551 matches
-
vor lumina" (s. n.)29. Înainte de a zăbovi asupra ultimei imagini, să spunem că noul început convertește pe cele ce nu (mai) sunt la ființă; cele ce par pentru totdeauna moarte (apariției lumești, ca și lucrurile imaginate sau tematizate, pe scurt: voalate) se ridică transfigurate la viață 30. Precum sufletul descoperit, ele se văd nu așa cum sunt în lume, drept apariții dispărânde ale faptului de a fi, ci ca semne ale invizibilului în vizibil, după chipul lor originar. Ce se vede e
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chip își păstrează transcendența neștirbită, stă la distanță. Cu adevărat semnificativă este însă străbaterea prin peisajul distanței, meditația ca apropiere nesfârșită. A deveni chiar peisajul este un act fără tranzitivitate; vederea e lipsită de obiect, căci ea nu vede chipul voalat al naturii inaparente; mai mult decât o privire fără țintă, e receptivitate pură, se lasă impregnată de ceea ce nu intră în orizontul ei81. O lucrare a pasivității prin care te expui vederii nevăzute, intri în perspectiva inversă a invizibilului: a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
doar privirii lăuntrice. Și ea, de altfel, o privire deschisă de ceea ce o privește, care stă să vină, nu stă decât în această venire, în prevenirea căreia îi este destinată. În mediul de-scris al developării în negativ, în filmul voalat al imaginii imposibile, moartea e inimaginabilul, nonsensul exteriorității care voalează, "realitatea fără apeluri, făcută din lucruri de pe afară". Moartea imaginii nu e spectaculară, nu aduce în scenă decât ștergerea și vacuitatea, "apariții aburite", dar și - prin răsturnarea perspectivei - posibila resurecție
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poetic. Am putea intui prin forma lor de prim plan prefigurarea, de fundal, a unei forme incipiente, inaparente? Pentru aceasta intenția ar trebui să cedeze locul intuiției, singura în măsură să deschidă poemul în adâncul cripto-manifestării semnificante. Aici, în străfundul voalat de stratificarea tectonicii poetice, doar îndepărtarea își semnifică imaginea, arată locul în care se originează spaima, unde "șade inima pieziș". Distopie care pune scena în perspectiva oblică, mișcată, a unei dislocări, a unei semnificative de-rivări: "Suntem ca malurile unui râu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
subțierea sunt acte de ecranare a fenomenalității repliate în sine. Asemănarea (cu destinul frunzelor și cu cel al pietrelor din albia râului Lethe) traduce un proces de asimilare internă, căci și în aceste situații fenomenul nu e decât aparența, manifestarea voalată a unui deficit de ființă. A fi asemenea cu ceea ce dispare laolaltă cu vălul ce acoperă adevărul înseamnă, inversând sensul mitului platonician, a uita nu de ființă, ci de vanele imagini ale acesteia, devenite indiferente, pentru a avea împărtășire cu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nemijlocită" (Hans-Georg Gadamer, Adevăr și metodă, ed. cit., pp. 77, 78). 33 Proces asemănător developării negativului în tehnica fotografică. Referitor la dezvoltarea facultății poetice, "inteligența - spune Fundoianu în Fals tratat de estetică - ar trebui să se deprindă cu mânuirea lămpilor voalate care luminează exact cât e nevoie - fără a-i dăuna - sau cât mai puțin posibil - revelării imaginii. Nimic mai delicat, într-adevăr, decât un negativ" (în Imagini și cărți, ed. cit., p. 602). 34 Ibidem, p. 650. 35 "În măsura în care întâlnim
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vorba despre „școli de formare”: „școala celor șapte ani de acasă” și „școala vieții”. Din păcate, cercetarea pedagogică sistematică a acestor „școli” este sporadică pe plan mondial și inexistentă în România. c) Hidden (covert) curriculum. Conceptele curriculum ascuns și curriculum voalat au fost definite foarte diferit de teoreticienii curriculumului, pentru că nu s-a realizat încă un consens în legătură cu ce realități disting ele în mod exact. Întrucât par să desemneze aproximativ același proces insesizabil de formare umană, Leslie Owen Wilson a preferat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la o petrecere, la o reuniune etc. Școala comportă un mediu în care copilul învață, în plus, altceva decât ceea ce impune curriculumul formal. „Școala vieții”, amintită mai sus, începe încă din școala propriu-zisă. Deosebirile dintre curriculumul scris/formal și curriculumul „voalat” sunt mari, iar ignorarea celui din urmă comportă consecințe grave. Un elev poate să se adapteze perfect curriculumului oficial comportându-se ca un „premiant”, dar să rămână un inadaptat la curriculumul ascuns, plângându-se de „atmosfera școlară” care îi pare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
