1,035 matches
-
în jos, abia nimerind să-și strecoare palma în buzunarul pantalonilor de firmă. S-a întors la birou. Parcă intrase la apă, se chircise dintr-o dată. Șanțurile de pe frunte se adânciseră și mai tare. A deschis seiful. Nu mai avea vlagă în el, toate mișcările le făcea cu încetinitorul. A pus bancnota de o sută de lei pe masă. Și-a cuprins capul cu amândouă mâinile ca și cum l-ar fi strâns într-un cerc să nu-i plesnească. Fata n-a
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
a optimismului dar și a deznădejdii, a umilinței dar și a demnității. Ai resimțit, cu orice implicare a potențialului și energiei tale, de care n-ai dus lipsă la maturitate, declic-ul care ți-a devastat firea, ți-a erodat vlaga trupului și te-a obligat, atunci când ninsorile vârstei ți-au înviforat tâmplele, să iei cu febrilitate condeiul și să-ți pui păsul. Cu mai mult sau mai puțin talent, direct sau pe ocolite, punând în evidență mai mult simțul civic
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
binevoit să se oprească, din drumul lor plin de griji și de nevoi, să-i privească fața plină de durere. Zăcea, trecându-și prin minte vorbele uneia dintre cele care au pășit săltând pe lângă trupul lui rostogolit și lipsit de vlagă: un bețiv nenorocit. Ochii îi lăcrimau dar figura lui surâdea trist așteptând, în seara întunecoasă, care se așternuse atât de repede peste oraș un semn de ajutor. Într-un târziu, cu ultimele sale puteri, a vrut să se ridice apucând
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
În neputințe și-n tristeți, ades mă pierd, Speranțe și clipe iluzorii, mă dezmierd. Și lasă-mi timpul, să mai pot petrece, Șă mă strecor prin clipa care trece, Prin gându-ți tainic, care indărătnic tace, Prin labirintul, ce de vlagă, viața stoarce. Un vis frumos, m-i te-a adus în casă, însă, când ochii am deschis, făcuseși cale-ntoarsă. Am fi putut să trecem împreună, al iubirii prag, Dar am rămas doar eu, cu dorul celui drag, Și-așa, îmi
UN VIS FRUMOS de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367008_a_368337]
-
speriat rău și am fugit înnebunită de frică în restaurant. L-am căutat pe la tatăl meu și i-am spus ce se întâmplă. Desire plângea șocată, de cele ce-i povestea Anca și îngăima cu voce disperată și lipsită de vlagă: - Nu,nu, nu! Ooof Doamne, trăiesc un coșmar! - Îmi pare foarte rău că trebuie să vă contrazic, însă e numai adevăr în cele ce vă spun. M-am asigurat că erați dv, apropiindu-mă pe furiș după ce el a plecat
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
prin formație și educație, autoarea înțelege că fiecare are destinul lui și, important este să descoperim cheia acestuia (Cheia destinului, p. 140), ceea ce ea a reușit: „Ca să-mi respect legile până să pier.../ Că-mi voi trăi clipele luptând cu vlagă.../ Cheia Destinului o voi purta ca giuvaier,/ Fapte, trăiri, toate le-oi pune în desagă!” Numai astfel își va putea construi Un naos pentru mine (p. 228) „Să mă adun din firimiturile-mprăștiate-n haos,/ De lanț să mă dezleg, fulg să
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
LAȘI Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cui te las și cui mă lași Mamă sfântă Românie, Și blestemele cui le-aș Îngâna plâns de mânie? Triști români și românași Fără vlagă și mândrie, Turmă de naivi și lași Izgoniți în pribegie, Fără câini și ciobănași Transhumând din veșnicie De Carpați și de Oași Spre fatidica băcie A străinilor pizmași Ce vă smulg bucăți de glie De sub sat, de sub oraș Să vă
ROMÂNIE, CUI MĂ LAŞI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364801_a_366130]
-
cu fața de un alb mat, ca a bunicului; carnea bine împărțită pe trup și oasele poziționate strategic. Spre final, mai aproape de pământ, devenise puțintel la trup, mai trist. De parcă viața l-ar fi obosit, l-ar fi secat de vlagă. Avea pentru sufletul ficăruia câte o vorbă plină de căldură și încredere. Povestindu-vă despre el, parcă simt umbra corcodușului ce adăpostea „ sfatul de taină ”. În curând nu va mai fi nici corcodușul. A îmbătrânit și s-a uscat. Nu
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
primire pe toți cei care soseau, invitați sau ziariști, echipe de televiziune, fără să dea nici un semn de oboseală, mai ales că în acea zi era o căldură insuportabilă în București și chiar noi, „cei mai tineri”, ne simțeam fără vlagă. Ne-am salutat cu o îmbrățișare strânsă și am simțit că această persoană, care are atâta forță exterioară, este la fel și în interior. Am vrut să văd dacă opera ei artistică îmi dă dreptate în această logică a mea
