1,064 matches
-
II-lea pentru înființarea unei moschei pentru prizonierii de război și pentru neguțătorii musulmani din Constantinopol. Cartierul Vlaherne, Izvorul Tămăduirii Filologul Ilie Gherghel, într-un studiu despre cuvantul "Vlach" a demonstrat că denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne) din Constantinopol vine de la vlahi, care au avut o colonie lângă capitală, aproximativ în secolul al VI-lea
Constantinopol () [Corola-website/Science/296776_a_298105]
-
la acel moment sub tutelaj italienesc) și a reintrat în Grecia cu armatele italiene cinci luni mai târziu, în primăvara anului 1941. De această dată el a discutat despre "Statul Autonom al Pindului" ("Αυτόνομον Κράτος της Πίνδου") sau "Statul Autonom Vlah" ("Αυτόνομον Βλαχικόν Κράτος") în teritoriul dintre Epir, Tesalia și părți din Macedonia, care trebuia să constituie Patria Aromânilor. Acest stat planificat sau canton este uneori numit "Principatul Pindului" (numele folosit pentru a se referi în principal la evenimente din Pind
Alcibiade Diamandi () [Corola-website/Science/336050_a_337379]
-
fost adopdate legi, italienii nefiind dornici de schimbul de putere în regiune. Pe 1 Martie, 1942, Diamandi a emis un amplu "Manifest" care a fost publicat în presa locală și republicat de către Stavros Anthemides în 1997 (în cartea sa despre "Vlahii din Grecia"; vezi bibliografie). "Manifestul" a fost cosemnat de către liderii intelectualii aromâni/vlahi, cum ar fi: Doi aromâni din Albania și Bulgaria, Vasilis Vartolis și scriitorul din Samarina Zicu Araia, au aprobat de asemenea, "Manifest"ul. În România, a fost
Alcibiade Diamandi () [Corola-website/Science/336050_a_337379]
-
1 Martie, 1942, Diamandi a emis un amplu "Manifest" care a fost publicat în presa locală și republicat de către Stavros Anthemides în 1997 (în cartea sa despre "Vlahii din Grecia"; vezi bibliografie). "Manifestul" a fost cosemnat de către liderii intelectualii aromâni/vlahi, cum ar fi: Doi aromâni din Albania și Bulgaria, Vasilis Vartolis și scriitorul din Samarina Zicu Araia, au aprobat de asemenea, "Manifest"ul. În România, a fost cosemnat de George Murnu, profesor la Universitatea din București. Diamandi s-a deplasat
Alcibiade Diamandi () [Corola-website/Science/336050_a_337379]
-
Naționale Române din Șerbia", o formă de realizare a autonomiei minoritare în domeniul culturii, învățământului, informării și a uzului oficial al limbii române, îi reprezintă pe toți românii din Șerbia, indiferent de denumirile care li se atribuie (români, rumâni sau vlahi). Reprezentanții principalelor partide, asociații și organizații ale românilor din Șerbia (Comunitatea Românilor din Șerbia din Voivodina, Partidul Democrat al Românilor din Șerbia din Timoc, Alianța Românilor din Voivodina, Mișcarea Democratică a Românilor din Șerbia din Timoc și Asociația pentru cultura
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
Nicola. Conform recensământului din 2011, în Voivodina locuiesc 25 410 de români. Numărul total al cetățenilor sârbi care s-au declarat români pe întreg teritoriul Șerbiei în 2011 a fost de 29 332 iar al celor care s-au declarat vlahi, de 35 330. Conform recensământului din 2002, în Voivodina locuiau 34 576 de români concentrați în 42 de localități, reprezentând 1,50 % din populație. Localitățile cu cele mai mari comunități românești sunt Alibunar, Vârșeț, Panciova, Becicherecul Mare, Covăcița, Jitiște, Cuvin
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
