360 matches
-
latină sînt franceza și provensala, care au o singură clasă de substantive (la fel ca engleza în cadrul limbilor germanice) și nu mai păstrează nimic din clasificarea latinească în declinări. Spaniola și portugheza au două clase de substantive, una cu terminații vocalice la singular și alta cu singularul terminat în consoană, la prima realizîndu-se pluralul cu -s, iar la cealaltă cu -es (cu cîteva excepții). Substantivele terminate în vocală se distribuie în două grupe de bază, una cu desinența -a, care cuprinde
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prezent cu desinența -s, iar, în al doilea, la participiu trecut și precedat de auxiliar. Persoana verbală este marcată prin pronu-mele personal, forma verbului rămînînd neschimbată. Timpurile verbale sînt marcate, uneori, ca în toate limbile germanice, de schimbarea morfemelor interioare, vocalice sau consonantice (ablaut). Cele mai vechi texte în suedeză sînt inscripții runice din secolul al IX-lea și al X-lea, iar scrierile cu alfabet latin încep în secolul al XIV-lea, în veacul următor dezvoltîndu-se o literatură bogată și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
încît nu au statut caracterizator, reprezentînd mai degra-bă excepții decît regula generală. Situația este deci exact invers în limbile germanice, unde caracterul redus al alternanțelor din engleză și din neerlandeză sînt excepții de la regula generală, căci alternanțele fonetice, de obicei vocalice, caracterizează această familie de limbi. De aceea, există termeni speciali pentru a denumi alternanțele fonetice (cu caracter regulat) care vizează norma și funcționarea limbilor respective. Prin ablaut se înțelege o alternanță vocalică între vocale diferite (germ. binden, band, gebunden "a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de la regula generală, căci alternanțele fonetice, de obicei vocalice, caracterizează această familie de limbi. De aceea, există termeni speciali pentru a denumi alternanțele fonetice (cu caracter regulat) care vizează norma și funcționarea limbilor respective. Prin ablaut se înțelege o alternanță vocalică între vocale diferite (germ. binden, band, gebunden "a lega"; norv. å gi, gav, gitt "a da") sau între cantități diferite ale aceleiași vocale (engl. this [ðis], these [ði:z] "acesta, aceștia"), ce se manifestă la formele aceluiași cuvînt (engl. man
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceștia"), ce se manifestă la formele aceluiași cuvînt (engl. man [män], men [men] "om, bărbat/oameni, bărbați") sau la cuvintele din aceeași familie (germ. sprechen [΄(prexən] "a vorbi", Sprache [΄(praxə] "lim-bă, limbaj", Spruch [(pru:x] "sentință, maximă"). Tot o alternanță vocalică se indică și prin termenul umlaut, dar, de data aceasta, modificarea din rădăcina cuvîn-tului se datorează influenței unei vocale următoare: germ. das Buch [bux] "carte", die Bücher [΄büxər] "cărți"; dan.. stad [stað], städer [΄stä:ð(] "oraș, orașe"). Întrucît vocala modificată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
gramatica celei mai conservatoare dintre limbile germanice importante atestă faptul că ele își au originea în germanica comună. Verbele de conjugare tare se numesc verbe tari și, urmînd terminologia germanilor, ceilalți germanici consideră verbele din limbile lor care au alternanțe vocalice (ablaut) ca fiind verbe tari, căci, de fapt, situațiile din toate limbile germanice reprezintă continuări ale acelorași fenomene din germanica comună. De altfel, și alte fenomene care vizează gramatica germană trebuie avute în vedere de gramatica istorică și descriptivă a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
intervenit o stagnare. Copilul a atins vârsta de 18 luni fără ca să pronunțe măcar câteva cuvinte cu sens - mama, tata, papa, etc. Relaționarea cu părinții era bazată în special pe un rudiment de limbaj mimico gesticular, completat de unele emisii vocalice nearticulate și de plâns. Acest mod de comunicare s-a menținut, fără ameliorări semnificative, până după împlinirea vârstei de trei ani și intrarea în grădiniță. Chiar și după acest moment nu a înregistrat progrese semnificative în dezvoltarea capacității de exprimare
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
la sunet și zgomote de intensitate mică. Auzul fonematic este nedezvoltat. Limbajul expresiv este de asemenea puternic afectat. Copilul folosește o modalitate de comunicare preponderent nonverbală, indicând obiectele sau luând pur și simplu ceea ce dorește; sunt prezente și unele manifestări vocalice, dar slab articulate, în care nu se poate recunoaște nici un nucleu semantic al unui cuvânt. La 3,5 ani nu folosește nici cuvinte cu rol de holofrază, nici nu combină două cuvinte într-o structură propozițională. Vocea nu este distorsionată