INTERVIU CU ANTÓNIO CALDERÓN DE JESÚS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349584_a_350913]
-
Soare, apusu-l răcorește cu-nmiresmata-i boare. Pământu-n anotimpuri își schimb-a lui culoare, verde-i primăvara când glia prinde viață, și este galben vara când Soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de Soare, de Lună, în timp de noapte, și
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
himere active în somnul din curcubeie secetă sau inundații printre acrobații din ceruri în costume zadarnice palmele ei conturau cuiburi din bagatele fragile din osii trase de vedenii din elastic algebric Tinerețea lui - o iarbă arsă, la licitație expusă fără vlagă - era exilată pe-un podeț din suspine în absolut de sineală De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Nu mai voia să asculte aceleași povești cu repetiție de călătorii răsuflate pe Amazon sau în Țara de Foc cu
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
sufletul lui înghețat în negură lumina se stingea mută pentru Iorgu Bugan De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Auzi livada bunicii scâncind în noapte? Auzi frunzele rupându-se în furtuni electrice în noapte? Auzi păianjeni văduva-neagră sugând vlaga pomilor la umbra lor născătoare? Auzi cum țărna se întoarce pe dos? Cum livada Domnului Ion se preface într-o gaură neagră? De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cavalerii mărșăluiau în bătătura cea veche castelul se sfărâma
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
sau chiar mult mai trist, părea faptul că nu va ninge niciodată, ca nolens, volens, eram nevoită să mă retrag în căștile mobilului personal: Let it snow! Let it snow! Let it snow! Am ieșit din casă fără prea multa vlaga, acoperită din cap până în picioare de frica atacului zeului Ra și am plecat, cu ceva conștiința - degradabila! - spre centrul orașului. Așteptăm... Sancta nox, placida nox! Trotuarul fierbea sub sandalele mele îngălbenite, orizontul transfigura geometria clasică în curbe sacre în care
CATEODATA LA SYDNEY NINGE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348596_a_349925]
-
arșiți, veri năuce Cu-albastrul deșirat prin zări de fum Ce-au atârnat de sfori,să se usuce Zmeie de cântec și-au adus duium De amintiri cu gust de pârg tomnatic. Stau mai departe, într-un vis absent, Fără de vlagă, stins și acromatic Tot așteptând un val mai coerent... Referință Bibliografică: Tăcută mare / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1279, Anul IV, 02 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TĂCUTĂ MARE de AURA POPA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349780_a_351109]
-
de i se dă, i se cere totul la schimb cu mare dobândă, iar dacă nu dă, e pus în obezi și biciuit iar apoi trimis la muncă silnică pe viață unde stăpânul său îl va stoarce și de ultima vlagă înainte de a muri! Ăsta-i sensul real al povestioarei Dismas! De aia m-am făcut tâlhar fiindcă nu accept să fiu înșelat și călcat în picioare de niște netrebnici care-și zic stăpâni! Mă asemăn deci cu omul care și-
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
se mai scoală, Scoli idei, scoli istețimea, Scoli oricare socoteală, Scoli adulții și puștimea... Scoli bărbații la răscoală, Scoli femeile la veghe, Scoli năvalnic, scoli domoală, Scoli de-antregul ce întreg e... Scoli din boală, bagi în boală, Scoli trândavii fără vlagă, Scoli din somn și sforăială, Scoli și firea cea mai bleagă Scoli cu scop sau amăgeală, Scoli aiurea, scoli anume, Scoli că vrei sau din greșeală, Scoli ce șade pe tânjeală... Scoli sfioși fără sfială, Scoli amanții și scoli soții
SCOLI ŞI MORŢII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347606_a_348935]
-
Sofiei Rotaru, care a răsunat și răsună și azi în toată lumea, nu-i ascultat chiar pe meleagurile strămoșilor ei. Aici, ori tace ce a mai rămas bun din oraș, ori e risipit în uitare sau moarte...! Aici nu mai au vlagă decât acei care calcă strâmb. Sofia Rotaru a fost laureată cu cele mai înalte distincții de Stat în URSS, RSS Ucraina, RSS Moldovenească, apoi în Rusia, Ucraina, Republica Moldova, numai în România nu, și a fost desemnată „Cântăreața secolului XX”. Dar
SOFIA ROTARU. BUHUŞI, MELEAGUL STRĂBUN AL CÂNTĂREŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347618_a_348947]
