KorAP: Find »[drukola/base=vlah & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...43 >

1,060 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

directă cu împărăția a trebuit să rămâie, prin biserică, nu numai în sud, dar și mai sus, peste (nordul) Dunăre. Anna Comnena afirma și ea că "toți cei care duc o viață nomadă sunt numiți, în limbaj comun, vlahi". Acești vlahi, a căror valoare se dovedise în lunga și greaua luptă cu ostașii țarului Samuil, devin acum, la începutul secolului al XI-lea, un adevărat "depozit de luptători" pentru împărații din Constantinopol. Astfel, încă la 1027, se văd vlahi în oastea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vlahi". Acești vlahi, a căror valoare se dovedise în lunga și greaua luptă cu ostașii țarului Samuil, devin acum, la începutul secolului al XI-lea, un adevărat "depozit de luptători" pentru împărații din Constantinopol. Astfel, încă la 1027, se văd vlahi în oastea bizantină din sudul Italiei, alături de ruși, vandali, pecenegi, bulgari, macedoneni-pe la jumătatea secolului, ei luptau în Sicilia. Rolul lor militar deosebit se manifesta încă sub Vasile II, apoi sub Alexie Comnenul, împăratul recurgea la "păstorii de acasă" și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
alături de ruși, vandali, pecenegi, bulgari, macedoneni-pe la jumătatea secolului, ei luptau în Sicilia. Rolul lor militar deosebit se manifesta încă sub Vasile II, apoi sub Alexie Comnenul, împăratul recurgea la "păstorii de acasă" și, în felul acesta, avem ceata muntenilor (vlahii din munți), care coborau în văi cu căpeteniile lor. La începutul secolului al XI-lea, thema Paristrion (Paradunavon) a avut parte, timp de un sfert de veac, de o existență pașnică și prosperă, poate cea mai înfloritoare din istoria acestei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
căpetenie ardeleană, Solomon, cumanul venit de peste Dunăre în fruntea elementelor locale este învins de bizantini, dar atacurile continuă. Surse bizantine vorbesc despre faptul că Andronic, ruda împăratului Manuel, fugar, traversează Moldova, dar, la hotarele Haliciului, el a fost capturat de vlahi, care "l-au readus prins către împărat". Informația ne arată că teritoriile est-carpatice erau locuite de vlahi, cea mai veche știre despre românii din Moldova. Acești români din est, ca toți românii după revenirea Imperiului la Dunăre, erau în strânse

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
continuă. Surse bizantine vorbesc despre faptul că Andronic, ruda împăratului Manuel, fugar, traversează Moldova, dar, la hotarele Haliciului, el a fost capturat de vlahi, care "l-au readus prins către împărat". Informația ne arată că teritoriile est-carpatice erau locuite de vlahi, cea mai veche știre despre românii din Moldova. Acești români din est, ca toți românii după revenirea Imperiului la Dunăre, erau în strânse legături cu Bizanțul, mai mult, se aflau în slujba lui. În secolul al XII-lea, în aceste

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Teleorman, din câmpia munteană. O nouă expediție bizantină la Dunărea de Jos se produce tot sub Manuel, în 1166, fiind îndreptată împotriva ungurilor. Cronicarul Cinnamus arată că, în această împrejurare, în armata strategului Vatatzes erau și o mare mulțime de vlahi din sudul Dunării, "despre care se spune că sunt colonii de demult ai celor din Italia". Cinnamus consemnează, pentru prima dată, în textul scris, dovada clară că vlahii (românii) aveau conștiința originii lor romane. Anna Comnena amintește pe acei "oameni

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
această împrejurare, în armata strategului Vatatzes erau și o mare mulțime de vlahi din sudul Dunării, "despre care se spune că sunt colonii de demult ai celor din Italia". Cinnamus consemnează, pentru prima dată, în textul scris, dovada clară că vlahii (românii) aveau conștiința originii lor romane. Anna Comnena amintește pe acei "oameni îndrăzneți, din părțile muntoase, de sine stătătoare", numiți de ea "arimeni", de fapt "aromâni" din sudul Dunării, ei se bucură de autonomie deplină în plaiurile înalte unde locuiesc

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Anna Comnena amintește pe acei "oameni îndrăzneți, din părțile muntoase, de sine stătătoare", numiți de ea "arimeni", de fapt "aromâni" din sudul Dunării, ei se bucură de autonomie deplină în plaiurile înalte unde locuiesc. Un istoric francez vorbește despre "nomazii vlahi, stabiliți în văile Vardarului și Strumei". Expedițiile lui Manuel Comnenul din a doua jumătate a secolului al XII-lea, la nord de Dunăre, pot fi considerate ca o nouă și ultimă tentativă de a subordona (recupera) teritoriile vechii Dacii. Însă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
păstori și agricultori, s-au conturat centre militare și comerciale, ceea ce a permis o concentrare teritorială și, ulterior, închegarea de unități etnice și statale. Toate aceste procese social-politice au avut loc în sudul Dunării anterior celor petrecute în nordul regiunii. Vlahii din sud, în primul rând, cei din Macedonia, Munții Pindului și Albania sunt menționați în izvoarele bizantine tocmai în perioada aceasta, secolul al X-lea (vezi mai sus). Sub aspect geografic, românii din sudul Dunării erau împărțiți în trei mari

