375 matches
-
de iluzii, Se amăgește-n patimi, prin treceri răvășite,O minte îi degajă mănunchi de deziuzii.... XXIX. E VREMEA!, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015. Fă iarna să respire încet prin mintea mea, Să viscolească carnea, să te primesc în ea, Să împletim troiene de bucurii, în doi, Să protejăm omătul, cu dragostea din noi. Să-ntoarcem la origini trăiri ce-au înghețat! Nu spune: Nu se poate!" Nu-i timpul de-abdicat! E vremea
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
cu pașii în pustiu, Nici lacrimi nu mai curgă, din cerul sidefiu, Pe masa din altare, să se picteze-n alb Lumin-a două umbre cu sufletul lor dalb. Citește mai mult Fă iarna să respire încet prin mintea mea,Să viscolească carnea, să te primesc în ea,Să împletim troiene de bucurii, în doi,Să protejăm omătul, cu dragostea din noi.Să-ntoarcem la origini trăiri ce-au înghețat!Nu spune: Nu se poate!" Nu-i timpul de-abdicat!E vremea
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
fiind copleșită de un tainic dor. Reușește prin versul său să dea profunzimi nebănuite acestei trăiri. Strălucirea astrelor și smaraldul privirii debordează cu înduioșare un fior de dor ce poartă un dulce parfum: „Mă arde-un dor tainic dor, mă viscolește Cu fulgi de foc și străluciri de stele Și cu smarald privirea-mi dăruiește Mireasma dulce-a lacrimilor mele ‘ (Dorul) „Poetul este artizanul care plăsmuiește și dăltuiește cuvântul în trunchiul sufletului său, cu degetele sale de lumină modelându-l în funcție de
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > IARNA ȘI-A SCHIMBAT CULOAREA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului iarna și-a schimbat culoarea ascultă iar cum neaua cade tot viscolind învârtejit, a obosit cerul de nori și iarna și-a schimbat culoarea; doar sentimentele nu mor, nuanțele de disperare trec de la dragoste la dor și cad în moartea din ninsoare; amurgul iernii cade-n simțuri degeaba facem la litanii, zăpada
IARNA ŞI-A SCHIMBAT CULOAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374717_a_376046]
-
în Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015. Miresme sfinte Miroase-a Fiul Sfânt natura. Din zarzării naivi și înfloriți Și azi eu Îi respir făptura Și-L simt în mugurii pe ramuri Răstigniți. Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat, Mă viscolește, albă, floarea Și prin ungherele din suflet tulburat Mă răscolește, mai profund ca moartea, Învierea. Urcă ne-nvins misterul din pământ Cum urcă-n mine iarăși viața, Din rădăcini spre ramurile-n vânt Și cum El s-anălțat din noapte, Dimineața
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Și cum Îi cântă numele duios Murmuitoarele și dulcile Izvoare? Citește mai mult Miresme sfinteMiroase-a Fiul Sfânt natura.Din zarzării naivi și înflorițiși azi eu Îi respir făpturași-L simt în mugurii pe ramuriRăstigniți.Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat,Mă viscolește, albă, floareași prin ungherele din suflet tulburatMă răscolește, mai profund ca moartea,Învierea.Urcă ne-nvins misterul din pământCum urcă-n mine iarăși viața,Din rădăcini spre ramurile-n vântși cum El s-anălțat din noapte,Dimineața.Nu vezi cum înviază
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
taina iernii rece, mori și devino a ta măreție, creație iubirii! Ești ceea ce ești, născut trinității, prin anotimp de gânduri viețuiești și-amâni ziua in care să oprești a necunoscutului durere, nu-ți fie frică să-nflorești! Te uită cum viscolește în suflete Reci... Teama lor se așterne-n tăcere pe Veci.. Mai crezi în iubire și-a binelui putere Speri... Dar glasul ți-e orb Privirea ți-e surdă Cuvântul ți-e mut Poezia vieții, mormânt Ori împerativ avânt Neînțelesului
CONTEMPLAȚIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371782_a_373111]
-
în bastoane șubrezite de ger Se roaga dispneic, cerând dezrobiri, Din strânsoare de dor, la icoane din cer. Tânjesc după veri ochii muți de tăceri, Scrisori netrimise așteaptă în zori, Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri, Prea des viscoliți de nevoi și vâltori. Porți se deschid mai deloc sau arar, Doar vântul mai face la geamuri popas, La masă cu dorul, băut cu amar Și-n rostul nerost cu-absenți la taifas. Genunchii și-i pleacă cu gândul departe
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]
-