urmă comportă consecințe grave. Un elev poate să se adapteze perfect curriculumului oficial comportându-se ca un „premiant”, dar să rămână un inadaptat la curriculumul ascuns, plângându-se de „atmosfera școlară” care îi pare chinuitoare, neplăcută, inacceptabilă. Adaptarea la curriculumul voalat al „climatului școlar” nu este pozitivă și benignă în sine. Climatul școlar poate fi nepedagogic, precum acela evocat de François Rabelais cu privire la școlile ecleziastice medievale. Rabelais nu s-a putut adapta niciodată la regimul acelor „pușcării” și „camere de tortură
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu un preot habotnic. Se pot evoca și exemple contrare. Curriculumul ascuns al școlii nondirectiviste înființate de A.S. Neill la Summerhill a determinat, oare, ca elevii de acolo să devină personalități libere, creatoare, fericite? Dimpotrivă, adaptarea la acest curriculum libertin voalat pare să fi condus la dezumanizarea și chiar la bestializarea multor „elevi” din acea instituție nepedagogică. d) Null curriculum. Curriculumul „zero” este unul paradoxal: este ceea ce nu se predă în școală, inducându-le elevilor credința că elementele respective nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
timpul vieții" (Ornea, 1982: 364). Desigur, ș( interpretarea operei lui Gherea a adus la lumină poziții contradictorii. Dacă unii (Lovinescu, de exemplu) (( recunoșteau un merit (n aceea că zugrăvește, (n Neoiobăgia viața reală din mediul rural, alții (( schițează un reproș voalat (n sensul că apelează la generalizări, pierz(nd din vedere un aspect considerat fundamental de Marx, de exemplu. Gherea judecă "...adesea istoria noastră din punctul de vedere "a ceea ce trebuia să se (nt(mple", rezerv(ndu-și dreptul de a considera
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Își reaminti atunci acel oraș întreg, în plină funcție a Uzinei lui omenești și pe care totuși nu-l vezi din pricina unei anumite cețe care nu s-a rupt; ale cărui aspecte nu prind pe plăcile sensibile, ci dau clișee voalate, atunci cînd nu privești cu un interes viu. Pentru acel care e locuitor indiferent, care nu și-a pus acolo mobilul existenței, realitatea orașului are încă o membrană învăluitoare și defensivă; pe cînd dezvelită, dă acelui care își converge spre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care nu au autorizația legală”. Demn de notat este faptul că la data Întorcându-ne puțin în timp numai din considerentul importanței aflării celor pet o altă problemă pusă poliției locale de către primărie. Aproape fără dubii și într-un mod voalat, lie a.c., de st au fost ăt mărunt in comuna acestui schimb de adrese, România începuse încă din iunie războiul antisovietic, de eliberare a provinciilor răpite hoțește în vara anului 1940. a.III. Chiar și țârii fuseseră puși „la indexul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
prea multă expunere mediatică prin inter mediul cercetării dumneavoastră nu mi-ar prinde prea bine”. Am primit în schimb din partea sa un fel de „discurs moralizator”, în care erau lăudați preoții și patriarhii „din vechime”, dar și o critică subtilă, voalată a „tânărului cler” contemporan, mult prea mult centrat pe „dimensiuni financiare și pe management și mai puțin pe dimensiunea duhovnicească a vieții religioase”. Este seară, mă pregătesc să mă întorc în camera mea de hotel, dar înainte de asta vreau să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
calități (după cum se scrie în comunicatele Comitetului Politic Executiv), a inițiat, a condus și a realizat tot ce a dus țara de râpă, nimeni nu are niciun fel de contribuție, în afară de dvs. și bineînțeles întreaga răspundere, în mod delicat și voalat, o trec numai pe seama dvs. cu alte cuvinte toți se spală pe mâini când va veni ziua socotelilor care, bineînțeles, se apropie cu pași repezi. Pe de altă parte, sunteți sprijinit de cei peste 3.000.000 de membri de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
scoateri din facultate. Una dintre victime a fost și Sorin Titel, exmatriculat înainte de încheierea anului IV, un adevărat dezastru pe care nu îndrăznise încă să-l mărturisească părinților, după cum povestește și în romanul neterminat Melancolie, construit pe aspecte biografice abia voalate. Se ivise totuși șansa unei reînmatriculări la Cluj, chiar cu pierderea unui an, dar trebuia să fie sprijinit pentru asta de cineva cu autoritate. Decanul, un renumit lingvist, ajuns în anii târzii senator F.S.N., a refuzat orice sprijin, poate nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
