1,128 matches
-
aurit, cu buzduganul bătut cu nestemate, care servea nu numai ca baston de mareșal, ci în mâna voievodului avea și o altă întrebuințare: ,,un boier putea fi bătut, dar numai de buzduganul domnesc. I se dă o masă de către marele vizir, apoi în fața lui se face plata ienicerilor”<footnote Ibidem, p. 297 footnote>. Ca voievod al Moldovei, Duca Vodă avea două tuiuri (cozi de cal). În calitatea de hatman al Ucrainei, demnitate pe care o primește acum, în a treia domnie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Vodă avea două tuiuri (cozi de cal). În calitatea de hatman al Ucrainei, demnitate pe care o primește acum, în a treia domnie, i se mai dă și al treilea tui, fiind cu tot atâtea tuiuri cât avea și marele vizir. La întoarcerea spre Iași, alături de un alai fastuos, se oprea în fața boierilor și se citea firmanul de domnie, lucru nemaiîntâlnit în vremea veche. Când a ajuns la Mitropolie, episcopul i-a făcut slujba specifică momentului înscăunării. În sfârșit, Duca domnea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care trebuie s-o știi - cică un emisar al Domnului Moldovei, chemat la Înalta Poartă la Stambul, e tratat aici după protocol cu cafea, dar acela era prost și nu știa, spune povestașul, și au închinat Să trăiască împăratul și vizirul, și închinând au sorbit filigeanul ca altă băutură... Venise devreme primul asalt al iernii, acela din care, de obicei, natura nu-și mai revine. Răceala își spunea cuvântul crescându-mi iritarea, dimineața flaconul indecent cu picături de nas tronând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
prin Polonia. Un plan grandios pe care Franța risca să îl rateze dacă reprezentantul ei de aici, din București, nu ar fi reușit să zădărnicească acțiunile acelui influent negustor care se bucura nu numai de încrederea sultanului și a marelui vizir, Laz Ahmed pașa, dar - culmea - și de cea a rușilor, fiind chiar unul dintre intimii generalului Kutuzov. Omul se afla în paradoxala poziție de favorit al ambelor părți și devenea, cu fiecare zi, tot mai puternic și mai influent. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu apuca Napoleon să pornească spre Rusia. Îl privi drept în ochi, sperând că celălalt va înțelege ce are de făcut. Insistă. Amintește-ți, prietene, de recentul dezastru din octombrie, de la Slobozia! Kutuzov a rupt pur și simplu liniile marelui vizir, după care i-a luat și oamenii, și muniția, și tezaurul. Amândoi știm la fel de bine cât de zdrențuit arată, în realitate, „invincibilul” imperiu al sultanului după această înfrângere. Oare chiar merită să se piardă totul jucând doar pe cartea măsluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ierta pe Alexandru pentru gestul de a nu-i fi acordat mâna surorii sale, marea ducesă Ana. Aceasta este părerea mea și nu numai a mea.” În mapă mai era și scrisoarea unei persoane din anturajul lui Ahmed Pașa. Marele vizir era sătul până peste cap de acest război ruinător pentru ambele părți, un război din care avea de câștigat doar dușmanul lor comun, dușmanul seminției umane, teribilul Napoleon, singura dorință a acestuia fiind să pună laba, într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
război ruinător pentru ambele părți, un război din care avea de câștigat doar dușmanul lor comun, dușmanul seminției umane, teribilul Napoleon, singura dorință a acestuia fiind să pună laba, într-o bună zi, pe amândouă imperiile. În acest sens, marele vizir își formulase și mesajul său către generalul Kutuzov, cu rugămintea de a transmite guvernului rus că ar trebui să se convingă de aceste realități și să renunțe la pretenții pe care în nici un caz guvernul otoman nu le poate satisface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și mesajul său către generalul Kutuzov, cu rugămintea de a transmite guvernului rus că ar trebui să se convingă de aceste realități și să renunțe la pretenții pe care în nici un caz guvernul otoman nu le poate satisface. „Om cinstit vizirul, dar cam naiv”, încheia persoana. Manuc uitase de cafea. Asta i se întâmpla extrem de rar. Însă informațiile pe care tocmai le citise îl acaparaseră în totalitate. Declanșă pârghia și gheridonul înghiți micul sertar. Luă apoi toate hârtiile și le băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Europa, de toți, de toți. Prințul era de acord cu el. Într-adevăr, situația ajunsese de-a dreptul insuportabilă. Kutuzov renunțase la cucerirea Constantinopului din cauza ciumei, revenise la București cu coada între picioare, dar stătea pe picior de