1,143 matches
-
de muncă forțată și neplătită impusă de stat pentru executarea unor lucrări la proiecte publice, fiind nevoiți să lucreze la proiectele de irigații sau de construcții. Chiar și așa, și cel mai umil țăran avea dreptul de a adresa petiții vizirului și curții. Artiști și meșteșugari aveau un statut mai înalt decât fermieri, dar și aceștia se aflau sub controlul statului, lucrând în atelierele de lângă temple și plătiți direct de la trezoreria statului. Cărturarii și oficiali formau clasa superioară în Egiptul antic
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
ale bătrânilor, cunoscute sub numele de Kenbet ,erau responsabile de guvernarea în procese care implicau cererile mici si dispute minore. Cazuri mai grave care implicau crimele, tranzacțiile cu terenuri mari și jefuirea mormintelor erau menționate la marele Kenbet, unde prezidau vizirul sau faraonul. Reclamanții și pârâții erau așteptați să se prezinte și li se cereau să depună un jurământ că au spus adevărul. În unele cazuri, statul a preluat atât rolul de procuror cât și judecător, și putea tortura acuzații prin
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
mormântul lui Hadigea, soția profetului Mohamed. Lucrarea cea mai important a lui Müneccimbașı este "Camiu'd - Düvel" ("Totalitatea statelor"), scrisă inițial în limba arabă. Lucrarea fusese începută încă din perioada în care Müneccimbașı activa în calitate de astrolog șef, însărcinat de Marele Vizir Kara Mustafa să elaboreze o amplă lucrare cu caracter istoric. Lucrarea a fost terminată după ce Müneccimbașı se retrăsese la Mecca. O copie a manuscrisului a fost făcută în 1705, la scurt timp după moartea sa. Ulterior, în timpul domniei sultanului Ahmed
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
o amplă lucrare cu caracter istoric. Lucrarea a fost terminată după ce Müneccimbașı se retrăsese la Mecca. O copie a manuscrisului a fost făcută în 1705, la scurt timp după moartea sa. Ulterior, în timpul domniei sultanului Ahmed al III-lea, marele vizir Damat Ibrahim a dispus ca o comisie coordonată de poetul Ahmed Nedin să traducă în limba turcă o versiune prescurtată a volumului; traducerea, cunoscută sub numele de "Sahaif-ül-Ahbar" ("Pagini ale unei cronici"), este unica versiune publicată a lucrării, tipărită pentru
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
care plecase în aceeași lună să cucerească Nablusul. În fruntea armatei, Arnulf purta fragmentul din Cruce, în vreme ce Raimond de Aguilers purta un fragment din Lancea Sfântă, găsit la Antiohia cu un an în urmă. Fatimizii îl aveau în frunte pe vizirul al-Afdal Shahanshah, care comanda probabil 50.000 de soldați (alte estimări vehiculate încep de la 20-30.000 la cifra exagerată de 200.000 apărută în "Gesta Francorum"). Armata sa era formată din turci selgiucizi, arabi, perși, armeni, kurzi și etiopieni. El
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce armata rusească și contingentele moldovenești au fost înconjurate de uriașa armată a marelui vizir Mehmed Pașa (Baltaci) și au fost înfrânte de turci în Bătălia de la Stănilești - ținutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, s-a refugiat în Rusia ( la16 iulie 1711), unde a rămas cu familia sa. Dimitrie Cantemir a stat
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
baroce care au înlocuit vechile edificii medievale. <br> Șopron a devenit sediu al comitatului Șopron. În anul 1683, în timpul celui de-al doilea asediu otoman al orașului Viena, locuitorii orașului Șopron, denumit "Ödenburg", s-au predat forțelor militare ale marelui vizir Kara Mustafa și, pentru că au fost cruțați, au trebuit sa plateasca impozite considerabile. După victoria trupelor imperiale austriece asupra trupelor otomane, locuitorii din Șopron au oferit omagii împăratului de la Viena și au primit iertare de la acesta. Astfel Șopron nu a
Sopron () [Corola-website/Science/297724_a_299053]
-
Musa, în locul lui Al Mă’mun. Această decizie va duce la un conflict deschis între cele două tabere, cea a lui Al-Amin ( preponderent arabă, sunită și tradiționalista) și cea a lui Al Mă’mun ( dominată de factorul persan reprezentat de vizirul și suporterii săi din Merv, precum și de musulmanii șiiți și de cei non-arabi). În 811 Al-Amin trimite o armată numeroasă în Khorasan cu scopul de a zdrobi planurile de independență ale lui Al Mă’mun. Campania se dovedeste catastrofală deoarece
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
far al-Sadiq, fratele lui Musa al-Khadim (cel de-al șaptelea imam Șhia) care se proclama că Mahdi, uzurpând astfel titlul de calif al lui Al Mă’mun. Situația devine și mai complicată pentru Al Mă’mun în momentul în care vizirul sau, Fazl ibn Sahl, începe să îl sprijine în secret pe Ibrahim ibn Mehdi, unchiul lui Al Mă’mun. Califul reușește să păstreze puterea, înăbușind revoltă din Mecca, si ordonând asasinarea lui Fazl ibn Sahl și otrăvirea lui Ali al-Ridha