false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată, Văd în tine doar durere În culoare destrămată. Și nu pot în tușe fine Să trasez ce-ți mai lipsește, E atâta frig în mine, Parcă-n suflet viscolește. Citește mai mult Te-aș picta frumoasă toamnăîntr-o rochie de balînsă sufletul mă-ndeamnăSă-ți pun haine de hamalși-n dezmăț de frunze moarteFără să-ți cunoști finalulSă porți cuferele sparteSă acopere fundalulPânzei ce imploră jertfaVerdelui ce-adânc zvâcneșteFluturând în vânt eșarfaCe-n
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
de ceară,Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putereSă te simt ca altădată,Văd în tine doar durereîn culoare destrămată.Și nu pot în tușe fineSă trasez ce-ți mai lipsește,E atâta frig în mine,Parcă-n suflet viscolește.... IX. MARIA FILIPOIU DESPRE POEZIA ANGELINEI NĂDEJDE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2066 din 27 august 2016. „Suflet la ofertă"-„grămezi de suflet" plăpând pentru cititorul flămând Când am intrat în posesia acestui prețios dar sufletesc-un mănunchi
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cântă trandafirul.” O mențiune aparte merită Sonete mute (1969), în care regăsirea tonalității vitaliste a debutului este temperată de conștiința tulbure a chemării pământului: „Din fiecare cruce rumegată de carii / Se-aud vocile părinților ruginite și grele / [...] Sarea pământului îmi viscolește spatele / Cu steaguri împunse de bouri și putrede, - / Mă scufund în balade și-n duhul părinților / Care îmi ațin calea la crucile drumurilor.” SCRIERI: Anotimpurile Griviței, București, 1962; Lumina de dragoste, București, 1964; Bucurii pentru copii, București, 1966; Minus durerea
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
liric supraviețuind parcă într-un univers în destrămare, apăsat de ploi și moarte. În același timp, se poate sesiza o revenire melancolică în spațiul altădată animat de cuvinte și de ființa iubitei: „O, ce frumos atunci suna / cuvântul, când te viscolea! / Stăteam și ascultam nătâng / silabele, trosnind, cum plâng. / Te adunam de prin vocale / cu trupul tău umpleam pocale / și închinam doar pentru vis, / știind că sorb din Paradis” (Închinare). Versurile din Mereu tristețea (2001) transcriu o regresiune a sentimentelor. Parcurgând
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
tablouri: „În cearceafurile apei doarme luna, valuri-pernă/ Peste care bate-azurul cu neliniștea eternă,/ Stropi de fagure așează lucrurile-n sunet dulce,/ Visele în aparență strâng aripa să se culce,/ Parcă azi răsare pacea stinsă la-nceput de lume/ Când amurgul viscolește jar în pulberea de spume;/ Un plămân tăcut bea stele prin fisurile de iască,/ E o liniște-a durerii parcă lutul vrea să nască,/ Niciodată n-a fost iarba mai gătită pentru nuntă,/ Când lumina-n degradeuri cu nălucile se
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
ca pe noi? — Bineînțeles că nu mă așteptam. Știți cumva dacă sora dumneavoastră avea necazuri? De ce-ar fi avut Hélène necazuri? — CÎnd ați văzut-o ultima dată? — Acum șase-șapte ani, nu știu exact. Îmi amintesc că era iarnă și viscolea. Nu m-a anunțat că vine, și am fost surprinsă cînd am văzut-o intrînd foarte calmă În salonul meu de coafură. — Vă Înțelegeați bine cu ea? — Ca Între surori. N-am cunoscut-o foarte bine, din cauza diferenței de vîrstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nepotului său, dar păru să prindă din nou speranță la cuvintele deosebite ale seniorului Shiraishi, fiindcă îl puse pe samurai să-i repete iar și iar partea aceea a întâmplării. Astfel trecu toamna și veni iarna. În fiecare noapte vântul viscolea zăpada așternută peste vale. În timpul zilei, slugile adunate în jurul vetrei împleteau funii de paie. Făceau chingi ori căpestre pentru cai sau funii numite „legături”, care se treceau prin samar pentru a lega povara de cal. Câteodată, la gura vetrei, soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
morală. Dacă distrugi elitele... - Da, dar... Un coleg bătu la ușă, intră, și conversația se întrerupse. Urmă o convorbire în trei, la început profesională, apoi oarecare. La sfârșit plecarăm: și el și eu. Când mă ridicai de pe scaunul-fotoliu, privii afară, viscolea. 