război. Sultanul, vizirul erau convinși că el va porni din nou. În aceste condiții, cele două delegații însărcinate cu negocierea păcii nu mai făceau nimic. Evitau să se mai întâlnească. Așteptau. Dar ce anume așteptau n-ar fi putut nici unul din ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dar adu-mi naibii și ceva de mâncare! Doar nu vrei să mor de foame! Peste două ore, Marele Komandir se privi mulțumit în oglindă. Arăta bine, chiar foarte bine. Și acționase și mai bine. Dictase o scrisoare pentru marele vizir, Laz-Ahmed Pașa. Folosise termenii cei mai binevoitori, solicitându-i colaborarea în vederea încheierii tratatului de pace, și, ca să fie cât mai convingător, strecurase și o minciunică. Îi pomenise, în treacăt, despre o înțelegere amiabilă care intervenise între Napoleon și țarul Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
între Franța și Rusia. Îl lăsase astfel să înțeleagă că întreaga armată rusă era disponibilă, deci ar fi putut, la nevoie, să susțină în continuare războiul ruso-turc dacă părțile nu cădeau de acord în privința tratatului de pace. Generalul știa că vizirul nu-și putea permite să nu accepte semnarea tratatului. Situația imperiului și a armatei otomane era mai mult decât dezastruoasă. Lucru confirmat și de prințul Manuc. Mai era și puternica Anglie, care amenințase deja că flota ei va ataca Turcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și de prințul Manuc. Mai era și puternica Anglie, care amenințase deja că flota ei va ataca Turcia în cazul în care va continua războiul. Între această nouă amenințare și colosul rus, dispus să arunce forțe proaspete în luptă, marele vizir se va agăța imediat de propunea lui Kutuzov. O va considera mai mult decât bine venită. Îi părea rău de Constantinopol. Fusese la un pas de a-l cuceri. Un pas! Pierdea acum și o mare parte din principate. „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
erau cohortele crude de ieniceri conservatori. Încă se mai înfiora când își amintea cum tăiaseră capul sultanului luminat, cel care, cu atâta încredere, îi acordase titlul de bei, titlu acordat, de obicei, doar musulmanilor. Tot ienicerii terminaseră și cu marele vizir, prietenul său Mustafa Bairaktar. Și, dacă nu ar fi plecat la timp, ar fi avut și el aceeași soartă. Un dangăt puternic îl făcu să frisoneze. Dar nu pentru că ar fi bătut prea tare clopotul de la Mitropolie. Va fi silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
apoi cu îndemânare gâtul sticlei, ca să ruleze ultima picătură. Luă comanda, după care porni spre bucătăria restaurantului. Kutuzov prinse între două degete piciorul paharului de cristal, admirând culoarea și mai ales deosebita transparență a vinului. Da, lucrurile se limpezeau. Marele vizir și generalissim al armatei imperiale otomane mușcase din momeală și Galib primise deja acceptul acestuia pentru semnarea preliminariilor tratatului de pace. Generalul zâmbi. Culegea roadele acelei scrisori trimise cu ceva timp în urmă. Ei bine, ilustrul Laz-Ahmed Pașa înghițise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic, îl împinse ușor în farfurioara pentru resturi. Da. Terminase definitiv cu marele vizir. Mestecă liniștit fiecare îmbucătură, mulțumit de bogata salivație pe care i-o provoca savoarea păstrăvului proaspăt. Asta însemna pentru Marele Komandir a mânca sănătos! Cât despre amiralul Ciciagov... De acum dumnealui n-avea decât să sosească oricând poftea, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deși căuta tot felul de argumente menite să-i redea încrederea. Susținuse cedarea unei părți din Moldova, dar avea conștiința curată. Nu el, marele dragoman, ci Galib și Kutuzov stabiliseră ce, cum și cât. Totul sub înalta oblăduire a marelui vizir. Important era că se salvase restul. O pace ușor nefavorabilă, desigur, dar ea salvase Imperiul Otoman de un război mult prea costisitor. Sultanul și toți ceilalți ar fi trebuit să respire ușurați. De aceea, nu înțelegea zâmbetul lui Galib și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
