491 matches
-
lua orientul — și, în cele din urmă, întreg imperiul. În 364, imperiul a fost iar împărțit de Valentinian I (364-375), care a luat occidentul (care includea și Illyricum) și a dat orientul fratelui său Valens (364-378). În vremea lui Valens, vizigoții, fiind atacați de huni, au cerut azil în imperiu; dar apoi, datorită modului lor de viață migrator și dificultăților de adaptare la condițiile grele de aprovizionare de la sud de Dunăre, s-au revoltat contra romanilor, învingându-i în 378 în
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
După 395, niciun împărat nu va mai conduce singur un imperiu, care să se întindă din Britania până în Egipt. Însă, oficial nu erau doua imperii, ci un imperiu cu doi împărați. Imperiul din occident va intra în declin, în 410, vizigoții conduși de Alaric vor devasta Roma, care n-a mai fost devastată din 387 î. Hr. (însă Roma nu mai era capitala imperiului încă din 285, capitala fiind la Mediolanum, iar apoi în vremea lui Honorius mutată la Ravenna). Declinul imperiul
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
cuceri întreaga Persie, apoi provinciile romane Siria, Palestina, Egipt (cucerirea lor a fost atât de ușoară și datorită faptului că aici erau majoritari ca religie miafizitii) și Nordul Africii, iar în secolul al VIII-lea aceștia au cucerit și regatul vizigot din Spania ajungând pana în Francia. În 751, lombarzii vor cuceri Ravenna (capitala exarhatului roman din Italia), acest lucru a fost grăbit și datorită confruntărilor religioase din cauza iconoclasmului care duseseră la rebeliunea (vechii) Rome. Deși, iconoclasmul a fost condamnat în
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
indicând urme de locuire în această vatra, urme ce se pierd în negura vremii. Cercetările arheologice făcute începând cu anul 1950 de către mai mulți cercetători precum Radu Vulpe, P. Dâmbovița, Prof. Brudiu, în special în zona Valului lui Athanaric (rex vizigot) au scos în evidență următoarele : I. În zona albiei majore a pârâului Lozova care trece prin mijlocul comunei, la sud de școală generală, s-au descoperit urmele unei așezări din perioada târzie a epocii bronzului. Nivelul arheologic se află la
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
În politica internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocrației senatoriale și prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul), proclamat împărat la Constantinopol (365-366), poartă un război la Dunarea de Jos (367-369), împotriva vizigoților care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigoților în sudul Dunării (376). Jaful la care aceștia sunt supuși de autoritățile imperiale locale declanșează o mare răscoală antiromană. în bătălia de la Adrianopol (9
Valens () [Corola-website/Science/301444_a_302773]
-
reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul), proclamat împărat la Constantinopol (365-366), poartă un război la Dunarea de Jos (367-369), împotriva vizigoților care amenințau provincile romane și sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigoților în sudul Dunării (376). Jaful la care aceștia sunt supuși de autoritățile imperiale locale declanșează o mare răscoală antiromană. în bătălia de la Adrianopol (9 august 378), prin care o angajează fără a mai aștepta sosirea contingentelor din Occident, armata romană
Valens () [Corola-website/Science/301444_a_302773]
-
376). Jaful la care aceștia sunt supuși de autoritățile imperiale locale declanșează o mare răscoală antiromană. în bătălia de la Adrianopol (9 august 378), prin care o angajează fără a mai aștepta sosirea contingentelor din Occident, armata romană este înfrântă de vizigoții lui Frithigern, sprijiniți de contingente ostrogote, iar Valens își găsește moartea pe câmpul de luptă.