populație de origine română care locuiește în aceste locuri, însă statul sârb se opune acestui proiect. În raionul Bor au fost numărate la recensământul din 2001 59.900 persoane, din care 39.989 (71,64%) sârbi, 10.064 (18,03%) "vlahi" (adică români timoceni) și 1.259 (2,26%) romi. Organizațiile românești din zonă estimează numărul românilor la aproximativ 46.100 persoane (adică 82,2% din populația raionului). Majoritatea românilor preferă să se declare sârbi. Totuși, comparativ cu recensământul din 1991
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
recensământul din 2002, populația municipiului Bor a numărat 55817 de locuitori, și a fost compusă din: Conform recensământului din 2002, așezările din municipiul Bor, cu majoritate de etnie sârbă sunt: Bor, Brestovac, Donja Bela Reka și, Oštrelj. Așezările cu români (vlahi) ca majoritate etnică sunt: Bucje, Gornjane, Krivelj, Luka, Metovnica, Tanda, Topla, și Sarbanovac. Așezări mixte sunt: Zlot (cu majoritate relativă de sârbi) și Slatina (cu majoritate relativă de români (vlahi) ). La recensământul din 2002, populația orașului Bor număra 39387 de
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
Bor, Brestovac, Donja Bela Reka și, Oštrelj. Așezările cu români (vlahi) ca majoritate etnică sunt: Bucje, Gornjane, Krivelj, Luka, Metovnica, Tanda, Topla, și Sarbanovac. Așezări mixte sunt: Zlot (cu majoritate relativă de sârbi) și Slatina (cu majoritate relativă de români (vlahi) ). La recensământul din 2002, populația orașului Bor număra 39387 de locuitori, și a fost compusă din: Numărul de locuitori a scăzut de când poluarea aerului a determinat mulți oameni să părăsească orașul. Începând de la mijlocul anilor 1990 și în timpul sancțiunilor asupra
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
provine de la conducătorul cetății - Împăratul Roșu ("Cerven" în slavă). Acesta, pentru a sfida Țarigradul, se purta în mantie roșie, roșul - purpura - fiind însemnul puterii împăratului bizantin. După răscoala Asăneștilor împotriva imperialilor (1186), Ioan Asan I (unul dintre cei trei frați vlahi conducători ai răscoalei) s-a căsătorit cu Măria, fiica ultimului împărat de la Cerven, iar cetatea a intrat în componența noului țarat. Numele Măriei mai este redat în unele scrieri slavone prin Moria. Ioan Asan și toți cei care i-au
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
MARIUS FINCĂ Cum se numeau strămoșii noștri: daci, geți, vlahi sau români? Motto: „Nu invidiați vechile popoare, ci priviți pe-al vostru. Cu cât veți săpa mai adânc, cu atât veți vedea țâșnind viața” (Jules Michelet, 1859) Introducere Istoria a fost și continuă să fie un domeniu de maxim interes
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
referă la o apartenență geografică și istorică comună. Amestecând intențional Dreptul strămoșesc cu Dreptul pământean, regimul comunist a legat (dar nu peste tot) definirea minorităților de apartenența politică. Astfel, în R.S.F.Iugoslavia și în R.P.Bulgaria s-a folosit cuvântul "vlah" nu numai pentru Istro-români, Aromâni sau Megleno-români, ci și pentru a deosebi Dacoromânii de acolo (în Banatul sârbesc și de-a lungul Dunării) de cei din România. Această strategie este denumită "vlahism". Sub denumirea de "moldovenism", este folosită și în
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
față de proscris. Îi dădu bani, călăuze, spre a putea fugi, după cum dorea, la prințul rus Iaroslav, care domnea la Haliciu, pe Nistru; Andronic atingea frontiera și se credea scăpat de oamenii care-l urmăreau, când fu recunoscut de câțiva păstori vlahi și dat pe mâna oamenilor împăratului. Oricine în locul lui Andronic ar fi fost disperat: singur, fără prieteni, fără complici, el găsi și de data aceasta mijlocul de a scăpa. Se prefăcu a fi apucat de dureri violente și fără încetare
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
