484 matches
-
pentru aceleași lucruri [ ] Precizez că datele respective le-am luat la fața locului, stând în Germania o perioadă de timp mai îndelungată și călătorind și în alte țări europene. Tovarășe președinte, această situație este cunoscută în România de la opincă până la vlădică și oricât regimul dvs. caută să ascundă aceste fapte poporului, nu va reuși niciodată, și cu atât mai puțin în viitor, având în vedere că circulația cetățenilor se intensifică. Avem muncitori peste tot, turiști plecați și sosiți care văd, se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de gât o ghiulea tocmai înaintea comunicării deciziei NATO de a invita România la aderare. Inițiativa dlui Pașcu nu s-a născut din spuma mării. Ea a fost încurajată, psihologic, de o maladie cruntă care scutură societatea românească: procesomania. De la vlădică la opincă, pentru te miri ce, extrem de mulți români fug cu jalba în proțap la cea mai apropiată judecătorie. Deseori, tocmai cei a căror onoare poate fi detectată greu până și la o ecografie sofisticată cer sume exorbitante, ca și cum sutele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
soluției, ci totdeauna parte a problemei. Deseori, analizei îi ia locul isteria, reportajul este înlocuit de colportaj, relatarea este substituită de croșetări tendențioase, dreptul la replică este batjocorit, iar echidistanța e repudiată drept slăbiciune. Jenant, autosorcoveala atinge proporții epidemice - de la Vlădică la opincă, mai toți evenimenții și mai toate evenimentele zilei se autodeclară cea mai corectă, cea mai talentată, cea mai profesionistă și cea mai coerentă echipă. Haida-de! Chiar nu mai e loc nici măcar pentru un dram de modestie? Intangibil, grație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
iubiți, eu știu desigur că voi gândiți ca mine Că-n iubita noastră țară n-ar fi rău să fie bine.>>...” Ne închipuim ce haz ai produs în adunare, spunând de fapt un lucru atât de dorit de toți - de la vlădică până la opincă... ... Deși Vasile Pogor spunea la fiecare aniversare a Junimii că originile acestei societăți „se perd în noaptea vremurilor”, se presupune, totuși, că aceasta ar fi fost fondată în 1863. Ce se știe cu precizie este numele fondatorilor: Titu
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
valahește”. Frații franciscani se aflau în strânsă legătură cu voievozii Lațcu, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare; obțin ajutoare pentru refacerea catedralelor din Baia și Siret. Se amintește cum la sărbătoarea „Joia verde” din anul 1604, la Suceava „Domnitorul împreună cu vlădicii și boierii au îngenuncheat cu mare evlavie la slujba catolică”. (Columna lui Traian, VII, pag. 315), episcop fiind fratele franciscan conventual Arsengo. Este, mi se pare o „Icoană din trecut” ce se dorește reactualizată. Din punct de vedere religios, un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a cam întrecut din "împărtășanie". Ștefane, șăzi binișor... Se uită lumea la noi... Să ne veselim! De aceea, după ospăț, te îmbraci cât mai simplu, fără podoabe. Coborâm în târg și ciocnim și cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă. Eu? Ce să caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește Ștefan cu reproș. Ești "Doamna lor". Trebuie să înveți odată să devii "prima moldoveancă a țării". Știu. Trebuie. Mi-ai mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de moșii ce a dat Păun vameșul mănăstirii sale Clatii...Neștiindu-se la a cui mână sânt, făcut-am această carte de blăstăm asupra cui ar mistui aceste urice sau cine ar ști unde sântu sau ar fi audzitu, din vlădici, din egumeni, din boieri, din preoți au orice fel de om ar fi și n-ar mărturisi dreptu, cu frica lui dumnedzău, sau nu le-ar da , la cine ar fi, toți să fie blăstămați de Domnul Dumnedzău, și de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o suta de matce bun(e); și cu acești stup(i) am cumpărat niște vii de la fămeia lui Statie blănariul ce sintu la Buciumi, pre Valea Cozmoaie...” De aici, de pe Drumul florilor, privirea este chemată în lungul văii, spre Poiana Vlădicii. Numele poienii te duce cu gândul la vorba românească „de la vlădică până la opincă”. Despre Poiana Vlădicii, devenită cu timpul Vlădiceni, vorbesc nenumărate documente din vechime. Ca să intrăm în atmosferă și să ajungem la originea numelui, să citim cele scrise în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
