2,034 matches
-
îi succede”1. Desigur, s-a spus acest lucru de multe ori și cu temei, Fondane este Poetul existențialist al exilului modern al făpturii umane. Febrile, fluviale, simfonice, marile sale poeme - Ulise, Exodul, Titanic - mărturisesc un angajament în același timp visceral și totuși extrem de lucid de partea dezrădăcinaților, a dezmoșteniților, a exilaților de tot felul - cei care constituie „materia primă” a fenomenului recent al migrației transcontinentale de mase anonime de oameni, mase bulversate fizic și psihic, supuse unei distrugeri accelerate de către
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
ultimă îmbrățișare, una lipsită de orice căldură. Deși sunt zeci de mii de kilometri care separă Africa de Sud de România, deși istoriile culturale ale celor două țări sunt foarte diferite, ne recunoaștem cu ușurință (dar și cu evidentă surprindere) în reacțiile viscerale pe care le provoacă Africa de Sud, unuia dintre cetățenii ei albi: „Rușinea vieții pe care o trăiești sub ăștia: deschizi un ziar, deschizi televizorul și e ca și cum ai îngenunchea să se urineze pe tine”, spune, cuprinsă de silă, doamna Curren. Și
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
din chestiune. Aș risca să spun că diatriba celei mai dușmănite dintre cărțile lui nu iese dintr-o exasperare sinceră. E, mai curând, fasonarea unui destin cu instrumente și sedimente culturale. Cioran nu poate uita ceea ce știe, și nu e visceral și brutal decât înăuntrul unui sistem de repere. Nu critică decât ridicând ochii la ceea ce a învățat să admire. S chimbarea la față... e o defilare de modele. Nu un îndreptar, fiindcă rațiunea practică, aceea care ne-ar arăta cum
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
movens din 1979, cel mai „palid” dintre filmele care l-au continuat, dar în același timp cel care a dat frâu liber imaginației predecesorilor. Este de neimaginat un Alien fără stilistica monstruozității așa cum o imaginează H.R. Giger, cu arhitectura sa viscerală, cu aspect genital care-i bântuie imaginarul, cu androizii săi androgini. Într-un fel, această marcă stilistică a fost respectată de fiecare regizor care i-a urmat lui Ridely Scott, și dacă există variațiuni și stilizări ale originalului, ele s-
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
două decenii - 1976-1996, în care apar poeții fugari, rareori ca figuri principale, deseori personaje secundare sau prezențe episodice. Jurnalul lui Juan García Madero, student la drept și pasionat de poezie cuprinde notațiile sale de la întâlnirea cu mișcarea poetică a realismului visceral, susținut de Arturo Belano și de Ulise Lima. Opțiunea pentru altfel de viață, la voia hazardului, contrariind pe cei apropiați - unchi și mătușă, îl duce la inițiere sexuală, la inițiere socială și intelectuală și mai ales la pelerinaje prin oraș
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
încerca să scape de „peștele” ei. Arturo Beleno și Ulises Lima au pornit în căutarea poetei Cesárea Tinajero, al cărei unic poem, Sión, este primul impuls al mișcării poetice inițiate de ei, iar semnificațiile sale își păstrează misterul pe măsură ce realismul visceral trece prin multiple prefaceri, cu adopții și excluderi, cu amiciții, alianțe și trădări. Ultima parte continuă inițierea lui García Madero, căci străbat orașe, sate, deșert căutând-o pe Cesárea Tinajero, dar au pe urmele lor pe Alberto, proxenetul care o
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
și aceasta o trăsătură a mentalității noastre: noi nu sprijinim, ci demolăm. Oricât ar fi de strâmbă, prefer perspectiva occidentalilor. Chiar dacă e subiectivă și artificială, ea măcar propune o ierarhie valorizantă, nu depreciativă. Etalonul nostru a fost și a rămas visceralul.
Alungarea intelectualului din propria casă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3666_a_4991]
-
dintr-o ochire, fără să știe precis a cui soție este, sau bănuind, sau chiar știind acest amănunt minor, vede femeia împlinită în plenipotența instinctului erotic veșnic descătușat - chiar dacă Zoe nu înțelege ce taine puteau înrobi în politică acest elan visceral! Mai degrabă - desigur! - geniul pacificator al lui Agamemnon percepe că politichia pentru Zoe era precum o eternă voluptate alături de omul cu care a alcătuit un nucleu vibrant de compatibilitate fiziologică. Scrisorica pierdută de ea, dintr-o neglijență feciorelnică, putea să
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
femei în același timp? Sau o femeie poate trăi două iubiri deodată?” Cineva vorbea despre senzualitatea luminoasă a cărții lui Adrian Cioroianu, o trăsătură care se impune, într-adevăr, chiar dacă narațiunea se raportează atât de mult la instincte, la pornirile viscerale, la bucuriile trupului. Literar, romanului i se pot găsi afinități cu linia lui Mihail Sebastian din Femei sau cu a lui Radu Tudoran din Un port la Răsărit. Afinități, nu și influențe.