dar Andronic pretinde că este un sclav fugar și este lăsat în pace. Apoi traversează marea cu o barcă și începe un drum pe jos spre Galiția unde spera să primească adăpost. În apropiere de Dunăre este prins de români (vlahi) și este trimis sub o escortă înapoi spre Constantinopol. Andronic reușește să păcălească escorta românilor și încearcă o nouă traversare a teritoriilor acestora. Tentativa este reușită și Andronic trece Nistrul în dreptul localității Ușița (localitate la margina țării bolohovenilor) ajungând la
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
de sclipirea aurului dușmanului, trupele lui Angelos au pierdut lupta înainte de începutul ei. Mihail al II-lea și fiul său, Nikephor, au fugit de pe câmpul de luptă, fără să mai aștepte deznodământul; Ioan de Thessalia, fiul nelegitim al despotului și vlahii săi nici nu au apucat să intre în luptă. Pentru grecii vicleni au trebuit să suporte consecințele aliații franci. Cavalerii regelui Siciliei, Manfred, și călărimea grea a lui Guilaume de Villehardouin, principele Ahaiei, au avut un sfârșit lipsit de glorie
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Lupofantana („Fântâna lupului”), Gemellomuntes („Munții gemeni”), care se numără printre cele mai vechi toponime neoromanice (străromânești) atestate în Peninsula Balcanică. Istoriografiile care insistă asupra imigrărilor românești din ținuturi sud-slave subliniază denumirile slave ale unor ținuturi și localități ce conțin etnonimul „vlah“, amintire a unor „Vlăhii“ care au existat cândva în acele regiuni (însă de obicei amintire a unei populații românești sud-dunărene recente, existente concomitent cu populația românească din Principatele nord-dunărene), ca de pildă: "Vlaško Brdo, Stari Vlah, Vlahinja Planina; Vlahov Katun
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
localități ce conțin etnonimul „vlah“, amintire a unor „Vlăhii“ care au existat cândva în acele regiuni (însă de obicei amintire a unei populații românești sud-dunărene recente, existente concomitent cu populația românească din Principatele nord-dunărene), ca de pildă: "Vlaško Brdo, Stari Vlah, Vlahinja Planina; Vlahov Katun, Vlaškido, Vlaški, Vlasić, Vlaška Drača, Vlaho-Clisura, Vlaho-Castania, Vlahia Macro, Vlahia Micro, Vlahopol". Comparativ: componenta din toponimele similare aflate în Vlăhia Moraviei, în munții Beschizi, este Valašske": Valašské Meziříčí") Însă istoriografia română nu a contestat niciodată partea
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
intitulate "Istoriile popoarelor" și cronicile rusești "Chronica Nestoris" sau "Povest vremennîh let" („Povestea anilor care au trecut”) - redactate între secolele XII-XIV -, menționează pe teritoriul Transilvaniei, al Crișanei și în zonele învecinate, spre vest, prezența unor grupuri de blachi, „blazi” sau vlahi, mai puțin existența unor formațiuni statale românești anterioare începutului procesului de extindere spre est a regatului Ungaria. Aceasta în pofida faptului că Anonymus și cronica nestoriană prezintă chestiunea totuși mai nuanțat (liderul transilvan Gelou (sau Gelu), un ""blachus"" potrivit cronicarului notar
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Basarabiei”) tocmai pentru a „nu mai deosebi părțile nefiresc despărțite ale voievodatului de odinioară” și fiindcă „Basarabia” întinsă spre nord până la Hotin, era o numire rusească (Basarabia desemna, până în 1812, doar actualul Bugeac). Primele date istorice sunt legate de românii (vlahii) numiți bolohoveni (sau volohoveni) și brodnici. Bolohovenii traiau la nord est de Nistru. Brodnicii ocupau un teritoriu situat la sud de țara bolohovenilor. Ultimele informații despre bolohoveni sunt din anul 1257., Moldova a fost stăpânită de slavi, pecenegi, cumani și
