597 matches
-
V-VI marchează o nouă etapă în latinizarea limbajului religios a populației din Scythia Minor (Dobrogea). Contrar celor spuse de Vasile Pârvan, Scythia-Dobrogea este unul dintre nucleele genezei vocabularului creștin de origine latină în limba română. În inscripții, întâlnim unele vocabule latine creștine: Dumnezeu, Fiu, sânt, cruce ș. a. (vezi mai jos). Afirmarea puternică a creștinismului în Scythia Minor, în secolele V-VI, a constituit suportul continuității etnice și religioase din perioada întunecată, ce avea să înceapă în secolul al VII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romane, prezente mai ales în mediile rustice.45 Aportul autohton a intrat în patrimoniul spiritual al locuitorilor din nordul Dunării, odată cu generalizarea modului de viață rural și începutul uniformizării civilizației și spiritualității locale. Menținerea în lexicul limbii române a unor vocabule de origine prelatină, precum balaur, bală ("monstru"), ghionoaie, moș (Ajun, Crăciun, Gerilă), moși, moașe, năpârcă, gogă ("strigoi", moroi, vampir), noian (de ape), doină (daină, doini, dăini), iele (traco-dac), dolf, dulf, duf ("duh de mare"), vatră, zgripțor (animal fantastic, înaripat), zgripțuroaică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tracilor (Herodot, IV). Echivalența aceasta, nedemonstrată încă, nu lasă nici o îndoială că sub numele roman al Dianei se ascundea (sincretizată sau nu ), o zeiță autohtonă. Cultul acestei zeițe a supraviețuit, după romanizarea Daciei, iar numele de Diana se găsește în vocabula românească "zâna" (Zina). În acest fel, "Diana Sancta" din Sarmizegetusa a devenit Sânziana (Sancta Diana), figura centrală a folclorului românesc (vezi E. Lozovan, Dacia Sacra). Astfel, spune Pârvan, dianaticii (adepții cultului Dianei), "cei stăpâniți de Diana", au dat în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
străine), demografice (conviețuiri, asimilări) și spirituale (moșteniri indo-europene) a putut îmbrăca o nuanță de factură slavă. Dar bogata zestre romană și traco-dacă (a se vedea bazele creștinismului) a constituit adevăratul fundament al universului spiritual românesc. 62 Etimologia slavă a multor vocabule ce vizează aspecte ale mitologiei și religiei populare românești nu mai este satisfăcătoare-se găsesc soluții în fondul autohton thraco-dacic, latin sau indo-european, întrucât fenomenul își are originea în realitățile spirituale specifice romanicilor la contactul cu slavii. Vocabularul românesc ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o parte, transformarea definitivă, cel mai târziu în secolul VIII-a variantei dunărene a latinei într-o limbă, care, prin structură gramaticală și lexic de bază, se individualiza ca una neoromanică, respectiv, româna, și, pe de altă parte, începutul penetrației vocabulelor slave în limba română, în anii 800-900, secolele IX-X. În acest context, viața religioasă a populației nord-dunărene a jucat un rol excepțional. Astfel, în secolele V-VI, s-a încheiat bilingvismul și încorporarea în latinitate a celei mai mari părți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
național. De acum înainte autorul va fi preocupat de matricea și etosul popular; lirismul „se radicalizează, iar spiritul elegiac își impune o morală severă” (Eugen Simion). Următoarele volume, Zugravul anonim (1985) și Aripă sub cămașă (1989), valorifică și mitizează, prin vocabule de coloratură cronicărească, cultura și literatura națională, basmele și legendele populare. În cinstirea „zugravilor anonimi”, care au „înmoldovenit” veșniciile, precum și în păstrarea tradițiilor și a continuității spirituale, poetul, „virtuoz al unui grai de tonalitate moldavă [...] cu iz de limbă sfântă
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret este ipistatul Nae Ipingescu, care își cultivă cu sârg relațiile pe care le crede profitabile. În fine, Rică Venturiano, „student în drept și publicist”, cu logosul lui aiuristic, garnisit cu bombastice, incoerente
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
o vreme ca mască a unui sentimental și timid disimulat ludic, exprimându-se în dantelării ceremonioase și fastuoase, îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” și acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea cărnii”, trăiește asceza sentimentului, ipostaziat printr-o ultimă transsubstanțiere în „vertebra” cuvântului, în „pajura cu care mă zbor”, în visul astral. Neîndoielnic, acest liric în genere puțin comentat, absentând din prim-
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