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
reconciliere cu musulmanii șiiți, înlocuind chiar și steagul verde pe care il adoptase cu câțiva ani înainte cu cel negru, simbol tradițional al dinastiei Abbaside. După asasinarea lui Fazl ibn Sahl, Al Mă’mun evita să mai numească un nou vizir, și încearcă să controleze într-un mod strict provinciile imperiale pentru a preveni eventuale insurecții sau revolte ale guvernatorilor. Excepție o face autonomia acordată generalului Tahir ibn al-Husayn, cel care îl ajutase în conflictul cu Al-Amin. Tahir ibn al-Husayn devine
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
luptat cu armata otomană în timpul bătăliilor hotărâtoare din timpul campaniei din Caucaz și a desemnat în funcția de comisar civil pe Drastamat Kanayan. Tratatul de prietenie ruso-otoman (1 ianuarie 1918) și tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) semnat de Marele vizir Talat Pasha au reglementat situația teritoriilor cucerite de Imperiul Rus în timpul războiului ruso-turc din 1877 - 1878, (adică Ardahan, Kars și Batumi), care urmau să fie retrocedate Imperiului Otoman. Tânărul stat armean era plasat între Rusia și Imperiul Otoman. În martie
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
au fost numite și pașalâcuri, beylerbeilicuri sau kapudanlicuri. Între 1453 și începutul secolului al XIX-lea, organizarea locală otomană era structurat în mod incosistent. Imperiul a fost împărțit în provincii numite „eyaleturi”, conduse de un pașa cu trei tuiuri.. Marele vizir era responsabil pentru numirile funcționarilor de prim rang ai statului, atât în capitală cât și in provincie. urile au fost desființate între 1861 - 1866, iar teritoriul a fost împărțit din punct de vedere administrativ în vilayeturi. Eyaleturile erau în subîmpărțite
Eyalet () [Corola-website/Science/326141_a_327470]
-
se concretizează în obținerea de către Bocskay a actului (berat) de numire ca principe al Transilvaniei și rege al pașalâcului turcesc, Ungaria. „Numirea lui Ștefan Bocskay ca rege al Ungariei, importanța și fastul încoronării sale, la care a fost prezent marele vizir turc, reprezintă aspectul particular și limita superioară a sprijinului politic otoman. Totodată, prezența marelui vizir la încoronare sublinia faptul că, spre deosebire de încoronarea lui János Zápolya (1529), considerată ca un fapt divers pentru un imperiu în ascensiune, noului eveniment i se
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]
-
și rege al pașalâcului turcesc, Ungaria. „Numirea lui Ștefan Bocskay ca rege al Ungariei, importanța și fastul încoronării sale, la care a fost prezent marele vizir turc, reprezintă aspectul particular și limita superioară a sprijinului politic otoman. Totodată, prezența marelui vizir la încoronare sublinia faptul că, spre deosebire de încoronarea lui János Zápolya (1529), considerată ca un fapt divers pentru un imperiu în ascensiune, noului eveniment i se acordă (de către turci) o importanță deosebită.”" „"În Transilvania situația fu atât de instabilă, iar Ungaria
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]
-
această perioadă, înalta societate otomană a dezvoltat un apetit uriaș pentru lalele, care erau folosite practic în toate ocaziile. Laleaua ajunsese să fie un simbol al aristocrației și privilegiaților. Imperiul Otoman a adoptat noi politici și orientări în timpul conducerii marelui vizir Nevșehirli Damat İbrahim Pașa. În această perioadă a apărut și s-a dezvoltat presa scrisă, iar comerțul și industria au luat un nou avânt. Marele vizir a fost preocupat de crearea unui climat propice comerțului, care urma în schimb să
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
aristocrației și privilegiaților. Imperiul Otoman a adoptat noi politici și orientări în timpul conducerii marelui vizir Nevșehirli Damat İbrahim Pașa. În această perioadă a apărut și s-a dezvoltat presa scrisă, iar comerțul și industria au luat un nou avânt. Marele vizir a fost preocupat de crearea unui climat propice comerțului, care urma în schimb să asigure venituri mai mari la buget. În această perioadă, curtea otomană s-a reorientat spre moda grădinilor și a unui stil de viață mai transparent. Marele
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
a fost preocupat de crearea unui climat propice comerțului, care urma în schimb să asigure venituri mai mari la buget. În această perioadă, curtea otomană s-a reorientat spre moda grădinilor și a unui stil de viață mai transparent. Marele vizir era un iubitor al lalelelor, punând bazele unei mode a cultivării lalelelor în grădinile publice și private, modă reflectată și în artă Moda vestimentară a încorporat la rândul ei pasiunea pentru lalele. Lalelele au devenit omniprezente în piețele de flori