-
întregului corp cu cel al apei reci, un tânăr mai înalt ca ea, o luase de subțioară și o trase spre larg. Cum nu mai simțea nisipul sub picioare, de teama înecului se ținea strâns de gâtul acestuia țipând fără vlagă. - Lasă-te în grija mea, nu pățești nimic. - Mi-e fricăă..., nu știu să înot.... - Știu eu. Lucrez la salvamar. Uite, stai pe spate cu întregul corp întins... și tânărul o și prinse cu palma de fund și i-l
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AM FOST Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1191 din 05 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Am fost căndva o pajiște înflorită, Și au crescut pe alocuri buruieni Firul ierbii grabnic se usucă, Trecem fără vlagă, tulburate vremi. Am fost trup și suflet, căntec de iubire, Note muzicale, în acord perfect, Partitură ștearsă. Doar în amintire, Se aud ecouri. Oare tu mă chemi ? Am atins în vise soarele și luna, Cerul plin de stele, toate strălucind
AM FOST de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347732_a_349061]
-
fața Colonelului la cea a lui Victor, ca și cum ar privi un film mut. Se simte încordată și tulburată. Fata ei este cizelată ca în marmură. Se simte pusă în priză. Elena aranjează perna pe care Colonelul își odihnește capul fără vlagă, cu pielea inflamată. Îi scoate pantofii și-i masează tălpile pe când Victor îi ridică capul usor și încearcă să-l facă să înghită o tabletă de aspirină. Ochii Colonelului rămân închiși abandonat condiției sale. - Ce-o fi cu birja? Șoptește
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
specie care întotdeauna așteaptă cu supușenie ceva - decizii grabnic ajutătoare ființării ei telurice nicidecum de sub- sau supraviețuire, ci de viețuire așezată în albia normalității sale firești. Specie îndelung răbdătoare în cazul poporului român, pe umerii săraci și lipsiți de vlagă ai lui homo communicans, culmea, cresc averi uriașe ca din apă pentru zoon politikon pe baza unui așa-zis vot „democratic” consfințit de condica drepturilor fundamentale ale omului în genere. Despre tipologia interrelațională dintre cele două entități anterior menționate se
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
Eventual își mai trimit semnale pe mess sau facebook și atât. Studenții de la Filologie nu mai au nebunia romantică de a scrie versuri și a interrelaționa în cenacluri literare punând la cale revoluții literare avangardiste. Consumerismul le-a secătuit orice vlagă de imaginație preferând mall-urile și discuțiile penibile pe twitter sau grupuri yahoo. Aș dori mult ca orașul meu să devină Capitală Culturală Europeană în 2020, dar mi-e teamă că va fi numai o victorie instituțională și Clujul va
POATE FI CLUJUL CAPITALA POEZIEI ROMÂNEŞTI? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361829_a_363158]
-
Am dat dispoziție șoferului să te aștepte în fața sediului administrativ. El are altă treabă în oraș. De muncitori mă ocup eu, poate să mai aștepte instruirea lor câteva zile până se rezolvă situația mamei dumitale. - Vă mulțumesc, îngăimă tânăra fără vlagă. Săndica era distrusă. Ținea la mamă mai mult ca la orice. Nu se aștepta ca la câteva luni de la dispariția tatălui, să o ia de la capăt cu spitalul și cu bolnavi în casă. Cum era singură și nici rude care
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
contra cronometru Nici clepsidra nu așteaptă Dacă urc sau nu o treaptă Sau amân pentru sân' Petru Dar ambiția e una Cu alură sau halou Dacă faci brusc un tonou Răsturnată-ai să vezi luna Trece ziua și se scurge Vlaga lumilor caduce Și-altă noapte îmi aduce Taina vieții demiurge Câtă ață pe mosor Mă mai leagă de pământ? Toată viața un avânt Pentru stropul de fior! Referință Bibliografică: Am căzut din cercul sacru / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AM CĂZUT DIN CERCUL SACRU de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362066_a_363395]
-
întins, și nu pregetă să-și dea viața, ca să-și scape puiul! Și nu fugea din fața vânătorului, stătea vitejește să-și protejeze puiul încolțit! Când văzu Artemie Stepanovic așa ceva, arcul începu să-i tremure în mâini, și nu mai avea vlagă să tragă. Lăsă săgeata să cadă jos și aruncă arcul și tolba într-un tufiș. Se-nțelege, între timp, căprioara și vătuiul se făcură nevăzute în desișul pădurii. Pe Artemie, această întâmplare, îl făcu să-i dea lacrimile. Cum, o
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]