o expoziție internațională de arte plastice, căreia îi și consacră un întreg număr. De numere speciale beneficiază, după aceea, Brâncuși, arhitectura modernă, teatrul și cinematograful modernist, „interiorul nou”. Drept manifest al c. românesc trece un text în care nu figurează această vocabulă, apărut în al doilea număr pe 1924 al „Contimporanului” și intitulat Manifest activist către tinerime. Acesta e în perfectă consonanță cu manifeste avangardiste de pretutindeni, din unele preluând aproape textual propoziții-devize. Lozinca „jos arta [...]. Religia este minciună, arta este minciună
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
opreliști. Spiritul critic se arată neîndurător îndeosebi în două situații. Față de limbajul sofisticat al criticii moderne și față de manifestările de obscurantism în literatură. Admiratorul lui Ion Barbu nu îi iartă pe cei care fac din poezie un joc complicat de vocabule. Îi place și apără ceea ce înțelege. Poziția raționalistă inflexibilă l-a pus deseori în conflict cu o parte a poeziei tinere. I-a ironizat în mai multe rânduri pe criticii tineri pentru prețuirea pe care o arată, de pildă, poeziei
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
personale, sunt, în esență, filosofice, fără ca expresia să fie cea a unei dezbateri intelectuale. A. proiectează „durerile de viață” în metafore și simboluri nedespărțite de limbajul tainelor și al legilor universale, ca în Biblie sau ca în poezia populară, și vocabule cu însușiri violent materiale, ținând de sorgintea pământească, devin apte, într-un salt transfigurativ, să semnifice idealitatea. Alteori, se spovedește, dar la modul său, întortocheat, obscur-angoasat. „Radicalismul” nevoii de cunoaștere („gândirea, singura scuză și țintă a vieții mele”) arată un
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
sceptic-ironic, amar ludic, al orizontului estetic bogat în posibilități, propriu unei rafinate poetici a stilizării, a ambiguității și a tensiunilor oximoronice fecunde. B. literar românesc este o realitate culturală complexă, de delimitat, înainte de toate, față de accepția curentă, doar negativă, a vocabulei. Acest din urmă sens vizează mentalități considerate dominante în sud-estul Europei, mai cu seamă un comportament lipsit de principii morale ferme, corupt, pervertit, versatil și tranzacțional, și nu numai la nivel individual, interuman direct, ci și instituțional-administrativ, social, politic. Raportarea
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
un oarecare Marcel Proust, „apropo, era văzut jucând tenis la Neuilly, pe Bulevardul Bineau”, ni-l imaginam pe acel dandy cu ochi mari, languroși (bunica ne arătase fotografia lui) printre izbe! Realitatea rusă se întrezărea adesea sub patina delicată a vocabulelor noastre franțuzești. Președintele Republicii nu scăpa de ceva stalinist în portretul pe care i-l schița imaginația noastră. Neuilly se popula cu colhoznici. Iar Parisul care ieșea încet din apă purta în el o emoție foarte rusească - răgazul trecător de după
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
proaspete ale algelor, de țipetele pescărușilor, de un soare voalat... M-a apucat o poftă grozavă să le-o spun tuturor. Dar cum să le spun? Trebuia să inventez o limbă inedită din care nu cunoșteam deocamdată decât primele două vocabule: potârnichi și ortolani... 5 După moartea străbunicului meu Norbert, nemărginirea albă a Siberiei a împresurat-o încet pe Albertine. Desigur, ea s-a mai întors de vreo două sau trei ori la Paris, ducând-o acolo pe Charlotte. Dar planeta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
regionalism („să chiamă în Ardeal”) și ca fiind un termen popular („bazne țărănești”), și nu ca un termen cult. Faptul că este vorba de un cuvânt popular rezultă și din expresia „iarăși un cuvânt...”, prin care autorul trimite la o vocabulă explicată la nota precedentă, și anume la o particularitate a ei : „după obiciaiul norodului de-a vorbi”. De altfel, de o „construcție” similară beneficiază și nota imediat următoare celei care are ca obiect solomonarul : „Este o zisă, iar țărănească”. Cele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de tipul celei atestate în Dobrogea în jurul anului 1900 : „Lin despicat cu mațe cu tot, presărat cu spirt și afion, se pune la pântece pentru orice durere de pântece sau de stomac” (85, p. 96). Dar însăși larga răspândire a vocabulei (afion) în terminologia medicală populară (chiar atunci când desemnează planta sau o parte a ei) este un simptom al răspândirii remediului respectiv (opium). Confuzia lexicală nu era generalizată. Într-o însemnare pentru doftorii din 1788 (mss. BAR nr. 3750), „macul” și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din cărbunărit fixa imaginea comunistului în prima revoluție industrială. Figura metalurgistului era în centrul celei de-a doua. Dar învățătorul, acest muncitor calificat al Progresului, cu modestia sa spartană sau sentențioasă, revelează fixarea socialismului organizat în cultura preindustrială a Luminilor. Vocabula institutor a apărut în franceză printr-un decret al Convenției (1794), ca urmare a propunerii unui pastor protestant, Rabaut Saint-Étienne (în spatele tututor reformelor Educației, indiferent de Republică, veți găsi un hughenot). A fost reținut ca fiind cel mai nobil și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
