36,421 matches
-
cel de-al treilea mod al semnificării triadice, cel mai important. E codul palimpsestic, codul hermeneuticii canonice, care vine și el cu sperieturile lui, încă și mai intense decât teroarea politicului. E vorba de uimirea sensului, de uimirea în fața cuvântului viu, care ține de condiția însăși a scriitorului. Așa vede el adevărul lumii, în undire arhetipală (de aici, nevoia construcției, în interpretarea operei de rezistență, unor echilibre metodologice între pragmatică și metafizică): "Spaima de scris... Știu acum de ce mi-e frică
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
decît el. , Vladimir Streinu are o popularitate incomparabil mai mică decît ceilalți mari critici interbelici, pe care însă n-o merită cîtuși de puțin. Recitiți-l și veți vedea că nu e demodat (decît, poate, în maniere), că e acut, viu și, cum spuneam, înainte de orice, original.
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
Sanctis conchide: Din orice scriitor moare ceva. Și din Machiavelli a murit ceva: acea parte a operii prin care își căpătase o tristă celebritate. Este vorba de partea cea mai grosolană, de zgura socotită de obicei drept partea cea mai vie a operei lui, atât de vie, încât a fost numită machiavelism... Se poate vorbi, așadar, de un cinism de stirpe nobilă, care totuși să nu ne producă dezgust. Din acest punct de vedere, mai dezgustătoare sunt ignoranța, prostia, ajunse la
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
ceva. Și din Machiavelli a murit ceva: acea parte a operii prin care își căpătase o tristă celebritate. Este vorba de partea cea mai grosolană, de zgura socotită de obicei drept partea cea mai vie a operei lui, atât de vie, încât a fost numită machiavelism... Se poate vorbi, așadar, de un cinism de stirpe nobilă, care totuși să nu ne producă dezgust. Din acest punct de vedere, mai dezgustătoare sunt ignoranța, prostia, ajunse la putere.
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
frumusețea morții) devine foarte bogat prin câștig la loterie și reușește să o răpească pe frumoasa studentă în arte Miranda (nume shakespearian care duce îndată gândul la insula lui Prospero). Visul de a avea în colecția de fluturi o iubită vie, dar fixată în "acul" izolării (o ține ferecată în pivnița unui conac de țară) i se împlinește. Săptămânile de recluziune ale Mirandei o schimbă nu numai pe ea, ci și pe acest "Barbă Albastră" reprezentând forțele întunecate, iraționale ale personalității
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
București, pînă la moartea lui Mateiu I. Caragiale trecuseră cam vreo 120 de ani. Ce țară fusese acea Românie în care o familie de artiști de neam străin, împămînteniți aici, apucase să întemeieze, în timp puțin, o lume atît de vie și cuprinzătoare, de la strălucirea primei scene pînă la tumultul aevea al străzii caragialești și la paloarea de vis otrăvit al Bucureștilor mateini? Acum, la despărțirea de fiica lui Caragiale, lumea aceea mai avea puțini martori, doamne în vîrstă în special
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
monografie Creangă este o monografie a operei și nu a vieții. Autorul ne spune că are în lucru și o carte despre viața humuleșteanului, din care s-au adunat deja cam două tomuri. Dacă a reușit să scrie atît de viu și de captivant despre operă, putem spera ca monografia vieții să fie poate primul best-seller de istorie literară de la noi... Să începem însă cu minusurile. După ce ne anunță că nu vom citi despre viața lui Creangă (ceea ce, trebuie să recunoaștem
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
le face prin tranziția ultimului deceniu. Păcat însă că facultățile filologice nu acordă un prea mare interes acestor aspecte actuale ale "limbii ce-o vorbim" care se dovedesc nu doar complexe și interesante, dar și o imagine fidelă și extrem de vie a societății actuale la orice nivel am vrea să-i surprindem transformările și tendințele. Rodica Zafiu - Diversitate stilistică în româna actuală, Editura Universității din București, 2001, 328 p., 69.000 lei.
