerizat pentru a descrie și exprima diferite personaje sau personalități. Totuși, membrii comunității sunt conștienți de virtualitatea identităților celorlalți și relaționează în baza similarităților descoperite în cyberspațiu, indiferent dacă acestea au sau nu corespondent în spațiul real. Unul dintre principiile care stau la baza relațiilor din cadrul comunităților de acest tip este acela că modalitatea în care aleg
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
eului, o parte integrantă a personalității lor, fie ea manifestă sau latentă. Într-un studiu etnografic amplu asupra așezării online Second Life, Boellstorff concluzionează că "lumile virtuale reconfigurează sinele și socialitatea, dar acest fapt este posibil numai pentru că ele remodelează virtualitatea care caracterizează ființele umane în lumea propriu-zisă [reală, (n.t.) ]. [...] Tocmai existența virtuală este aceea în care suntem umani" (2008, p. 29). Modul în care indivizii asimilează identitățile lor alternative și se implică în viața virtuală demonstrează acest fapt. Pentru
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
marcă să consumăm etc. Nu vedem mediul nostru ca o construcție artificială care utilizează mass-media pentru a beneficia de resursele de care dispunem (bani, timp, putere, cunoștințe), ci ca pe o "realitate", o stare de fapt. Procesul de înglobare a virtualității în concepția noastră despre realitate este explicat de Baudrillard (2000) astfel: în cadrul primului pas al civilizației, când au fost create discursul, și apoi scrierea, semnele au fost inventate pentru a arăta spre realitate. În cadrul celui de-al doilea pas al
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
narației la pitorescul scientist, de la livrescul debordant la experimentul lingvistic, de la deconstrucția toposurilor epice la resemantizarea locurilor comune sau de la omniprezentul kitsch la revrăjirea lumii. Spre deosebire de Cărtărescu, O. mizează mai puțin pe arsenalul mitico-simbolic, cât pe resursele textualismului și pe virtualitățile satiriconului. Cu o structură polifonică și mozaicată, Coaja lucrurilor... prezintă, într-o manieră joyceană, o zi din viața arhitectului Ștefan Gliga, folosită ca pretext epic pentru revivificarea unor forme literare aparent clasate, dar și pentru șarjarea situației din România de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
pornind tocmai de la „romanul epistolar” I. Negoițescu - Radu Stanca, care scoate cel mai bine în relief „mecanismul manierist de identificare/deformare”: „I. Negoițescu [...] mărturisește nevoia imperioasă de a se confrunta cu un model, de a se regăsi în acesta ca virtualitatea sa ideală; răsfrângându-se în model, manieristul pare a se privi într-o magică oglindă care-i retușează trăsăturile [...]. Dar ca efect al acestei răsfrângeri, oglinda ne trimite înapoi un model desfigurat”. Eficiența metodei se observă mai ales în eseurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
fost acuzată după căderea regimului ceaușist pentru prestația ei agresivă înainte de fuga lui Ceaușescu demonstrează în mod limpede prudența și complicitatea echipei conduse de Ion Iliescu. Dar, în ciuda afirmațiilor generalilor Victor Athanasie Stănculescu și Ștefan Gușe (amândoi au vorbit despre virtualitatea unei lovituri de stat a militarilor, dacă aceștia ar fi dorit așa ceva), nu reiese de nicăieri că acest lucru ar fi fost și posibil. Iar dacă o lovitură de stat a militarilor ar fi avut loc într-adevăr, atunci, în
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pe care le actualizează textul, în calitate de relații permanente ale semnului; se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență: "în măsura în care sensul, în interiorul textului se exprimă nu numai lingvistic, ci și extralingvistic ceea ce se întîmplă în mare măsură cu această lingvistică a textului, pe care o considerăm cea adevărată și adecvată trebuie să treacă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de asemenea coerent, asocierea anaforică a lexemelor marchiză și gară nu pune probleme de interpretare. Totuși, așa cum spune Greimas, în Du sens II: Orice discurs, din moment ce vine cu propria sa izotopie semantică, nu este decît o exploatare foarte parțială a virtualităților pe care i le oferă tezaurul lexematic; dacă își urmează drumul, atunci o face lăsîndu-l semănat cu figuri ale lumii pe care le-a respins, dar care continuă să-și trăiască existența virtuală, gata să reînvie la cel mai mic
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pieselor de avangardă, Z. deosebește noțiunile „modernism” și „modernitate”. Dacă respinge modernismul, înțeles ca o extravagantă paradă de virtuozitate, în schimb se declară adept al unui teatru modern, adică al unui „teatru umanitar și de idei”, argumentația revenind mereu asupra virtualităților spectaculare ale textului dramatic, în convingerea că „numai un text nou poate impune forme noi”. Pentru el, piesa de teatru nu poate fi decât o „operă sintetică”, absorbind substanța unui moment anume - istoric, social, ideologic, existențial - sub acea prismă simbolică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