Valens () [Corola-website/Science/301444_a_302773]
-
Carthaginense. În timpul dominației vizigote s-a păstrat aceeași organizare treritorială. În timpul dominației musulmane, a fost introdusă agricultura, de care economia regiunii depinde și astăzi. În această epocă a fost înființat Regatul Tudmir, regatul lui Teodomir, care a fost un conte vizigot, adică un guvernator al provinciei, ultimul guvernator al provinciei Carthaginense și primul rege al regiunii, acest regat fiind ultima redută vizigotă autonomă din Peninsula Iberică, având capitala la Orihuela. Taifa, sau Regatul Murcia, a fost unul din regatele în care
Regiunea Murcia () [Corola-website/Science/300105_a_301434]
-
găsea staționată "praefectueripae legionis primae foviae, cohortis quintae pedaturae superioris" și unitatea de auxiliari - "milites primi Constantiani". Datorită pădurilor zona a fost favorabilă în sec. IV că refugiu în cazul unor primejdii care nu vor întârzia să apară o dată cu pătrunderea vizigoților și în tot cuprinsul primei jumătăți a sec. V e.n. datorate atacurilor și pustiirilor hunice. În locul numit “La Plăcintă” cu numai câteva decenii în urmă se află o ridicătura de teren, protejată spre sud-sud-est de o viroaga pe unde apele
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
cunoscută apartenența confesională. Primele dovezi istorice referitoare la zona comunei sunt din anii 340 - 353 p.Chr. (după Ammianus Marcellinus, istoric roman din sec. IV; autorul operei Istoria romana, se pare că ar fi vorba de anul 376) datorită prezenței vizigoților (goții din vest; popor germanic păgân) conduși de regele lor Atanaric (rom. ìntuneric). Acesta a dezlănțuit o persecuție împotriva confraților săi vizigoți, care îmbrățișaseră religia creștină; a poruncit să se construiască un șanț de apărare, cunoscut ca valul lui Athanaric
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
din sec. IV; autorul operei Istoria romana, se pare că ar fi vorba de anul 376) datorită prezenței vizigoților (goții din vest; popor germanic păgân) conduși de regele lor Atanaric (rom. ìntuneric). Acesta a dezlănțuit o persecuție împotriva confraților săi vizigoți, care îmbrățișaseră religia creștină; a poruncit să se construiască un șanț de apărare, cunoscut ca valul lui Athanaric. C. Giurescu bănuiește că toponimul "Ploscuțeni" provine de la numele principelui sau viceregelui brodnic Ploskuzeny, stabilit în zonă după bătălia de pe râul Kalka
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
toate regiunile spaniole. Peninsula Iberică trecuse deja printr-o lungă istorie de locuire umană la sfârșitul secolului al III-lea a.Chr. , când romanii au subjugat celții, ibericii și bascii care trăiau aici. Regiunea a rămas o regiune romană până ce vizigoții au invadat locul la începutul secolului al V-lea. De-a lungul următoarelor trei secole, regiunea a devenit creștină, dar în anul 711 o invazie în Marocul aflat la sud a pus bazele a ceea ce urma să fie o civilizație
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
în peninsulă, religia și bazele legilor contemporane provin din această epocă. Primele triburi germanice care au invadat Hispania au ajuns în secolul V, când Imperiul Roman decăzuse. Vizigoți, șvebi, vandali și alani au ajuns în teritoriul Spaniei traversând Munții Pirinei. Vizigoții romanizați au întrat în Spania în 415. După convertirea monarhiei lor la romano-catolicism, Regatul Vizigot a cucerit Regatul Șvebilor la nord și teritorii bizantine la sud, ocupând de fapt întreagă peninsulă. În secolul VIII, aproape întreaga Peninsulă Iberică a fost
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
au invadat Hispania au ajuns în secolul V, când Imperiul Roman decăzuse. Vizigoți, șvebi, vandali și alani au ajuns în teritoriul Spaniei traversând Munții Pirinei. Vizigoții romanizați au întrat în Spania în 415. După convertirea monarhiei lor la romano-catolicism, Regatul Vizigot a cucerit Regatul Șvebilor la nord și teritorii bizantine la sud, ocupând de fapt întreagă peninsulă. În secolul VIII, aproape întreaga Peninsulă Iberică a fost cucerită (711-718) de către berberi (vezi și mauri) din Africa de Nord. Aceste cuceriri făceau parte din expansiunea
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
Peninsula Iberică. Aici, hasdingii au primit teren de la romani, ca "foederati", în Asturia (nord-vest) și silingii în Hispania Baetica (sud), în timp ce alanii primit terenuri în Lusitania (vest) și regiunea din jurul Noii Cartagine. Suebii controlau, de asemenea, o parte din Galicia. Vizigoții, care au invadat Iberia înainte de a primi terenuri în Septimania (sudul Franței), i-au zdrobit pe alanii în 418, ucigându-l pe regele alan Attaces. Restul poporului său, ulterior, au apelat la regele vandal Gunderic să accepte coroana alană. Mai
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
în 428, Genseric a fost ales rege. A început imediat să caute modalități de creștere a puterii și bogăției oamenilor lui, mutându-și reședința în provincia romană Hispania Baetica, în sudul Hispaniei. Vandalii au avut mult de suferit din pricina atacurilor vizigoților mai numeroși, și nu mult timp după luarea puterii, Genseric a decis să părăsească. De fapt, el pare să fi început construirea unei flote vandale, chiar înainte de a deveni rege. Beneficiind de avantajul unei dispute între Bonifaciu, guvernatorul roman din