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
care s-a văzut, dintr-o dată, plasat în categoria speculantului ordinar - adică a infractorului. Las deoparte și amănuntul că una e oul clorotic scos de găina de gostat hrănită cu dubioase produse chimice, și alta e, vorba lui Ion Barbu, "viul ou, la vârf cu plod", datorat găinii crescute la curte. A vinde la preț de dumping produse în care citești largul spectru al hepatitei înseamnă nu doar iresponsabilitate, ci și atentat la viața cetățeanului. Prin desantul său iresponsabil, cam de
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
mereu deschise spre coerența universală a științei, nicicînd închistată în granițele ridicate entuziasmului și tensiunii cercetării, fervorii curiozității, înțelegerii analitice a detaliului, acuității, eficacității. Într-un cuvînt, tabloului probant prin datele și unghiurile sale de vedere, multiplicat divers, prin atmosfera vie creată de analogii și relații. Un tablou suprasaturat de date, de referințe, de distincte direcții ale gîndirii, cum aș structura logic și entuziast, totodată, lucrarea semnată de Iordan Datcu. Am apelat totuși la lexicograful francez, ținînd seama de sugestia lui
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
convențiile, consensul. Iar acestea nu se pot impune cu forța, în numele niciunei "corectitudini", căci corectitudinea însăși este definită prin consens. Poate că în nici un alt domeniu aceste lucruri nu sînt mai evidente decît în cel lingvistic. Limba este un fenomen viu, iar funcționarea și regulile ei sînt stabilite, în mod natural, de către majoritatea vorbitorilor - iar nu prin edicte. Din păcate, nu toată lumea înțelege asta. George Pruteanu, senator PSD, fost PNȚCD (!! - cît va trăi, aceste semne de exclamare îl vor însoți), a
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
serios este afirmarea agresivă a computerului personal, ca unealtă vitală pentru noua generație: "Nu le vei mai oferi cititorilor sastisiți pachetul de celuloză, pagina înțepenită, configuratul definitiv, precipitatul fatal. Aruncă-le discheta! Dă-le prilejul să se aventureze în geografia vie, pulsatorie a poeziei! ș...ț Codifică apoi opțiunile de traseu, ca tot atîtea posibilități stilistice. Nu mai rămîne omul unei singure cărți, unei singure direcții, unei singure limbi, unui singur trup. Vei deveni, în schimb, omul unui singur creier, CYBERBIOS
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
patriotism, spunând că singurul lucru care îi face pe oameni virtuoși e dragostea de patrie, dar și aceasta trebuie să merite a fi iubită: "patriotismul nu e posibil în absența libertății". într-o prefață excelentă, Aurelian Crăiuțiu, care trăiește pe viu transmutarea acestor nobile idei în America, unde au făcut cariera bine cunoscută, rezumă toate marile întrebări ale patriotismului civic și ale dilemelor etnice. După Viroli, "limbajul naționalismului ia naștere pe ruinele patriotismului republican", când națiunea începe să fie concepută ca
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
autorul "singura diferență dintre animal și om este creierul") și este transferat în sudul orașului Beijing, unde lucrează sub comanda colonelului chirurg militar Kamata Hiroyoshi. "Pacienții" spitalului erau prizonieri chinezi și rebeli japonezi. "Doctorii" supuneau acești "pacienți" la disecții pe viu pentru cercetări medicale. Ca asistent al lui Kamata, Tani era responsabil cu înregistrarea informațiilor. În 1945, Tani devine prizonier al sovieticilor, iar după ce China devine Republică Populară, în 1949, este acuzat de maltratarea prizonierilor și condamnat la 17 ani de
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
cititorilor!? Dincolo, așadar, de gestul simbolic al adresării poemelor, Sora exactă este - mai ales pentru cunoscători - un fascinant și subtil dialog intertextual. Gellu Naum este suprapersonajul cărții, vocea din off, autorul ei paralel, el joacă cumva rolul lui Dragoș, mortul viu din Zenobia („ai fi zis că e mort dacă nu ai fi știut cum îl cheamă”), și, la fel de mut și de lacunar în gesturi, alege pentru unele poeme ale tânărului poet îndurerat o replică sub forma unui vers deja scris
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
resimtă, atît de dureros - anxios, împrejmuirile. Tîrgul, „excrescență parazitară”, se delimitează net de țarina sănătoasă și reavănă de dincolo, așa cum într-o poezie a lui Ioan Alexandru gardul de piatră al cimitirului este pus „să nu se molipsească pămîntul rămas viu / în libertate.” Același Fundoianu „colonist” se dovedește a fi, de fapt, un admirator fervent, pe viață, al lui Arghezi cel „iscat din cronicari”. Nu se sfiește nici să îl pună pe Nică al lui Ștefan alături de Mallarmé, cu convingerea că
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