este stilul preferat al scriitorului nonzecist Petre Barbu. în viziunea sa, pledoaria întru prietenie poate deveni „haină grea”, atunci când intervine pasivitatea, nesinceritatea sau comoditatea. și-n această complexitate a existențialului, ar fi posibilă o alternativă: prietenia virtuală. în fond, în virtualitate, aceasta ar putea fi protejată de un paravan de plasmă... și ar părea mult mai comodă... (Ghiță de pe Facebook) Conchizând, lumea reflectată de Petre Barbu pare colțuroasă, (în)frântă, chiar „istovită psihic” și „sfâșiată spiritual” (după cum afirma despre un alt
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
din organizațiile aderente Biroului de la Londra pleacă pe frontul din Spania, formînd astfel o solidaritate combătută cu violență de către mișcarea comunistă internațională, dornică în ultimele luni ale anului 1936, apoi între 1937-1938, să suprime bineînțeles și fizic orice opoziție sau virtualitate opozițională, revoluționară față de stînga sa. Asasinarea lui Andrès Nin, a austriacului Kurt Landau care aderase la POUM, a anarhistului italian C. Berneri, a troțkistului german Rudolf Klement, precum și a multor altora, reprezintă una din compozantele, mult timp ascunsă, a politicii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
deține particularitatea specială că, ajuns în vârful acelui proces auto-sugestiv, el uită de sine ca actor ambulant social ce a urcat pe scena anonimatului cotidian, scenă pe care cu toții trebuie să uite de realitatea lor individuală înlocuind reala identitate cu virtualitatea unui rol. Negându-și viciile, răutățile și neputințele ce încă mai răsună la început dinspre interioritate, un astfel de actor uită gradual de autenticul său nume pentru a adopta pseudonimul impus prin ancorarea în banalitatea mundaneității. Ce această banalitate îi
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai complicate, se transformă în elegie pură, în reveria unui altundeva și în fantezie grațioasă. Conștient de magia „împărecherilor de slove”, dar și de istoria depusă în ele, A. este recunoscător cuvintelor pentru „credință”, pentru puterea lor de evocare, pentru virtualitățile lor poetice, cauțiune a propriei dăinuiri (Imn). Motivul creației revine, când direct, confesiv, când aluziv ori încifrat în simbol (Darul valurilor, Visătorul, Metamorfoză). Comoara de sub Rin, din Visul unui Nibelung, constituie un simbol al operei dorite și visate, dobândită printr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
linii de gândire și de sensibilitate. Re parcurgând în sens invers aceste linii, se deschide o cale către înțelegerea esenței aflate la punctul originar de unde pornesc. Esența eminesciană poate fi aproximată plecând de la marile spirite în care s-au desfășurat virtualitățile sale (Al-George: 1981, 270). Însă pentru prezentul studiu, cartea eminesciană interesează nu atât in ipostaza de hipotext 2, cât mai ales ca hipertext. "Înrudirea lui Eminescu cu alți mari poeți romantici nu poate fi explicată prin "influențe", ci prin experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o cuprindere circumstanțială, ea se înscrie în ecuația evenimențială a momentului și asigură participația conjuncturală la un crâmpei de absolut, oferind o vizare indirectă către înălțimi abordabile fără continuitate și fără metodă, dar în legitimă autenticitate și cu garanția unei virtualități oricând preluabile în acte superioare de sinteză. Dihotomia nu funcționează aici cu rigiditatea unei separații exclusive, ci permite, prin jocul microuniversului individual, condensarea mântuitoare de contradicție a unei ample desfășurări normative, obținerea imaginii răsfrânte a unei lumi în care regula
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
silogisme, pentru ceea ce nu poate întrupa o înșiruire algoritmică nesfârșită. Expozeul discursiv este o realitate logică presărată cu devieri de opțiune, cu sincope ale liniei despărțitoare între demersuri coerente punctuale, cu adăugiri de comentariu lămuritor sau de explicitări încărcate de virtualitate vizionară, cu încercări retorice aflate la granița indecidabilă a unei probabilități inevitabile. El este imaginea așezată și definitivată a parcursului întortocheat la care obligă dificultatea temei investigative și onorează această dificultate prin adiție personalistă legitimă la o derulare consecvent calculatorie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cunoașterii de sine își găsesc aici o utilizare privilegiată, una dintre cele mai potrivite și mai demne implicări pe care o poate realiza fiind cea a investirii în creație, a nobilei misiuni constructive care face din umanitatea asociabilă unei pure virtualități o actualizare părtașă modelului transcendent. Energia inconștientă care mediază revelațiile unei inspirații artistice autentice trebuie canalizată, orientată, segmentată în vederea unei organizări estetice a creației, iar mersul acestei rostuiri nu poate fi supravegheat decât tot în conformitate cu determinări raționale sintetice care combină
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
care o lume vagă, de gânduri, emoții, reminiscențe, aflată în sufletul poetului, s-a închegat ori s-a plăsmuit într-o făptură strălucitoare, exactă: poemul"6. Pe de altă parte, însă, în această accepțiune, "poemul e gata creat. Și acum, virtualitatea lui constă în putința de a produce în cititor o comoție printre elementele profunde ale conștiinței egală sau similară cu cea care a constituit punctul de pornire al creației"7. Ce este acest punct de plecare al creației care reverberează
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]