manșete de celuloid - și mai ținând un trandafir În mână, cum mă puteți vedea și admira la pagina 868 din Istoria literaturii române de G. Călinescu. și am tresărit, ca mai toți contemporanii mei de atunci, În fața femeilor stil 1900-1910, voalate și cu rochii lungi până-n călcâie, abia trădându-și, rar de tot, gleznele În botine, spre ațâțarea băieților-bărbați nedeprinși, ca astăzi, cu răsfățul pulpelor goale - și lăsând În urma lor dâre de parfumuri grele, Opoponax, Héliotrope, Corilopsys du Japon, cu tulburătoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alinare sufletească pentru un bărbat. Îmi pare rău că nu ai avut noroc nici cu mine! Cerul era acoperit de nori flenduriți care alergau într-o anumită direcție știută doar de ei. Peisajele naturii se topeau ușor într-o ceață voalată care prevestea cu 213 ușurință că în zorii zilei avea să fie sfârșitul începutului de când erau împreună. În ultimele luni se dedică cu seriozitate vindecării sale. Ceruse sfatul unor medici faimoși și era necesar să se dedice consecvent unui tratament
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rezistență celor afirmate, iar frumusețea exprimării mă preocupă mai puțin. În privința poemului de dragoste, important e să fie frumos și bine scris, ba chiar foarte frumos și super-tehnic; adevărul faptului care a declanșat inspirația nu are nevoie de autentificări, apare voalat (în toată literatura lumii, poezia de dragoste e cea mai profund marcată de subiectivism). Abia în poemul filozofic trebuie să existe o armonie deplină între frumos, bine și adevăr, în sensul preconizat de greci. Desigur, eu am expus în linii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
invizibile formată odinioară de cortina de fier și poate încă de diferite tradiții culturale să fie totuși menținută artificial de cercetătorii care insistă să studieze aceste țări ca formând o zonă aparte. O astfel de optică poartă cu ea presupuneri voalate care anticipează în mod nociv o parte a concluziilor. Un astfel de studiu ar face un deserviciu procesului de înțelegere a regiunii. Katherine Verdery Profesor de antropologie la City University of New York, Statele Unite. A obținut doctoratul de la Stanford University în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
cu multă pasiune, dar o pasiune stăpânită, dirijată. Treizeci de ani mai târziu, în 1968, l-am întâlnit la Paris de mai multe ori și am avut parte de câteva lungi convorbiri cu el. Părul îi căzuse, vocea îi devenise voalată, iar stridența și energia de odinioară cedaseră unei amenități tolerante și placidității fumătorului de pipă. Dar Eliade rămăsese pentru mine cel dinainte, cel pe care până la amintita conferință nu-l văzusem niciodată, dar îl citisem mai întâi în colecția Vlăstarului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să oprească circulația - „eu am fost mai șmecher decît el și nu i-am dat-o!” Cum anume a procedat, iarăși n-am înțeles. Din cîte-l știu, e fricos, ușor de intimidat, incapabil de rezistență la presiuni. Însă, chiar așa voalată, informația lui e utilă, căci se leagă cu ceea ce-mi spunea și Adam zilele trecute, respectiv că, înainte de plecarea la Onești pentru „Poetul în cetate” (9 dec. 1989) a fost avertizat, prin telefon, de N. Cr., „să nu citească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se așeză pe marea ei canapea și l-a lăsat să converseze, susținând conversația doar cu câte o vorbă ușoară, un suflu care împingea lin vela fără s-o facă să înainteze prea mult. El mă mira prin vorba lui voalată, prin vorbele de spirit timide, bontonul lui admirabil, aptitudinea de a face înțeles tot ce spunea, care îl vădea pe adevăratul genti lom, maliția lui împachetată în mătase și în bumbac, dulcegăriile lui de lume mare care abia dacă păreau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al realismului, natu- ralismul este fondat pe același contract mimetic prin care realitatea este înregistrată fotografic. În eseul său „L’Écran”, din 1866, Zola utiliza ecranul transparent ca metaforă a personalității artistului care nu „redă” realitatea, ci doar o „transparență voalată” (limpidité trouble) . La rândul ei, fotografia introduce însă în logica scriiturii ceva ce-i este propriu și anume fantasma, caracterul spectral, jocul dintre lumină și umbră, un clarobscur care bulversează tocmai intenția cadastrală a înregistrării tel quel a realității. Optica
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mare! câți copaci au plătit cu viața lor exercițiul nostru electoral... - buletinul de vot deci era un ecosistem ce adăpostea o adevărată biocenoză: autotrofe, cu ghilimele, și veți afla de ce, brazi, spice, trandafiri - stingheri sau În companie - chiar și crini - voalați, zic aceia care fac politică, sub simboluri neînsuflețite -, mere, dar și heterotrofe, tot cu ghilimele, adică cai și vulturi. Dar acel ecosistem mai cuprinde și oarece elemente ale biotopului: conturul cam ciuntit al unei țări, ba chiar și o sursă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]