am cumpărat niște vii de la fămeia lui Statie blănariul ce sintu la Buciumi, pre Valea Cozmoaie...” De aici, de pe Drumul florilor, privirea este chemată în lungul văii, spre Poiana Vlădicii. Numele poienii te duce cu gândul la vorba românească „de la vlădică până la opincă”. Despre Poiana Vlădicii, devenită cu timpul Vlădiceni, vorbesc nenumărate documente din vechime. Ca să intrăm în atmosferă și să ajungem la originea numelui, să citim cele scrise în excepționala carte „Iașii vechilor zidiri” de Dan Bădărău și Ioan Caproșu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
fămeia lui Statie blănariul ce sintu la Buciumi, pre Valea Cozmoaie...” De aici, de pe Drumul florilor, privirea este chemată în lungul văii, spre Poiana Vlădicii. Numele poienii te duce cu gândul la vorba românească „de la vlădică până la opincă”. Despre Poiana Vlădicii, devenită cu timpul Vlădiceni, vorbesc nenumărate documente din vechime. Ca să intrăm în atmosferă și să ajungem la originea numelui, să citim cele scrise în excepționala carte „Iașii vechilor zidiri” de Dan Bădărău și Ioan Caproșu: „Cea dintâi atestare documentară (a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
400 documente ale Mitropoliei Moldovei și Sucevei dus în Polonia la Zolkiew...Într-un rezumat, făcut la 3 ianuarie 1783,la Zolkiew,după un document original din acest fond se menționează că Alexandru cel Bun dăruiește Mitropoliei Moldovei locul Poiana Vlădicăi (azi satul Vlădiceni),<<mai jos de târgul Iași>>, în amintirea faptului că aici domnul <<împreună cu boierii săi și cu tot poporul>> a întâmpinat moaștele Sfântului Ioan cel Nou care au fost duse apoi la Suceava. Deși rezumatul nu indică data
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Noi însă hai să pornim mai departe, către satul Vlădiceni. Apoi aici am să te rog, dragă prietene, să ai răbdare, pentru că documentele venite peste veacuri nu-și dau rândul...Să citim cu atenție primul document care vorbește despre Poiana Vlădicii. El vine de la Ieremia Moghila voievod și a fost scris la 22 iunie 1605. Prin el se întărește Mitropoliei Sucevei stăpânirea asupra Poienii Vlădicii și se scutesc de dări 20 de poslușnici care vor lucra la viile de acolo ale
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
peste veacuri nu-și dau rândul...Să citim cu atenție primul document care vorbește despre Poiana Vlădicii. El vine de la Ieremia Moghila voievod și a fost scris la 22 iunie 1605. Prin el se întărește Mitropoliei Sucevei stăpânirea asupra Poienii Vlădicii și se scutesc de dări 20 de poslușnici care vor lucra la viile de acolo ale Mitropoliei, din al căror venit se procură lumânările pentru moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Despre înființarea satului, sau mai bine zis, de reînființarea lui
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sat...Să închidem ochii și cu cei ai minții să ne imaginăm că facem parte întâi din suita bunului Alexandru și apoi din cea a nefericitului domn Miron Barnovschi, care își mai zicea și Moghila...Fantastice vremuri... Această Poiană a Vlădicăi a stat în atenția multor domni și este pomenită cu diverse ocazii - pe larg - în vreo 26 de documente...Ultimul document de întărire a stăpânirii satului de către Mitropolia Sucevei este cel al lui Alexandru Iliaș voievod, din 3 august 1666
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
din 3 august 1666. În decursul timpului, au fost făcute și acte de vânzări sau danii privind vii, livezi, prisăci sau locuri de prisăci. Este de remarcat că aproape în toate actele de întărire a stăpânirii Mitropoliei Sucevei asupra Poienii Vlădicii se vorbește și de scutirea de dări a 20 de poslușnici care vor lucra la viile de acolo, din al căror venit se procurau lumânările pentru moaștele Sfântului. Dacă nu ai obosit încă, dragă prietene, am să-ți mai spun
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
I. Ianov, I. V. Adrian, C. D. Aricescu, N. Istrati, Sofia Cocea, Iorgu Caragiali, Gr. Serrurie. Alte nume sunt mai puțin cunoscute: E. Cobălcescu, D. Idieriu, D. S. Miclescu, Ioan Pavlov, G. Nichitache, Teodor Porfiriu. O baladă populară (Ștefan Vodă și Vlădica Ion) publică viitorul folclorist At. M. Marienescu. În același timp S.D. a menținut atenția asupra mișcării literare prin câteva rubrici („Științi și arte”, „Literatură”, „Bibliografie”) și prin câteva articole și recenzii, între colaboratori aflându-se C. A. Rosetti și Alecu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
au devenit proprietate a multor personalități politice: stejarul lui I. Lahovari, al lui N. Cosăcescu, al lui C. Stoican etc. Mănăstirea mare, întinsă, liniștită, în vălceaua de sub munții păduroși. Vizitatori încă nu sunt. Stăm aproape toată vremea de vorbă cu Vlădica Narcis Crețulescu 6, pe care l-am găsit lucrând în modesta lui chilie călugărească. Ne spune multe lucruri, ne arată manuscriptele lui; cufundat în studiile lui, pare cu totul străin de afacerile mănăstirii. Cu totul străin în adevăr este. Foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