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
amenință câte unul, din an în Paști. „-Ai pus sticla în frigider, da’ apă n-ai pus în ea. -Nu sunt Napoleon, să fac două lucruri în același timp.” Nici o zi fără o „linie”? Ușor de zis! Sunt atât de visceral la suflet, încât pe tinerii noștri luminați, promotori ai adevăratului comunism, i-aș condamna la o lună de lecturi supravegheate din scrisorile Ecaterinei Bălășoiu, ca și din Scriitorii în arhivele C.N.S.A.S. Și, bineînțeles, excursii prin Nadejda Mandelștam. O lună
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3734_a_5059]
-
Discovery Channel. Fotografia care-i înfățișează mi-a suscitat două reflecții. Prima: ar fi fost de dorit ca indivizii menționați să nu se lase fotografiați de Annie Leibowitz. E binecunoscută tendința marii fotografe de a pune în evidență partea dezagreabilă, viscerală a personalității umane. Or, „cei patru care au speriat America” nu par altceva decât niște ființe decrepite, dezorientate de știrea că omenirea nu i-a uitat. Și a doua: la tehnologia mileniului trei, când toată lumea filmează și înregistrează pe toată lumea
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
fatidică, lumea de odinioară a copilăriei pare că subzistă doar în legendă, singure cuvintele mai pot să-i dea o existență și un sens: „Flămândă de patrie/ îmi îngrop moartea zi de zi/ în cuvinte/ ele sunt renașterea mea.” Nevoia viscerală de patrie, cuvântul patrie apare destul de frecvent în versurile ei, și neaflarea ei o situează într-o perpetuă căutare: „Cu o valiză/ de mătase/ mă duc în lume/ ici o țară prea întunecată/ dincolo alta grandioasă/ greu să-mi aleg
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
că site-ul Vocea Rusiei a devenit pentru ei ceea ce era Radio Europa liberă în perioadă Ceaușescu”, scrie site-ul ”Vocea Rusiei”. În continuarea articolului în cauză, se vorbește despre România în termeni tranșanți, autorul căutând să trezească reacții dure, viscerale. ”România urmează să dispară ca subiect al relațiilor internaționale, fiind „dizolvată” prin două proceduri impuse de Uniunea Europeană: regionalizarea și schimbarea Constituției în vederea cedării explicite a suveranității către instituțiile europene. Atunci când controlul asupra bugetului național va aparține unor birocrați europeni, iar
Vocea Rusiei susține că este noua Europa Liberă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34250_a_35575]
-
excelent teaser pentru cei care n-au citit-o încă e cronica lui Bogdan- Alexandru Stănescu, din Suplimentul de Cultură). Există aici, în romanul lui Marin Mălaicu-Hondrari, și destule referințe explicite la Bolaño (de exemplu la p. 20, unde „realiștii viscerali” ai acestuia sunt puși în legătură cu deja menționatul Club al Trimbulinzilor). Aceluiași Bolaño i se datorează, am senzația, și ideea secvenței secunde care, cum anunțam la începutul cronicii, rupe în două natura romanescă a Lunetistului. E vorba despre un interviu pe
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
lui Porumboiu, puneri în abis care joacă rolul unei autoscopii pe care o traduce la un nivel profan endoscopia prezentată în detaliu, însă și aceea posibil trucată. Revenim astfel la gastrita improbabilă, altfel autentic ulcer al regizorului, metaforă a unei viscerale și dureroase scufundări psihologice în laboratorul său de creație. La nivelul acestei vederi în secțiune asupra viziunii regizorale nuditatea, în singura scenă luată în discuție, traduce o clauză esențială, aceea a totalei transparențe, a dizolvării ultimelor reziduuri de artificialitate, de
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
să parcurgă în paralel textele ediției bilingve, urmărind metamorfoza pe care accentele latinești o suferă odată cu trecerea în tipar românesc, va constata schimbarea izbitoare a temperaturii estetice. Deși neoromanică, româna are căldura senzuală a stihiei slave, de aici însuflețirea aproape viscerală pe care o capătă sunetele cristaline, de boltă luminoasă, a vocabulelor latinești. E uimitor contrastul dintre ecoul de mausoleu al originalului și colcăiala de șerpi a românei. Noțiunea latinească își îndulcește muchiile, iar cristalul se topește și curge. „Scilicet ab
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
STASI, Securitate sau KGB, și supravegherea unor potențiali suspecți, nicidecum a tuturor cetățenilor și, cu atât mai puțin a scriitorilor, de către serviciile din toate țările, nu doar din SUA, însărcinate cu protejarea noastră de eventuale acte de terorism. Un antiamericanism visceral îi mână în luptă pe semnatarii protestului. De ce nici unul nu suflă un cuvânt despre serviciile rusești și despre vânătoarea lor de vrăjitoare din anii de după Războiul Rece? De ce sunt atât de mulți protestatarii care au trăit în Occident și atât