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Serbia, Muntenegru, Bosnia și Dalmația, iar ulterior și în Croația și Istria; 3. nordic, așezat în Munții Haemus, cu prelungiri până la Dunăre și, la sud, până în Tracia. Evident, între cele trei grupuri existau strânse legături. În anul 1104, sunt menționați vlahii de lângă Muntele Athos, apoi cei din suburbiile Constantinopolului. Cea mai mare parte a vlahilor erau, așa cum am văzut, păstori, astfel, Kekaumenos notează: "la vlahi e obiceiul ca turmele și familiile lor să petreacă pe munți înalți, în locuri răcoroase, din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sud, până în Tracia. Evident, între cele trei grupuri existau strânse legături. În anul 1104, sunt menționați vlahii de lângă Muntele Athos, apoi cei din suburbiile Constantinopolului. Cea mai mare parte a vlahilor erau, așa cum am văzut, păstori, astfel, Kekaumenos notează: "la vlahi e obiceiul ca turmele și familiile lor să petreacă pe munți înalți, în locuri răcoroase, din aprilie până în septembrie". Este vorba despre transhumanță: patria lor (a vlahilor) era la munte, cu colibele, livezile și pășunile lor, iar din noiembrie până în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
petreacă pe munți înalți, în locuri răcoroase, din aprilie până în septembrie". Este vorba despre transhumanță: patria lor (a vlahilor) era la munte, cu colibele, livezile și pășunile lor, iar din noiembrie până în mai coboară la câmpie. Produsul principal al păstorilor vlahi era brânza de oi-"casseum valahicum". Ca organizare (statut), vlahii erau împărțiți în două categorii: liberi și dependenți (paroiki), fiind supuși mănăstirilor, în general. Vlahii liberi trăiau în sate, care aveau autonomie, fiind stăpânite de obști țărănești, deținătoare de vite

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
septembrie". Este vorba despre transhumanță: patria lor (a vlahilor) era la munte, cu colibele, livezile și pășunile lor, iar din noiembrie până în mai coboară la câmpie. Produsul principal al păstorilor vlahi era brânza de oi-"casseum valahicum". Ca organizare (statut), vlahii erau împărțiți în două categorii: liberi și dependenți (paroiki), fiind supuși mănăstirilor, în general. Vlahii liberi trăiau în sate, care aveau autonomie, fiind stăpânite de obști țărănești, deținătoare de vite, dar care practicau și agricultura, în câmpiile din sudul Thesaliei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și pășunile lor, iar din noiembrie până în mai coboară la câmpie. Produsul principal al păstorilor vlahi era brânza de oi-"casseum valahicum". Ca organizare (statut), vlahii erau împărțiți în două categorii: liberi și dependenți (paroiki), fiind supuși mănăstirilor, în general. Vlahii liberi trăiau în sate, care aveau autonomie, fiind stăpânite de obști țărănești, deținătoare de vite, dar care practicau și agricultura, în câmpiile din sudul Thesaliei. La Muntele Athos, în 1105, femeile vlahe obțineau pâine cu drojdie, pentru călugări, prin urmare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aveau autonomie, fiind stăpânite de obști țărănești, deținătoare de vite, dar care practicau și agricultura, în câmpiile din sudul Thesaliei. La Muntele Athos, în 1105, femeile vlahe obțineau pâine cu drojdie, pentru călugări, prin urmare foloseau grâul și secara. Ei (vlahii) practicau agricultura, meșteșugurile (prelucrarea lânii) și comerțul, iar structura lor socială era diferențiată. Erau posesori de bani, cu care își puteau răscumpăra libertatea și mulți dețineau case în orașe-Kekaumenos menționează adunarea vlahilor din Larissa, din 1066, ținută în casa lui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
agricultura, meșteșugurile (prelucrarea lânii) și comerțul, iar structura lor socială era diferențiată. Erau posesori de bani, cu care își puteau răscumpăra libertatea și mulți dețineau case în orașe-Kekaumenos menționează adunarea vlahilor din Larissa, din 1066, ținută în casa lui Berivoi vlahul. Conducătorii obștilor țărănești ale vlahilor se numeau cătunari sau celnici (fruntași, în slavă), dar niciodată cnezi (stăpâni feudali). Celnicii erau ereditari în funcțiile lor, aveau drept de judecată, reprezentau comunitatea vlahă în fața stăpânirii bizantine și comandau ceata militară a obștilor-Kekaumenos