reformelor de europenizare a Imperiului Otoman, l’eminence grise, cum îl numeau, mai era încă în viață și nu își primise pedeapsa cuvenită. Îl defăimau, reactualizând cu fervoare o mai veche legendă potrivit căreia el, Manuc, fostul haznadar al marelui vizir Mustafa Bairaktar, n-ar fi fost decât un hoț ordinar, un ghiaur, un aventurier ca oricare altul care, profitând de revolta ienicerilor, ar fi fugit cu toată averea Bairaktarului. Acceptase să fie haznadarul lui Mustafa, într-adevăr, dar puțini știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui, micuța Gaiané. Dormea prost, avea coșmaruri. Noaptea imaginile luau locul gândurilor. Totul devenea sentiment, senzație imediată, halucinație. Trăia cu intesitate violentele evenimente din timpul revoltei ienicerilor. Alerga pe străzi pline de sânge... Fugea îngrozit de strigătele urmăritorilor... Vedea palatul vizirului arzând ca o torță uriașă pe cerul nopții și reflectarea înspăimântătoare a incendiului pe oglinda întunecată a mării... Nimerea în piața At Meidani... Își căuta capul în mormanul macabru de capete tăiate ridicat acolo... Urmăritorii lui se apropiau... Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu este decât obișnuita furtună într-un pahar cu apă. Întoarce-te, dragul meu prieten, la familie. Doar așa vei reuși să convingi Sublima Poartă despre nevinovăția ta. Și apoi, nu dumneata ai hotărât asupra termenilor finali ai tratatului, ci marele vizir Laz-Ahmed pașa. El a pus la cale ce și cum cot la cot cu generalul Kutuzov. Nu-i așa, dragul meu?” Așezat pe sofa, cu narghileaua lângă el, Galib râse cuminte, fără zgomot, sugând prelung fumul parfumat. Cunoscându-i preferințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l omoare! Dar se schimbase ceva... Dante Negro nu mai vedea în el doar omul înnobilat cu titlul de prinț al Moldovei, seniorul negoțului din trei imperii și nu numai, cel mai bogat și mai influent om din Balcani, zaraful vizirilor, sultanilor, domnitorilor, mitropoliților și boierilor divaniți, prietenul generos al generalilor, susținătorul armatelor rusă și turcă, miluitorul și binefăcătorul săracilor, ocrotitorul cumunităților de armeni, oriunde s-ar fi aflat ele, din Orientul Mijlociu până la Viena și Sankt Petersburg, ctitor al mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sumla, marele dragoman Dimitrie Moruzi avu parte de un frumos discurs de mulțumire, cu multe zâmbete și temenele, pentru contribuția sa la semnarea tratatului de pace dintre Rusia și Turcia, în complicatul ceremonial oriental al onorurilor supreme. Prin mâinile marelui vizir, însuși sultanul îi dărui un minunat caftan. Apoi ușile sălii de ceremonii se deschiseră și marele dragoman păși încrezător peste prag în soarele de afară. O clipă simți adierea blândă a toamnei pe frunte. O percepu ca pe o promisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să lupte împotriva armatei franceze pe teritoriul Rusiei. De aceea, ne exprimăm satisfacția pentru felul în care au fost pedepsiți cei vinovați. Capul lui Dimitrie Moruzi a fost trimis în capitala sultanilor, ca dovadă a îndeplinirii poruncii categorice a marelui vizir: Tăiați capul acestui trădător! Panaiot, fratele lui Dimitrie, a primit și el aceeași pedeapsă. Capul și restul cadavrului fiind lăsate la vedere, împreună cu o inscripție pe care se putea citi: Cunoscând toate afacerile politice ale guvernului său și unindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
alcătui un răspuns. Unul dintre bătrânii săi sfetnici fu Însărcinat să-l transmită; acesta plecă spre cetatea Rey, ale cărei ruine sunt Încă vizibile În Împrejurimile Teheranului. Curtea lui Toghrul se afla acolo. Emisarul califului fu mai Întâi primit de vizir, care Începu discuția cu aceste cuvinte: — Sultanul e nerăbdător, mă zorește, sunt bucuros că ai venit, În sfârșit, cu răspunsul. Vei fi mai puțin bucuros după ce-l vei fi auzit: Cârmuitorul Dreptcredincioșilor vă roagă să-l iertați, nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă zorește, sunt bucuros că ai venit, În sfârșit, cu răspunsul. Vei fi mai puțin bucuros după ce-l vei fi auzit: Cârmuitorul Dreptcredincioșilor vă roagă să-l iertați, nu poate să consimtă la cererea care a fost Înălțată până la el. Vizirul nu se arătă mișcat de veste; Își Înșira mai departe mătăniile de jad. Deci, spuse el, vei străbate coridorul acesta, vei trece de poarta cea Înaltă de colo și Îi vei vesti stăpânitorului Irakului, al Farsului, al Khorasanului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cuceritorului Asiei, paloșului care apără Credința adevărată, protectorului tronului abbasid: „Nu, califul nu ți-o va da pe fiica lui!“. Foarte bine, straja aceasta te va conduce. Numita strajă se prezentă, iar emisarul se ridică spre a o urma, când vizirul continuă, pe un ton neutru: — Presupun că, fiind un om chibzuit, ți-ai plătit datoriile, ți-ai Împărțit averea Între fii și ți-ai măritat toate fiicele! Emisarul se așeză la loc, sleit de puteri dintr-odată. Ce mă sfătuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]