economul părinte care nici nu catadixește să ne vadă, dă poruncă sufragiului să ne dea borș cu fasole și salată de marole cu măsline, pe care le mâncăm în tăcere, fără să crâcnim, cu destulă poftă. La despărțire, după aceia, Vlădica Narcis ne dă un bilețel cătră egumenul Secului și ne spune că găzduire vom avea, dar din partea mesei greu, căci cei dela Secu sunt săraci tare. Înnainte de a ne sui în trăsură stăm de vorbă cu un călugăr care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Întemeiată în veac. XVII de un călugăr Hârjeu. Tună pe păduri și fulgeră... În biserică cântări armonioase, voce rusească, cu vorbe românești. Iazul străjuit de lănci de plopi subțiri. Livada aliniată și frumos orânduită. 1 August. Biserica de iarnă casa vlădicăi. Trapeza: "Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă. Cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă." În mănăstirea de maici Răciula, sărăcuța, cu maicile harnice ca niște albine... Maica Evghenia, stareța, bătrâna de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mănâncă." În mănăstirea de maici Răciula, sărăcuța, cu maicile harnice ca niște albine... Maica Evghenia, stareța, bătrâna de 76 de ani, voinică încă. E la această mănăstire de 65 de ani: o viață de om! Povestește năcazurile cu Rușii cu vlădicii rusificatori Maice moldovence. Chiar ea nu știe rusește... Cucurigu petrușog Zolotoi grebușog... La mănăstirea Frumoasa, înființată la 1805. Deslușiri date de un frate care vorbește și scrie pe bune moldovenește. Simion Stratul din Țânțăreni de pe Răut... Stareț un vrednic moldovan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și în loc de spor are pagubă, căci i-au mâncat lupii opt mioare. Apoi dac-a fost lup, creștine, n-am ce-i face; căci lupul n-are credință, nici n-a fost față la rânduiala noastră. Stratonic dormea în odaia vlădicăi dela Salonic și a pipăit picioarele episcopului în așternut, numărându-le. A numărat până la patru. Atunci, înfricoșându-se, a strigat pe fereastră: "Săriți, creștinilor, vlădicăi nostru i-a mai crescut două picioare și acuma are patru cași asinii domniilor voastre!" Meșterul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-are credință, nici n-a fost față la rânduiala noastră. Stratonic dormea în odaia vlădicăi dela Salonic și a pipăit picioarele episcopului în așternut, numărându-le. A numărat până la patru. Atunci, înfricoșându-se, a strigat pe fereastră: "Săriți, creștinilor, vlădicăi nostru i-a mai crescut două picioare și acuma are patru cași asinii domniilor voastre!" Meșterul vorbește despre un om rău care a murit. "Sunt încredințat că diavolul l-a și fiert în caldare și l-a mâncat. Ba nu, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai bine zis capacitatea de violență atunci când Îți sunt amenințate libertatea sau granițele. 4 Da, de ce nu, printre alte „originalități” care mi se reproșează, să mi se adauge și această „apărare a senectuții!”. Laudă bătrâneții, așa cum cânta și fie iertat vlădica Tatălui meu, al episcopiei Lugojului, doctor de Roma, Ioan Bălan, mort Închis de comuniști deoarece nu a vrut să-și abjure credința sub amenințarea poliției dejiste: Bătrânețe, haine bune, pentru cine le ști pune!... E adevărat, Însă, că bătrânețea este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cărora din zecile de acorduri, convenții, înțelegeri și protocoale semnate "după" (ca de altfel și de cele semnate "înainte") se alesese praful. Mecanismul era simplu și îl cunoșteam la perfecție orice delegație care merge în străinătate, indiferent de nivel, de la Vlădică până la Opincă, trebuie să "semneze" ceva, indiferent ce (așa cum am ajuns și noi la "Acordul de colaborare antarctică"). Însă, în ceea ce privea Acordul de colaborare cultural-științifică, chiar cu riscul "unui document în plus", nu puteam să las în vigoare un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
n-a putut avea o influență culturală asupra satelor decât foarte târziu, ne mai spune acelaș cercetător istoric C. Stan în «Școala poporană din Făgăraș» Vitregia vremurilor a vrut ca ortodocșii, vreme de aproape 70 de ani să nu aibă vlădici. Abia în 1783 după ce aci a venit episcopul sârb Ghedeon Nichitici, Sibiul devine un important centru al ortodoxiei, așa cum Blajul devenise deja centrul grecocatolic. Nichitici, un bun diplomat, se vede, a pus la cale cu clerul și cu poporul un
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]