Genseric () [Corola-website/Science/299653_a_300982]
-
Aetius îi învinge pe francii conduși de Chlodion, primul reprezentant al dinastiei merovingiene, stopându-le încercarea de a se extinde pe râul Somme. În 436, în alianță cu hunii, îi distruge pe burgunzi. În 451 pe Câmpiile Catalaunice, aliat cu vizigoții și francii, îl înfrânge pe rege hunilor, Attila. În 454 din ordinul împăratului Valentinian al III-lea, Flavius Aetius este asasinat. După asasinarea sa cronicile îl denumesc ""ultimul roman"", lupta de la Câmpiile Catalaunice fiind de altfel ultima mare bătălie câștigată
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
cu origini italiene. Fiind băiat, Aetius a fost înscris în unitatea militară "Protectores Domestici" și apoi ridicat la funcția de "tribuni praetoriani partis militaris". Între 405 și 408 el a fost ținut ca ostatic la curtea lui Alaric I, regele vizigoților. În 408 Alaric a cerut să-l păstreze pe Aetius ca ostatic, dar a fost refuzat, fiindcă Aetius a fost trimis la curtea lui Uldin, regele hunilor, unde va sta în mare parte din timpul domniei lui Octar, succesorul lui
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
armatei romane din Galia. În 427, Aetius a ajuns în sudul Galiei, cu o armată de aproximativ 40.000 de soldați pentru a găsi Arelate, un oraș important din Septimania în apropiere de gura de vărsare a Ronului, sub asediul vizigoților conduși de Theodoric I. Aetius l-a învins pe Theodoric, a spart asediul orașului Arelate, și i-a împins pe vizigoți înapoi în Aquitania. În 428 a luptat împotriva francilor salieni, învingându-le regele, Chlodio și recuperând un teritoriu din
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
fost ridicat la rangul de "magister militum", probabil, "Iunior" ale celor două ranguri de "magister militum praesentalis", ca "Senior" este cunoscut să fi fost patricianul Flavius Felix, cel mai influent om din acei ani, susținător al Gallei Placidia. În 430 vizigoții conduși de Anaolsus au atacat Arelate din nou, dar au fost învinși de către Aetius în bătălia de la Mons Colubrarius, încheând un tratat de pace. În mai 430, Aetius l-a acuzat pe Felix de complot împotriva sa, iar el și
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
nunta dintre Valentinian și Licinia Eudoxia la Constantinopol, este probabil ca Aetius să fi participat la ceremonia care a marcat începutul conducerii directe a împăratului. Următorii doi ani au fost ocupați de o campanie împotriva suebilor și de războiul împotriva vizigoților, în 438 Aetius a câștigat o bătălie importantă, dar în 439 vizigoți l-a învins și ucis pe generalul său Litorius și "foederati" săi huni. Aetius a revenit în Galia după ce Vetericus a stabilizat situația, învingându-i și obținând un
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
armatei romane din Galia, iar marea armată a hunilor deja capturase câteva orașe, iar acum asedia Orleans. Când alanii care locuiau în regiune erau gata să se alăture lui Attila, Aetius, cu ajutorul influentului senator galo-roman, Avitus, i-a convins pe vizigoții regelui Theodoric I să i se alăture împotriva amenințării externe, de asemenea, a reușit să-l împiedice pe Sangiban, un posibil aliat al lui Attila, din combinarea armatei sale cu cea a hunilor. Apoi, armata romano-vizigotă s-a mutat pentru
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
Pe 20 septembrie 451, Aetius și Theodoric l-au învins pe Attila și aliații săi în bătălia de pe Câmăpiile Catalaunice. Theodoric a murit în luptă, iar Aetius a sugerat ca fiul său Thorismund să ajungă rapid la Toulouse (capitala regatului vizigoților), pentru a-și asigura tronul său, din acest motiv se spune că Aetius a păstrat toată prada pentru armata sa. Attila a revenit în 452 pentru a-și asigura cererea sa de căsătorie cu Honoria, Aetius nu a luat măsurile
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
la Chalons, în nord-estul Franței. Armata lui Attila a luptat împotriva forțelor conduse de fostul său prieten și aliat, generalul român Aetius, însoțit de trupele de alanii și vizigoți conduse de Theodoric. Attila a fost învins de generalul roman.Regele vizigoților, Theodoric, a murit ucis în lupta la comanda secretă a lui Aetius.Hunii s-au retras ca să se regrupeze.Anul următor, Attila a început invazia în Italia, îndreptându-se spre Romă. Deși a fost învins în Franța, Attila a rămas
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
Alaric ("Alarich" sau "Ulrich", în latină "Alaricus") s-a născut în jurul anului în anul 370 în Dobrogea de astăzi, în preajma Deltei Dunării, fie în insula Peuce (un grind din deltă), fie mai probabil în castrul de la "Platei Pegiae", vizigoții fiind atunci "foederati" ai romanilor (castrul se găsește pe teritorul actualei comune Dunavățu de Jos). Prima apariție a lui Alaric pe scena politică a fost ca liderul unei trupe mixte de goți și popoare aliate care au invadat Tracia în
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]