374 matches
-
fugă, dar i se rupea sufletul de Pampu, pe care îl simțea pierdut pentru totdeauna. Când a început să iasă în aerul dimineții de mai, i se părea că e învăluit într-o pastă groasă și fierbinte, eliberat și gol, vlăguit și ușor. Nu știa atunci, dar a aflat cu trecerea timpului, că arăta ca o gelatină transparentă și întinsă, ca o peltea verde-argintată, care păstra încă fața tristă a lui Pampu. Stătea întipărit pe limba lăbărțată și gelatinoasă chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
traversează coroida, impresionează retina. Singur În casa pustie, Michel asistă la o modestă defilare de amintiri. O singură certitudine, de-a lungul serii, Îi umplea mintea puțin câte puțin: curând va putea să reînceapă lucrul. Pretutindeni pe suprafața planetei, umanitatea vlăguită, secătuită, Îndoindu-se de ea Însăși și de propria-i istorie, se pregătea de bine de rău să treacă pragul unui nou mileniu. 7 Unii spun: „Civilizația noastră e Încă plăpândă, Din noaptea neagră abia de ieșim. Imagini dureroase stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe scenă un trepied cu o pancartă. Pe care scria cu litere mari: „Cincizeci și una de săptămâni mai târziu”. Și pe urmă Își fac apariția În scenă soțul Într‑un scaun cu rotile, Împins de soție. El arată complet vlăguit. Înfofolit În pături ca un invalid. Ea e Îmbrăcată Într‑o fustiță de tenis și ține o rachetă sub braț. Are o mină Înfloritoare. Se agită În jurul lui, Îi aranjează pernele, Îl sărută. El ține ochii Închiși. Pare un cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
trăiește încă în mediul rural, spiritual practic lichidată. Tradițiile coji îmbietoare pentru turiști precum murătura lângă purcel. Lumpen proletariat în destrămare, cu accente de isterie. Halucinația colectivă, hipnoza în masă, mânuirea curentelor lunare pot da aici rezultate deosebite. Intelectualitatea pretinsă, vlăguită, și aici isterie, infantilism, mania persecuției, bonjurism, slugărnicie, indiferență, obtuzitate, egoism, gustul pompei, fumuri considerabile. Din nou potențial uriaș, a se manevra cu grijă, vezi Emma Bovary, material labil .............................................................. ................................................................................................................................................... Gustul pentru vulgar, aplecarea spre derizoriu, piață tânără, subzistă valori creștine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
poliției; dar cei cărora le trimitea arestații lui îi găseau strădaniile lipsite de orice valoare. Simplul fapt de-a te afla în stare de arest, judecat sau nu, era o crimă. Deținuții de orice fel trebuiau să fie toți umiliți, vlăguiți și omorâți“. Westlake continua spunând că muncitoarele prizoniere care îl spânzuraseră pe Noth, în afară de faptul că era o persoană importantă, nu prea știau exact cine era el. L-au spânzurat pentru satisfacția de a spânzura pe cineva important. Casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Încleștările lor; fiecare Încerca să Îl domine pe celălalt, Thomas prin potența sa neobișnuită, dar ca luată de vînt după fiecare juisare; Ingrid Încerca, agitîndu-se tot mai mult, să forțeze orgasmul adversarului: un bărbat cu mădularul inert era un Învins: vlăguit, aproape ridicol, putea fi, atunci, Înfășurat În tot felul de vorbe. I se puteau smulge promisiuni; stors, acesta era În stare de multe prostii. Thomas știa asta, se ținea tare, jocul Îl Îndîrjea, disputa devenea, tot mai des, epuizantă; nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trecut de miezul nopții. Vino să te pup! Se îmbrățișară, ferindu-și privirile. Amândouă aveau lacrimi în ochi și nu doreau să-și etaleze slăbiciunea. Iuliana se întorcea de pe o parte pe alta în pat, încercând să adoarmă. Se simțea vlăguită, stoarsă de energie, cu moralul deteriorat și înfricoșată de toate relele ce se abătuseră pe casa familiei sale. Erau oameni serioși, cinstiți și muncitori, apreciați în colectivele de muncă și societate. Părinții se adaptaseră mai greu la noile standarde de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Stere nu se amesteca. El o lege avea: să nu plece mușteriul nemulțumit. Când se asprea vremea, le făcea țuică fiartă cu zahăr și piper, să-i sare la inimă pe necăjiți. Clienții nu țineau la băutură. Erau osteniți și vlăguiți. Dintr-o litră, două, se posomdrau. Plecau spre seară pe trei cărări, tăind câmpul. Ce-i păsa lui? De la o vreme nu-l mai părăsea binele. Făcea ce făcea, și pleca după vin la Drăgășani. Acum, drumul avea alt farmec