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
celnici (fruntași, în slavă), dar niciodată cnezi (stăpâni feudali). Celnicii erau ereditari în funcțiile lor, aveau drept de judecată, reprezentau comunitatea vlahă în fața stăpânirii bizantine și comandau ceata militară a obștilor-Kekaumenos precizează că "celnic este numele unui șef militar". Păstorii vlahi aveau o organizare militară proprie (ei își apărau averea cu armele), de care se foloseau și împărații bizantini ce recrutau vlahi în armata lor.21 În aceste condiții, vlahii sudici au reușit să organizeze un stat propriu, cu statut de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vlahă în fața stăpânirii bizantine și comandau ceata militară a obștilor-Kekaumenos precizează că "celnic este numele unui șef militar". Păstorii vlahi aveau o organizare militară proprie (ei își apărau averea cu armele), de care se foloseau și împărații bizantini ce recrutau vlahi în armata lor.21 În aceste condiții, vlahii sudici au reușit să organizeze un stat propriu, cu statut de autonomie în cadrul Imperiului bizantin. Astfel, în Thesalia dintre Pind și Marea Egee, se organizează (întemeiază) "Vlahia Mare", cu privilegii de autonomie pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a obștilor-Kekaumenos precizează că "celnic este numele unui șef militar". Păstorii vlahi aveau o organizare militară proprie (ei își apărau averea cu armele), de care se foloseau și împărații bizantini ce recrutau vlahi în armata lor.21 În aceste condiții, vlahii sudici au reușit să organizeze un stat propriu, cu statut de autonomie în cadrul Imperiului bizantin. Astfel, în Thesalia dintre Pind și Marea Egee, se organizează (întemeiază) "Vlahia Mare", cu privilegii de autonomie pentru clanurile de vlahi, aflată sub conducerea supremă a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lor.21 În aceste condiții, vlahii sudici au reușit să organizeze un stat propriu, cu statut de autonomie în cadrul Imperiului bizantin. Astfel, în Thesalia dintre Pind și Marea Egee, se organizează (întemeiază) "Vlahia Mare", cu privilegii de autonomie pentru clanurile de vlahi, aflată sub conducerea supremă a unui despot sau comite bizantin, ca reprezentant al împăratului în teritoriu. Aceasta este prima ctitorie statală românească din istorie, menționată prima dată în 980. În acest an, împăratul Vasile II numește pe Niculiță, stăpân feudal

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
românească din istorie, menționată prima dată în 980. În acest an, împăratul Vasile II numește pe Niculiță, stăpân feudal local al themei vlahilor din Ellada, provincie ce cuprindea Grecia de nord, cu Thesalia și Pindul, iar în sânul themei lor, vlahii aveau autonomie fiscală și militară. După 1018 (cucerirea Bulgariei), autonomiile vlahilor se amplifică: în secolul al XI-lea, apare cea dintâi episcopie românească în Thesalia, când este menționat "Ioan, preotul sfintei episcopii a vlahilor". Pentru a obține autonomie completă, vlahii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vlahii aveau autonomie fiscală și militară. După 1018 (cucerirea Bulgariei), autonomiile vlahilor se amplifică: în secolul al XI-lea, apare cea dintâi episcopie românească în Thesalia, când este menționat "Ioan, preotul sfintei episcopii a vlahilor". Pentru a obține autonomie completă, vlahii din Larissa și celnicii din munți au declanșat o revoltă, în 1066-1068, potolită prin concesii din partea împăratului. "Țara vlahilor" era angrenată în comerțul mare al vremii, fiind străbătută de drumul imperial ce unea Atena și Larissa cu Vojusa de la Adriatică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vremii, fiind străbătută de drumul imperial ce unea Atena și Larissa cu Vojusa de la Adriatică. Împăratul Alexie Comnenul, în 1087, se oprește în apropierea acestui drum, la "Ezeba, un sat românesc" (Anna Comnena). Beniamin de Tudela, călător evreu, vorbind despre vlahii din munți spune, în 1166, că "nici un principe nu-i stăpânește", iar în timpul cruciadelor (1190), un nobil din suita împăratului Frederic Barbarossa notează că a pătruns "într-un ținut bogat, numit Vlahia, nu departe de Salonic, unde am aflat belșug

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
patru sute de ani, sub forma unei formațiuni autonome. Abia în 1397, sultanul Baiazid cucerește Thesalia și Vlahia Mare-ultima luptă a vlahilor pentru neatârnare se petrece în 1445, când ei se revoltă împotriva turcilor sub conducerea unui celnic, dar fără succes. Vlahii din Thesalia și Pind erau organizați politic ca o confederație de obști țărănești, așa cum întâlnim și în nordul Dunării, era o organizare de tip prestatal, în care diferențierea socială nu era așa accentuată. În sudul Dunării, până în secolul al XI

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în istorie, pentru prima dată, românii din nord, dintre Dunăre și Haemus-împăratul Alexie Comnenul cerea, în 1091, generalului Nicephor Melissenos să adune, împotriva pecenegilor, o oaste nouă în care erau și "cei ce duc viață nomadă, numiți în limba populară vlahi" (Anna Comnena). Acești nomazi erau păstori vlahi transhumanți, care locuiau în părțile centrale ale Munților Haemus și în Rodopi. Vlahii din Haemus aveau un rol însemnat, ei îi călăuzeau pe potecile munților pe cumani, deducem că locuiau în partea de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]