cele cinci lucrări sunt, de fapt, tot atîtea ipostaze dintr-un număr infinit, probabil, pe care lemnul, acest material arhaic și contemporan în cel mai complex înțeles al cuvîntului, poate să le întruchipeze exemplar dacă este stimulat de o inteligență vie și fertilizat de o gîndire creatoare. Și cum Bata Marianov s-a întors la Caransebeș încărcat de toate semnele vremurilor de astăzi, semnele trecerii sale și a celorlalți patru artiști prin parcul Timiș descarcă și ele, așa cum se poate, nenumărate
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
vocație dionisiacă, un diurn care și-a făcut din orbecăiala prin catacombele și prin rigolele întunecate al artei românești un tropism profesional și un imperativ etic. Enervat de îndelunga privire maniheică și de cruzimea zglobie cu care tăiem în carnea vie a înseși ființei noastre profunde, Tudor Octavian a pornit, în presă și pe teren, adică pe Covaci, pe Buzești și la capătul lumii tramvaiului 14, o adevărată cruciadă împotriva prejudecăților, a semidoctismului axiomatic și a vulgarității abil camuflate în spatele unor
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
legăturilor culturale pe care le mărturisesc. Pentru cititorul obișnuit (care nu este preocupat de filiația manuscriselor, de istoria limbii, de complicatele drumuri ale evoluției temelor și simbolurilor), conținutul copiilor făcute cu mâna până către mijlocul secolului al XIX-lea rămâne viu prin frumusețea indefinibilă a imaginilor, a «asemănărilor neasemenea» și prin suflul de vechime pierdută în timp al credințelor.” Cu acest paragraf își începe Cătălina Velculescu studiul său, serioasă aprofundare a unui material care restituie strălucit Bibliotecii Academiei Române transparența și sensul
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
manuscriselor, rezultatele copierilor succesive; dacă există paralele între texte și mărturiile orale” . Rar mi s-a întâmplat să întâlnesc un comentariu de asocieri, de speculații filosofice și filologice, de identificări constituit în formulări de strictețe matematică, în același timp sinteză vie, de o paradoxală coerență. Textul studiului introductiv se impune printre altele, prin reevaluări și confruntări orientate spre convergența cu contemporaneitatea. Mișcarea Cătălinei Velculescu printre manuscrise exprimă o confortabilă mișcare între simplu și compus, cum ajunge, de exemplu, să detecteze despre
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
a socialismului real”. Semnificația textului nu are nevoie de explicații. Și foarte repede, nici sediul care adăpostește acestă expoziție deschisă cândva clandestin, într-o moară părăsită, de artiști ca Michal Blaûek sau Milan Beránek. Instituția este în realitate o istorie vie, plină de umor și totuși extrem de riguroasă, o uimitoare cronică a celor aproape cincizeci de ani de comunism cehoslovac. Mai exact, a rezistenței spirituale la comunism, neasemănătoare cu nici o alta, a acestei țări. Grație lui Jiøi Naëinec (cunoscut traducător din
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
-i arate cum proceda; Mario îi vedea degetele prea albe ținând bomboana; privind-o pe când explica, i se păru un chirurg care făcea cu băgare de seamă o operație delicată. Bomboana ca un șoricel printre degetele Deliei, ceva micuț dar viu pe care acul îl străpungea. Mario simți o amețeală stranie, o dulceață cumplit de grețoasă. „Aruncă bomboana aia”, ar fi vrut să-i spună. „Arunc-o, să nu cumva s-o bagi în gură fiindcă-i vie, e un șoarece
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
pe care acul îl străpungea. Mario simți o amețeală stranie, o dulceață cumplit de grețoasă. „Aruncă bomboana aia”, ar fi vrut să-i spună. „Arunc-o, să nu cumva s-o bagi în gură fiindcă-i vie, e un șoarece viu”. Apoi îl cuprinse iar bucuria avansării, o auzi pe Delia repetând rețeta lichiorului de ceai, a lichiorului de trandafiri... Își afundă degetele în cutie și mâncă două, trei bomboane una după alta. Delia zâmbea parcă batjocoritor. El își imagina tot
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
bomboane una după alta. Delia zâmbea parcă batjocoritor. El își imagina tot felul de lucruri și simți o fericire amestecată cu teamă. „Al treilea logodnic”, își zise în mod straniu. „Să-i spun așa: al treilea logodnic al tău, dar viu”. Nu mai mergea nimeni în afară de el la familia Mañara. Era puțin surprinzătoare lipsa aceea de rude sau de prieteni. Mario n-avea nevoie să-și inventeze un mod special de a suna la ușă, toți știau că era el. În
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
noaptea când cu Rolo. - Peștișorul pestriț e atât de trist, îi spuse Delia, arătându-i bolul cu pietricele și ierburi artificiale. Un peștișor trandafiriu translucid dormita mișcându-și ritmic gura. Ochiul lui rece îl privea pe Mario ca o perlă vie. Mario se gândi la ochiul sărat ca o lacrimă ce-ar aluneca printre dinți când îl mesteci. - Trebuie să-i schimbi mai des apa, sugeră. - În zadar, e bătrân și bolnav. Mâine o să moară. Anunțul acesta îi sună ca o
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]