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nicicând nu se aventurase de una singură pe vreo cărare de țară. Închipuindu-și-l pe acel călugăr, chiar dacă robust și spătos, în bătaia stihiilor de tot felul, le făcea să scoată strigăte discrete de înfiorare și suspine molcome și vlăguite. Eu nu m-aș duce de una singură și pe jos nici până în port, se trezi vorbind nevasta unui baron, soțul meu m-a poftit de nenumărate ori să văd moșiile, eu însă am refuzat mereu. Prefer să mă plimb
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
De îndată ce-și dădu seama că Palatul Regelui era pe-aproape, cedă mârțoaga unui potcovar în schimbul a doi ludovici. Întrebă pe unde s-o ia, dar acum era ușor să se orienteze urmând malul Senei. Sosise la Paris bătrân, vlăguit și cu sutana-n zdrențe. Ajuns în fața curții regale, a trebuit să stăruie pentru a convinge gărzile să-l anunțe pe Richelieu. Tinerii aceia în uniformă la început au încercat să-l alunge și se puseră pe râs, dar purtarea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
firavă ca să poată trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ține granița dintre tărâmuri. Buzele roșii îi zvâcneau în ritmul unei inimi pe care n-o bănuiai nicăieri. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și, cum la morți lucrurile se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu putea, căci lacrimile ar fi sleit-o de ultimele puteri. Bărbații nu îndrăzniră să se apropie. Lucică ezită, după ce fusese respins de două ori. Luna se rotunjise și caninii lui păreau mai lungi ca oricând, Magdalena era atât de vlăguită, încât înfățișarea ei nu-l ispiti. Veni însă Marchiza. Ea se strecură sub lemnul greu și îl săltă, până când Magdalena își mai trase sufletul. E crucea ei, oftă Isaia, n-ai ce-i face. Și Marchiza o lăsă să primească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aprobe. A rămas de la prăjelile dinainte. E păcat să arunci uleiul, când abia s-a obișnuit cu prăjeala. Hai să-ți dăm o bucățică, îl pofti prima femeie, agitându-și furculița în aer. Maca zâmbi, privindu-le prin fumul maroniu, vlăguit. — O să vin într-o zi, spuse, gândindu-se la eventualitatea unui ulei nou turnat în tigaia primenită. Dar știa că ziua aceea n-o să vină. Precum mirul ce se reînnoiește la fiecare șapte ani, uleiul din tigaie se primenea turnându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urmări vocația propriei identități, deopotrivă națională și europeană, a permis estonienilor să nu-și rateze libertatea în anii de grație 1990-1991. Pentru Estonia anului 2000 independența contează, ea este chiar o realitate, nu bluf propagandistic sau articol într-o Constituție vlăguită. La noi, din contra, independența constituie o perdea de fum pentru afacerile ilicite ale unei oligarhii de sorginte sovietică. Ne-am obișnuit, în Moldova, să ne fabricăm mereu justificări pentru condiția noastră umilă, să căutăm vinovatul în altă parte - în
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
De lapsi (Despre cei căzuți), 5-6, nu va ezita să o denunțe. Episcopul cartaginez ne spune că laicizarea ecleziastică ar fi oferit până și pretextul unor reacții persecutoare din partea împăraților Decius (249-251) și Valerian (253-260), în fața cărora mulți dintre creștinii vlăguiți spiritual nu vor ști cum să reacționeze și vor apostazia în masă. Îmbogățirea economică a Bisericii a avut și unele aspecte pozitive precum ajutorul oferit celor săraci (humiliores), mai ales celor care proveneau din zona rurală. Dacă intrările fiscului erau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
armatelor dușmane, abandonând patria tristului destin, pradă popoarelor necivilizate, scriind o pagină de rușine în istoria Romei! Pierite fiind sentimentele dragostei de patrie, uzate idealurile de glorie și măreție, respinsă sau poate prea puțin înțeleasă virtutea romană, pentru reînsuflețirea trupurilor vlăguite și a sufletelor moleșite, Ieronim le oferea armele religiei creștine ca mijloc de înviere morală și tărie fizică, singurele capabile să mai poată săvârși minunea unei transformări și a unei reînsănătoșiri sociale în acele momente. Punea sub ochii romanilor diverse
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și Dunăre, Galerius intenționa să ia cu sine doar soldații păgâni din Iliria și din Moesia, cu sprijinul cărora îl învinsese pe regele Narses (293-302), sperând să obțină victorii răsunătoare pentru a-și mări prestigiul și a-i ironiza pe vlăguiții soldați creștini din Orientul Mijlociu, cu care întreprinsese prima campanie (pierdută) împotriva perșilor (296). Nu era entuziasmat de dânșii pentru că, în vreme de război, în loc să meargă să lupte, își puneau diferite chestiuni de ordin moral și religios, care, în ochii păgânilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