că Septuaginta traduce ebraicul ’ElohQy ’"men cu theòs ho alQthinós259. Limba ebraica nu are un cuvant specializat pentru „adevăr” și „adevărat”. Aceste idei sunt exprimate de ’ emeÖ și cuvintele înrudite, care înseamnă „fidelitate”260, „autenticitate, realitate”. Țin de sfera credibilității. Vocabulele grecești alQthes, aletheia, alQthinós acoperă și domeniul semantic al familiei lui ’ emeÖ, dar semnifică și conformitatea imaginii mentale cu realitatea, ținând astfel și de sfera cunoașterii 261. Trebuie avut în vedere că autorii Noului Testament au o formă mentis semita
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și o singură dată la Hristos 267. Nu e vorba de o simplă alinare, consolare pe care o oferă Dumnezeu, ci și de întărire, de sfat și de apărare. Toate aceste semnificații la un loc nu sunt conținute de o vocabula în altă limbă decât greacă, iar traducătorul trebuie să opteze, în funcție de context, pentru o soluție parțială sau alta. 3.2.1.11. Mântuitor ho sÄter: „Mântuitoriul” (SC, Blaj); Mântuitorul (celelalte traduceri românești); „salvator” (Vg); „șnotreț Sauveur” (BJ); „șourț Saviour” (RSV
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cele două nume biblice. Atât mal"l, cât și ka>Ä: sunt cel mai adesea, si pe bună dreptate, traduse în românește cu „slavă”. Iar (al-)Mamd s-ar traduce cel mai corect „Cel plin de slavă” sau „Slăvitul”. Vocabula ebraica are însă - după cum am arătat - conotații speciale, referitoare la transcendență și la prezența, care se pierd la transfer. 4.2.5. al-Matn (2.1.6.5.) și Țór, Sela‘, mețó:"h (3.1.16.5.). Toate aceste nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
apar nu prea ajuta la precizarea semnificației, fapt ce a dat loc la interpretări și traduceri foarte variate. Este posibilă totuși o traducere a lor asemănătoare cu cea a numelor biblice: „șDumnezeulț credincios/ fidel”. În cazul lui ho amen, insă vocabula ebraica se cere păstrată ca atare, ea fiind urmată în text de explicație („Martorul credincios și vrednic de crezare”). 4.2.14. al-Wakl (2.1.11.4.) și paráklQtos (3.2.2.14.3., 3.2.3.2.) au
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.) au în comun semnificația „apărător”, insă fiecare își are propria polisemie, care nu se suprapune peste a celuilalt. Ba mai mult, după cum am arătat și la paragrafele respective, consideram preferabil să nu fie tradus nici unul peste tot cu aceeași vocabula, ci cu acel termen care îi transfera cel mai bine semnificația contextuala. Aici am putea adăuga misteriosul nume coranic Œamad (2.1.7.6.), daca din multitudinea de semnificații propuse pentru el o alegem pe aceea de „Ocrotitor veșnic” (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu au corespondent în Corantc "4.4. Nume divine din Biblie care nu au corespondent în Coran" 4.4.1. YHWH (3.1.2.), numele revelat din Vechiul Testament. În majoritatea traducerilor însă, care au optat pentru transferarea lui cu o vocabula ce traduce de fapt pe ’A:Än"y, respectiv kýrios, ce a ajuns să-l înlocuiască în cult (în românește „Domnul”), singularitatea acestui nume nu mai frapează, ca în original, ci se apropie de coranicul Rabb/Rabbun "313. 4.4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este putere datorită capacității sale de a reorganiza valoric domenii conexe artei, în primul rând politicul, eticul și civicul. Platon se situează conceptual sub semnul acelei forme de „violență gramaticală” de care vorbește J.F. Lyotard. Acesta din urmă arată că vocabula „noi” este o categorie gramaticală politică marcată de un pronunțat imperialism. Întreaga modernitate a funcționat (cultural și politic) legitimându-se prin intermediul acestei mitologii specifice și, până la urmă, pronunțat opresive. În lumea contemporană se petrece continua complexificare a procesului de instituire
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cuvânt nou, pentru că se întâmplă și nu poți numi o descoperire cu un termen preexistent. Atâta vreme cât neologismele nu cresc ca ciupercile, de ce nu? Există însă și cazuri în care aparenta profunzime a unei filosofii se ascunde sub o avalanșă de vocabule noi, de noțiuni inventate, de turnuri formale inedite care maschează prost o absență de fond ori chiar o reală sărăcie de conținut. Inutil să dăm nume sau exemple. Delirul verbal al gnosticismului îi obosește poate și pe specialiști - Jacques Lacarrière
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]