263 matches
-
bal municipal, este invitată la dans de un cavaler ceva cam "țărănos", cu un accent de Bourgogne foarte pronunțat. Nu-i prea place de el, însă, pregătită pentru orice, acceptă să se rotească ținută de "mâinile puternice și viguroase ale vlăjganului acela voinic", iar apoi să se lase sărutată afară, în beznă. Este, desigur, dezamăgită cumplit de acest prim sărut, care i se pare absurd și dezgustător. Ea, care visa la marea iubire, își trădase idealul. Însă ce n-ar fi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pește, în care înotau bucăți de nisetru. Îi propuseră s-o dreagă cu un vârf de ardei și izbucniră în râs, când, roșu tot, își înghiți lacrimile. "Sunteți din regimentul care a venit în zonă?" întrebă, mai degrabă admirativ, un vlăjgan căruia ceilalți îi spuneau Petea. Tresări. În șort, cum era, de ce nu-l luaseră drept turist? "Ați văzut dumneavoastră turiști pe aici? Și apoi dimineață, când ați sosit, v-am văzut în uniformă. Venisem să aduc icre negre la restaurantul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
luleaua În gură sunt greu de Înțeles. Doamna pronunță des cuvântul „uremie”. Eu deduc că bietul Staicu a avut mult de suferit de uremie, până Îmi dau seama că e vorba de Irimie. Sosește și progenitura sa. E un student vlăjgan, dezvoltat excepțional. Mama e foarte mândră de realizările sale sportive. Îi admirăm genunchii zdreliți, cum și nasul ce poartă urmele unei recente victorii. În lipsă de bizoni și piei roșii, instinctul atavic Își găsește acum plasament În loviturile cu picioarele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
al meu, dar cu destui, oricum, pentru a cheltui cu larghețe, în zilele următoare, la Dunărea, la Rustica, la Pescarul, la Carul cu bere, pe unde ne lua cu el, plătind totul. Mi-a fost simpatic din prima clipă acest vlăjgan guraliv, nu neapărat pentru că risipea cu atâta ușurință, dar pentru că îmi dădea sentimentul că de nimic nu se temea, că despre orice spunea ce credea. Aceasta pentru mine însemna mult în acel timp. Și mai târziu a însemnat mult, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de unde-o apucam, până când am răzbit sus în Carantinei și apoi pe Cuza, până la domiciliul bunului meu prieten, învecinat cu al meu. Am tras lada în curte, transpirați, roșii în obraji, suflând greu. Acolo, plin de lume, o ceată de vlăjgani, amicii fratelui lui Wili, mai mare decât noi cu zece ani. Abia sosiseră și ei din „vale“, cu toții surescitați, încântați de achizițiile făcute, unul dintre ei mai ales, foarte mândru de sticlele cu coniac franțuzesc pe care le înhățase. Fina
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe Vlad. Nu-i vorbă că și Vlad mă ocolește, mai ales după ce și-a aplicat industrial o invenție. A căpătat dintr-o dată apucături de mare vedetă: se îmbracă numai în haine de lux, făcute anume pe statura lui de vlăjgan, care-i scot și mai mult în relief frumusețea fizică cu care l-a înzestrat natura. Vorbește calm, ponderat, niciodată prietenos, niciodată cu ură. E unul dintre cei mai buni ingineri tehnologi, realmente curg din mintea lui invențiile. Are vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
anii pe care-i are și cei pe care i arată ? Nu neapărat un supliment de tristețe ; putea fi și un supliment de ironie, de înțelegere amuzată orice, numai să fie un supliment de substanță. Dar el e doar un vlăjgan mulțumit de sine un plăvan. Are o groază de experiențe vizitează Rusia anilor 30 ca marinar, luptă în al Doilea Război Mondial ș.a. ; unele îi prilejuiesc cîte un gînd profund de o imensă banalitate, pe altele le comentează, asemenea lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la hotar o fântână apoi am mers lacapătul ogorului nostru și m-am și apucat de coasă. Gheorghiță a adunat un braț de ovăz proaspăt cosit și l-a pus în căruță când, dintr-odată am văzut pe cei doi vlăjgani ai Mariței venind în goană spre mine și fără să spună o vorbă au început să dea în mine, parcă pe întrecute. Loveau peste tot, eram căzut jos și ei mă păleau peste picioare, pe spinare, în cap, unde apucau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Satana!!! Satana!!! E dus cu anasâna și strigătele lui se aud de departe: Satana! Satana!... Strigătele Sfântului se amestecă cu strigătele unei gloate de țărani-plăieși, pe care străjile i-au oprit cu ascuțișul sulițelor. Lăsați-i! poruncește Ștefan. Țăranii, niște vlăjgani mustăcioși, cu plete și ochi de sânge, cu căciulile în mâini, dau buzna, se bulucesc, cad cu fața la pământ, se târăsc în genunchi la picioarele Domnului, strigând, bolborosind: Doamne!! Mă... Măria ta!! Bat pământul cu palmele, îl sărută, bolborosesc... Măăă!! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
însă siguranța că iau pâine, printre cei dintâi. Mai greu era să pleci, căci între timp, pe nesimțite aproape, lumea se strânsese și se făcuse iar gloată de peste două sute de oameni, cu îmbulzeală, certuri și înjurături... noroc de câte un vlăjgan mai hotărât, care-și făcea loc energic cu coatele, pe lângă el strecurându-mă și eu din mulțime, îmbrâncit, ghiontit și nu odată aproape strivit și cu sufletul la gură. Cele două „duble” fiind fierbinți, nu le puteam ține în mână
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ăsta, că totuși este interesant, ca să Înțelegeți Întrebarea lui. Într-o după-masă, treceam prin parc cu un consătean de-al meu, Dionisie Cărbunar Îl chema, și În șanțul de apărare al cetății de la Sibiu se băteau doi, unu’ mai Înalt, vlăjgan, și unu’ mai pirpiriu. Dionisie Cărbunar, văzând că ăla mai mare Îl bate pe ăla mai mic, s-a dus și l-a apărat. L-a scăpat de ăsta lung... și-am plecat. Ei, ăsta mai mic era evreu. Eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prințesă electoare de Brandenburg. Mănâncă cu mâna, se murdărește cu sos, nu știe la ce slujește șervetul. Însă, purtarea firească a lui Petru, vioiciunea și iuțeala răspunsurilor o uimesc pe Sofia-Charlotta, care se simte cuprinsă de simpatie la vederea acestui vlăjgan care n-are mai mult de 25 de ani și-i întrece cu cel puțin jumătate de cap pe uriașii din garda ei, lat în umeri, cu chip hotărât, cu ochi negri strălucind sub fruntea bombată, cu sprâncene arcuite și
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
bronzata". Ionel este băiatul directorului. Dan apare în carte că "băiatul cel oacheș și rotofei". Maria, sora lui Tic, e o fată "brunetă, aproape palida, cu cozi lungi atârnându-i pe piept, cu ochi visători și mișcări lente". Ursu, "un vlăjgan" care "n-avea mai mult de șaisprezece ani", înzestrat cu o forță și o vedere de invidiat. Un "prichindel dintr-a șasea, un șmecher fără seamăn în toată școală", "un blond cârn și ciufulit", Tic, fratele Mariei, joaca inițial un
Cireșarii () [Corola-website/Science/303388_a_304717]