omenirii pe durata ultimului secol european. Există în lume spații spirituale dense și spații cu densitate scăzuta sau difluențe, după cum și generațiile se diferențiază în raport cu același criteriu, ceea ce ne îngăduie să delimităm generațiile spirituale de cele cu o viață spirituală vlăguită. Epoca sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX, de pildă, este marcată de o creștere a densității spirituale a generațiilor în Europa dinspre nord spre sud, creștere atestată de emergența unei noi configurații stilistice numită stilul 1900 sau
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sub țarism și sovietism. Nu e de mirare, de vreme ce și elitele politice și culturale din Țară își fac un titlu de glorie din a nu mai fi românești, lovind în marile valori naționale, Eminescu fiind în prim-planul atacurilor celor vlăguiți spiritual. Un asemenea prag critic este prevăzut de însuși Eminescu: " Dacă vom câștiga de trei ori atât pământ pe cât avem și vom pierde aceste temelii, statul român, fie el oricât de întins, va deveni o creațiune trecătoare; iar dacă ne
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ultima forță productivă a deceniilor trecute pentru înarmări nemărginite, nimănui necesare (acum distruse pe apucate), făcându-ne de rușine, prezentându-ne întregii planete ca pe niște cotropitori cruzi și lacomi când în realitate genunchii noștri tremură și iacă-iacă ne prăbușim vlăguiți"151. Soljenițân credea că toate nenorocirile Rusiei au început în 1917, odată cu abolirea monarhiei. Dar el nu s-a arătat simpatizant nici al imperialismului țarist și avea speranțe în înțelepciunea creștină a țarului Nicolae al II-lea, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ecou al teatrului no - nu pot ajunge decât călătorii ce rătăcesc la voia întâmplării, urmându-și destinul, precum actorii sosiți aici împreună cu Contesa. Într-adevăr, în jurul Contesei (despre care „ai zice că e moartă”) își târăsc anevoie picioarele comedianții istoviți, vlăguiți, „aflați la capătul puterilor”, iar „când ai ajuns în starea asta, când nu mai ești decât fantoma a ceea ce ai fost odinioară”, atunci se cheamă că ai pășit fără doar și poate pe tărâmul dintre viață și moarte. În spatele acestor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lovituri de coadă prin aer, jucându-se cu ele ca și cum ar fi fost niște mingi, lăsându-le să scape până În capătul plajei Înainte de a le prinde iar, și continuau astfel, distrându-se, până când, plicitsiți de joc, Își părăseau prăzile maltratate, vlăguite, ori le devorau, dacă le era foame. Toate astea, a Încheiat Faulques, nu le văzuse la televizor, nici nu le auzise pe ici, pe colo, ci le fotografiase pe o plajă australă, În timpul războiului din Malvine. Iar delfinii aceia păreau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
senin; sentiment; senzualitate; sexy; sicriu; sobă; spațiu; special; spirit; sport; stabilizare; statornicie; structură; suav; subțire; sublim; suferință; suflet mort; fără suflet; sufletesc; superficialitate; suport fizic; taină; talie; tatuaje; timp; tînăr; țărînă; uhuu!; uman; umanitate; unealtă; unic; uscățiv; vas; venă; viermi; vlăguit; vulgar; zebră; zeiță (1); 797/218/66/152/0 tunet: fulger (177); ploaie (104); zgomot (74); frică (72); furtună (54); sunet (41); trăsnet (19); teamă (16); puternic (15); spaimă (13); lumină (11); fenomen (9); gălăgie (9); tare (9); cer (8
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mâine-poimâine să apară și friptura meat-free. Ei bine, în acea perioadă numărul opt mă tortura cu ceea ce am putea numi sexul de post: era ca un fel de sex normal, dar fără orgasm... Nu știu ce era cu el, dar părea mai vlăguit ca numărul cinci, care din acest punct de vedere era la pământ. Mă tot gândeam că-i bolnav, dar el dădea vina numai pe stresul masteratului. Abia dacă mă înfierbânta puțin, că i se și epuiza stocul de energie. Făceam
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nu simțeam nicio ameliorare. Eram îndreptățită să forțez un pic nota. Și mie îmi place să mă las așteptată, dar el întrecea măsura și răbdarea mea avea o limită. Am vrut și eu să-l simt măcar o dată altfel decât vlăguit, să aflu cum face când se dezlănțuie... Ei bine, am aflat, noaptea aceea a fost de pomină: m-a iubit à la Terente, tare și apăsat, aș adăuga și minunat. L-am ascultat pe Bach în buclă de nu știu câte ori
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]