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
afectat puternic distribuția demografică internă a Albaniei. Problema etniei este una delicată și pe larg dezbătută. Statisticile oficiale consideră Albania o țară puternic omogenă din punct de vedere etnic (97% albanezi), dar grupurile minoritare (greci, macedoneni, muntenegreni/sârbi, romi și vlahi/aromâni) au pus la îndoială datele oficiale, afirmând că ponderea lor în cadrul populației este subestimată. Ultimul recensământ cu date etnografice înainte de 2011 fusese efectuat de autoritățile comuniste în 1989. Albania recunoaște trei minorități naționale, grecii, macedonenii și muntenegrenii, și două
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
Simeon, își vor lua titlul de împărați ai Taratului Bulgar. Simeon face aceasta după bătălia de la Acheloos. În 970, ajutați de cneazul rus Sviatoslav, bizantinii conduși de Ioan Tzimiskes cuceresc partea răsăriteana a Bulgariei. Tarul bulgar Samuel unifica pe macedoneni, vlahi sud-dunăreni, greci. În 1018 Vasilios (Vasile), Împăratul Bizanțului cucerește Bulgaria slavă. În urmă bătăliei de la muntele Belașița, va lua 15OO prizonieri bulgari, scoțându-le ochii. Împăratul nu uită că hanul Krum și-a făcut pocal din țeasta lui Nikefor în
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
Bazinul Panonic. Maghiarilor li se mai zicea onoguri (în mongola "poporul celor 10 săgeți") sau unguri. Astfel Panonia devine Ungaria, iar maghiarii devin urmași, pe Dunărea de Mijloc, ai hunilor și avarilor. După ce se așezară acolo, ei sunt înfrânți de vlahii carpato-dunăreni și se orientează spre Vest-Europa. Ei pustiesc Germania, Lombardia, Franța și Spania. Numai Bavaria fusese jefuită de 11 ori iar Lombardia de 13 ori. În 943 și 934 ajung sub zidurile Constantinopolului. În anul 955 sunt înfrânți de Otto
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
bizantinul Nicefor Gregoras. Au mai trecut și alte triburi de alani prin Moldova dar s-au stabilit în final în Ungaria, împreună cu cumanii . Alți cercetători consideră că o parte însemnată a alanilor a rămas în spațiul carpato-danubiano-nistrean, fiind asimilați de vlahi . După destrămarea imperiului hun, acești alani „independenți” au renunțat la preocupările belicoase și au fost asimilați repede de populația galo-romană. Grupul alan aliat cu vandalii a rămas în Galia numai doi ani, după care au trecut Pirineii în Hispania și
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
dar s-au stabilit și localități deja existente precum Tulcea, Techirghiol, Karamurat. Deși Dobrogea a fost intens colonizată cu români după 1878, în fapt, existau câteva sate românești în munții Măcinului, în jurul gurilor Dunării și pe malul drept al Dunării (Vlahii, Floriile, Aliman, Dunăreni consemnate de Ion Ionescu de la Brad în lucrarea sa "Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja"). Băștinașii etnici români dobrogeni purtau tradițional numele de "dicieni", despre care Vasile Pârvan și George Vâlsan presupuneau că se trage de la
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
ele mai sunt vorbite în principal de către vârstnici și sunt pe cale de dispariție. Aceasta este valabilă pentru arvaniți, o minoritate vorbitoare de albaneză aflată mai ales în zonele rurale din jurul Atenei, ca și pentru aromâni și megleniți, grupuri denumite colectiv vlahi, a căror limbă este apropiată de română și care trăiau în zonele montane din Grecia centrală. Membrii acestor grupuri se identifică cel mai adesea din punct de vedere etnic ca greci și astăzi vorbesc cel puțin și limba greacă. În preajma frontierei
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]