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
condusă de judecătorul capitalei prin care prețul lalelelor a fost reglementat. În 1730, Imperiul Otoman a fost atacat de Imperiul Persan. Otomanii s-au dovedit a fi complet nepregătiți. Înfuriate de înfrângerile militare, pe care le puneau pe seama venalității marelui vizir și pe lipsa de interes a sultanului pentru treburile statului, populația și trupele din capital imperiului s-au revoltat. Rebeliunea a fost condusă de Patrona Halil, un fost ienicer originar din Albania. Pentru a-și salva tronul, sultanul Ahmed al
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
pentru treburile statului, populația și trupele din capital imperiului s-au revoltat. Rebeliunea a fost condusă de Patrona Halil, un fost ienicer originar din Albania. Pentru a-și salva tronul, sultanul Ahmed al III-lea l-a sacrificat pe marele vizir, Nevșehirli Damad Ibrahim Pașa, și pe alți câțiva viziri, care au fost executați. Această mișcare a sultanului nu i-a salvat însă domnia. Pe tron s-a urcat nepotul sultanului, Mahmud I. Victoria rebeliunii lui Patrona Halil și detronarea sultanului
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
s-au revoltat. Rebeliunea a fost condusă de Patrona Halil, un fost ienicer originar din Albania. Pentru a-și salva tronul, sultanul Ahmed al III-lea l-a sacrificat pe marele vizir, Nevșehirli Damad Ibrahim Pașa, și pe alți câțiva viziri, care au fost executați. Această mișcare a sultanului nu i-a salvat însă domnia. Pe tron s-a urcat nepotul sultanului, Mahmud I. Victoria rebeliunii lui Patrona Halil și detronarea sultanului Ahmed al III-lea a marcat sfârșitul Perioadei Lalelei
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
809-813). În anul 786 s-a mutat la Bagdad pentru a-și încerca norocul. În același an Harun Al-Rashid a fost numit calif. A încercat să obțină protecția califului prin poeme de laudă, însă bunăvoința a primit-o din partea Barmakiz-ilor, vizirii lui Harun al-Rashid. În anul 803 aceștia sunt înlăturați, iar Abu Nuwas fuge în Egipt, unde compune versuri pentru prințul Al-Khasib ibn Abd al-Hamid. Revine la Bagdad, unde este acceptat ca poet favorit și partener pentru anumite plăceri de către califul
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
născut pe 19 iunie 1964 în New York într-o familie de clasa de mijloc superioară, obținând dubla cetățenie britanică și americană. Străbunicul său paternal, Ali Kemal, era un jurnalist turc, care pentru scurt timp a fost ministrul afacerilor interne marelui vizir Damat Ferid Pașa. În copilărie familia sa s-a mutat de mai multe ori, odată cu schimbarea locului de muncă al tatălui său, Stanley Johnson, în diferite localități din Statele Unite și din Regatul Unit. În aprilie 1973 s-a stabilit în
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
și de disciplină. Profesorii lor erau ori asistenți, ori studenții seminariilor superioare. Constantinopolul cu ajutorul moscheilor și școlilor sale a luat aspectul unui oraș musulman, dincolo de capitala imperiului, devenind și capitala civilizației întregilor popoare musulmane. În secolul al XV-lea marele vizir Mahmud-pașa a reorganizat întregul sistem de învățământ din Imperiul Otoman, fixând trei grade de școli: Gradul de școli era direct proporțională cu mărimea domeniilor cu care era înzestrat. Mai exista încă un tip de medrese, numită "Sahil elli", unde învățau
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
ani. În 796, a mutat curtea și guvernul la Rakka, pe malul Eufratului, unde a petrecut 12 ani din domnie. Mutarea a fost motivată de apropierea de frontiera Bizanțului și de ușurința comunicațiilor cu celelalte orașe mari. Primul său ministru (vizir) a fost Yahya Barmakid, de origine persană, membru al familiei Barmakizilor, o familie foarte influentă. Yahya l-a ajutat pe Hărūn să obțină tronul și a fost un favorit al califului până în 798, când a fost aruncat în închisoare și
Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/314758_a_316087]
-
Ahmed a fost luat prizonier iar Cilicia a revenit sub controlul mamelucilor. În 1487 otomanii au trimis din nou o armată numeroasă formată din soldați ordinari și ieniceri, sprijinită de flotă și de forțele din Dulkadir și condusă de Marele Vizir Koca Davud Pașa. Totuși, Davud Pașa a evitat operațiunile împotriva mamelucilor, folosind în schimb trupele sale pentru a înăbuși revoltele triburilor Turgudlu și Vasak, securizând spatele frontului. În 1488 otomanii au lansat un atac major, atât de pe uscat cât și
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]