Nu mă tem de Big BrOther by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2893_a_4218]
-
transmite meditînd în marginea ei, ci descriind sec întîmplarea cu pricina. De aceea, impresia de perorație făcută cu intenția de a-și etala chinul dă pe alocuri o neplăcută tentă de ostentație livrescă. E aceasta proză feminină? Da, sub unghiul visceral al zvîrcolirii continue. Nu, dacă îi judecăm rangul elevat la care e ridicată zvîrcolirea. Paginile de aici nu conțin urmă de ficțiune, ci doar contorsiuni intime, de aceea subtitlul de „roman“ pe care editorul l-a adăugat nu poate decît
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
Pelin ne lasă să înțelegem că n-ar fi colaborat cu Securitatea, deși multă lume, desigur, nu atât de informată, crede contrarul! în aceeași linie, a atitudinii politice explicite poate fi socotită și pleiada de adjective puse după cuvîntul anticomunism: visceral, primitiv, maladiv etc. Probabil că domnul Pelin se aștepta ca toți exilații să practice un anticomunism decent sau deloc. Din rândul inadvertențelor aș mai semnala două. Cînd vorbește despre Dinu Flămând și Matei Vișniec, autorul consemnează că aceștia ar fi
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
sunt la locul lor înafara oglinzii sparte în zeci de uimiri necruțătoare chipuri ale tăcerii Sunt singurul locuitor al inimii bântuite de uragane Azi cerul e închis. Marțea Vaselor În liliacul japonez din fața casei târziu înmuguresc impur dorințe ca tulburi viscerale clătinări din spații neîncercuite aud respirația duhurilor complice ușor coruptibile gata să-mi accepte izolarea efortul suprem al fragilității și chiar să cocheteze cu vampirii în halate albe admirându-le straniul orgoliu al inventarierii suferințelor secrete o umbră trece peste
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]
-
că va rezolva problema învățămăntului (aflată - nu uitați - în campania electorală, pe lista priorităților celor care, atunci, ne cerșeau votul!), iar rezultatul se vede: transformarea clasei profesorimii într-o adunătură de lumpeni. Îmi imaginam că doar politicienii, în ura lor viscerală, au gândit mecanismul prin care modalitatea de a produce valoare trebuie anihilată. Cu totul explicabil: o populație decerebrată e mai ușor de condus decât una în care licăre semnele inteligenței. Iată că promotorii neantului în România și-au găsit aliați
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
sine și cu ce are de spus. Sînt cîteva astfel de momente care însuflețesc lectura și te lasă să întrevezi ce ar fi putut ieși dacă poeta ar fi luat puțină distanță. La polul opus toate versurile sanguine, ale simbolismului visceral, în general, cu vomă și menstruație țintesc deja un efect banal (cum e și folosirea în exces a cuvîntului ,șobolan") și nu cred că mai impresionează pe nimeni dispus deja să deschidă o carte a unui tînăr poet. Limbajul tare
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
rosteau. în spate existau logografi îndoctrinați ideologic, cu reflexe de activiști clonați, neavând habar de disciplina oratoriei clasice. Ieșiți din granițele logicii, ignoranți lipsiți de un minim bagaj de cultură, complexați ca și patronii lor politici, nu-și ascundeau ura viscerală față de intelectuali. Vorbirea era discurs gol, auzit ca instrument de teroare verbală, dar nu ascultat. Un paralizant al oricărui act de voință. Iar actio nu era rezultat al elocinței convingătoare, ci mișcare automată determinată de teama semănată prin aparatul represiv
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
se vede cu limpezime, un desăvârșit doctrinar al comunismului, convins până în adâncul ființei sale materialist-dialectice de adevărul gogomăniilor emanate - cam căznit stilistic, dar simțind puternic în pupă suflul ,maselor largi populare". N-am spațiu să insist asupra mostrelor de antiamericanism visceral, asupra urii față de gândirea anglo-saxonă, căreia, ca perfect cameleon, îi va consacra un studiu elogios după 1990, când individul a întors cu energie foaia... De mirare însă că astăzi, cînd a revenit la obsesiile marxiste, nu predă, cum ne-am
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
sarcină grea! - să-l aducă în spectacol Cristian Stanca în Pozzo. Cristian Stanca este un actor puțin experimentat în roluri atît de puternice cum devine Pozzo aici. Regizorul îl conduce atent, pas cu pas spre rol. Urmărim astfel un Pozzo visceral, dictator, cu demonstrații de forță, ca în numerele de la bîlci, cu poante ieftine, violent în prima apariție, un vătaf ajuns, îmbrăcat în smoking, cu pantofi de lac și cu papion, care pocnește din bici în stînga și-n dreapta, ațîțat
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]