16. Toate acestea s-au întâmplat ieri, 29 decembrie 1946. „- V-aduceți aminte, domnule președinte?” „- Sigur că da. Ai început să spui ceva, vroiam chiar să te întreb” „- Exact, vorbeați despre elite, dacă v-amintiți. Într-adevăr, orice societate are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Bara și una la șipotul Cernei și patru căprioare grămădite la Creanga Neagră. Trebuie să mai fi fost și altele, pe care încă nu le descoperise. Chiar și pe acestea apucase a le afla din vreme Onu Bezarbarză. Omătul fiind viscolit și tare, lupii puteau fugi pe el ca pe pod, pe când ciutele se cufundau cu copitele lor; din pricina asta vânătorii aceștia crânceni le putuseră ajunge în anume locuri grele și le jertfiseră. Adevărat era că și acești vânători plătiseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cu vreun an înainte, tata îmi tipărise o carte de povești scrise de mine, sub titlul "Din țara basmelor". Îi făcusem o prefață în versuri, care nu erau așezate pe strofe, ci în formă de proză: "E iarnă, ger și viscolește, fulgi albi, ușori, cad în grămadă și cresc nămeții de zăpadă; bunicu-n casă povestește!" E cald și bine, căci în vatră, trosnind, focul ușor suspină, împrăștiind în jur lumină! Afară, câinii noștri latră!" Și așa mai departe! Dar odată cu apariția
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
clipe lungi, murmură cu un tremur de bucurie: - Știam... 15 decembrie 1474, Vaslui, Moldova Zăpada se așternuse temeinic și continua să ningă. Pădurile erau albe. Albă era și valea Bârladului peste care trecea podul de lemn. Apa râului Înghețase. Seara viscolise, iar oștenii și curtea domnească se adăpostiseră În corturile de campanie. Abia În zori, când vântul se mai potolise, putuseră fi aprinse focuri. În jurul prânzului sosiseră primii curieri de la Dunăre și de la frontiera cu Țara Românească. Joncțiunea trupelor turcești sosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca oricând, amurgul mă cuprinde Mai trist c-o zi, mai greu c-o amintire... Cântec despre dragostea ei Când soarele răsare înspre seară Și-n suflet, tristă, mi-asfințește luna, în minte-mi vin ninsori de astă vară Când viscolea în inimă întruna. Și-mi amintesc de iarna nesfârșită Când calde ploi plângeau pe-obraz, tăcute, O clipă-n gând părea că-i infinită Și îmi mureau iluzii nenăscute. Neimplinirea o zăresc curată Și văd, pe fața nevăzută, luna; O
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pagini de-omăt cu pași rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni când nu înghețau cuvinte pe buze și-n inimi nu viscoleau despărțiri... escaladez dune albe scormonind după culori optimiste ce le aș fi vrut ascunse în ochii tainu găsesc decât oaze de verde-melancoliefată morgana a gândurilor mele atârnate de cer ... împart cerul în anotimpuriprin înserări ascunse-n tăcere iubesc ninsorile anotimpului
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Mihai Ardeleanu în curte. Venise de la Huși ca să mă ducă din nou la școală, pe mine, dezertorul. Omul venise de la Huși cu trenul până în gara Curteni și de acolo pe jos. Ninsese și zăpada era destul de mare. Noroc că nu viscolise. Sub presiunea mamei și sub amenințarea că voi plăti școlarizarea, m-am întors de mână cu dirigintele la școală. Am făcut Crăciunul ca toți elevii la școală, doar de Anul Nou ni s-a dat liber două zile. Am reluat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a lăsat noaptea - la cererea lui Toaibă - crâșmarul i-a umplut țoiul, dar i-a șoptit: Toadere, eu cred că îi deajuns cât ai băut astăzi. Ar fi bine să te duci acasă, fiindcă afară îi potop și alta nu. Viscolește de îți taie răsuflarea. Și ai de călcat ceva drum până acasă. Bade! Știi matale prin ce am trecut eu acolo în potopul frontului? Nu știi! Nu știi, de aceea te sperii de un pic de viscol. Aista-i pentru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ideale, pe care o caută în ordinea umană, însă, adesea, și cu implicarea celei astrale, unde cele două influențe majore amintite, neoclasică și neoromantică, se întâlnesc: Doi îngeri fi-vor strajă în clipa cea divină / Când nunta în inele va viscoli supus sau: Din fulger se desprinde tot golul din inele...; în frigul dintre gânduri. Spațiul ideal de manifestare a dragostei este, adesea, cuibul aromat de ceară (unul dintre elementele de recurență la nivel lingvistic, din panoplia poetului, atestând învecinarea sacrului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Că-n tot Betleemul nu-i loc să-i primească!” „Vedeți, dragii mei”, le spuse bunica nepoțeilor ei, „ce lucru cutremurător și dureros? Și câtă nepăsare din partea omenirii? Dar să citim mai departe: „E noapte, e ger și-n văzduh viscolește, Zăpada mânată-n rafale de vânt, Fecioara Maria se tânguiește: „N-am unde să-L nasc pe Fiul meu Sfânt!”” Lui, Care a zidit prin Cuvânt întregul univers, iar pe om l-a creat din țărână, El care în Cer
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]