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
vorba și de adoptarea unei forme fonetice scurtate, ce s-a impus apoi și în cancelariile din țările românești medievale, în care se scriau actele în limba slavonă. Eliminarea primei vocale a din termenul valah s-a făcut prin atracție vocalică eliminând o emisie în timp a cuvântului, dispărând prima vocale a, care este compensată de impunerea accentuării celei de a doua vocale a, ceea ce asigură o anume ritmicitate și valoare fonetică simetrică, fiind în acord și cu aparatul fonator al
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
abordează tematici diverse, dar generale și puțin focalizate, au precizie în decodarea mesajelor nonverbale și manifestă tendința de a păstra distanțe mari de interacțiune. Indivizii cu personalitate dominatoare au un nivel ridicat de excitabilitate și tensiune musculară mare în sistemul vocalic, implicându-se puternic în comunicare. În consecință, au un stil interacțional asertiv, prezintă încredere de sine, gestionează cu siguranță interacțiunea verbală (întrerup frecvent, vorbesc relativ mult, fac pauze verbale puține), au tendința de a folosi modalizatori de certitudine, au intensitate
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acestea), și la masculine, și la feminine (fratele acesta, casele acestea), și la neutre, singular sau plural (numele acesta, numele acestea). 2.1.3. Apare un nou tipar flexionar, constituit din corelația desinențială [sg. -o (neaccentuat) - pl. -i (nonvocalic sau vocalic)] Tiparul este reprezentat de împrumuturi, unele foarte recente, și este recunoscut de principalele lucrări normative ale momentului: DOOM2, GALR (cf. GALR, I: 78): flamingo - flamingi, picolo - picoli, paparazzo - paparazzi. În ansamblul sistemului flexionar românesc, tiparul este interesant pentru două aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
împrumuturi, unele foarte recente, și este recunoscut de principalele lucrări normative ale momentului: DOOM2, GALR (cf. GALR, I: 78): flamingo - flamingi, picolo - picoli, paparazzo - paparazzi. În ansamblul sistemului flexionar românesc, tiparul este interesant pentru două aspecte: (a) introduce o desinență vocalică neologică, lucru rar în evoluția unei limbi; (b) înregistrează o schimbare a condițiilor fonetice de realizare vocalică a lui -i, care, în acest caz, se realizează vocalic și independent de vecinătatea muta cum liquida (nu numai socru-i, astru-aștri10, ci
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
I: 78): flamingo - flamingi, picolo - picoli, paparazzo - paparazzi. În ansamblul sistemului flexionar românesc, tiparul este interesant pentru două aspecte: (a) introduce o desinență vocalică neologică, lucru rar în evoluția unei limbi; (b) înregistrează o schimbare a condițiilor fonetice de realizare vocalică a lui -i, care, în acest caz, se realizează vocalic și independent de vecinătatea muta cum liquida (nu numai socru-i, astru-aștri10, ci și paparazzo - paparazzi). Și deși situația lui paparazzi (cu -i vocalic) este izolată, forma putând fi interpretatată
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
sistemului flexionar românesc, tiparul este interesant pentru două aspecte: (a) introduce o desinență vocalică neologică, lucru rar în evoluția unei limbi; (b) înregistrează o schimbare a condițiilor fonetice de realizare vocalică a lui -i, care, în acest caz, se realizează vocalic și independent de vecinătatea muta cum liquida (nu numai socru-i, astru-aștri10, ci și paparazzo - paparazzi). Și deși situația lui paparazzi (cu -i vocalic) este izolată, forma putând fi interpretatată ca neadaptată încă sistemului morfofonemic românesc, există numeroase substantive recente
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
schimbare a condițiilor fonetice de realizare vocalică a lui -i, care, în acest caz, se realizează vocalic și independent de vecinătatea muta cum liquida (nu numai socru-i, astru-aștri10, ci și paparazzo - paparazzi). Și deși situația lui paparazzi (cu -i vocalic) este izolată, forma putând fi interpretatată ca neadaptată încă sistemului morfofonemic românesc, există numeroase substantive recente invariabile (masculine, feminine sau neutre, terminate, la singular și plural, în -i vocalic, neaccentuat sau accentuat - scris ca i sau ca y ) care, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ci și paparazzo - paparazzi). Și deși situația lui paparazzi (cu -i vocalic) este izolată, forma putând fi interpretatată ca neadaptată încă sistemului morfofonemic românesc, există numeroase substantive recente invariabile (masculine, feminine sau neutre, terminate, la singular și plural, în -i vocalic, neaccentuat sau accentuat - scris ca i sau ca y ) care, prin pluralul în -i, ar putea oferi un punct de sprijin în fixarea realizării vocalice a lui i (masculinele: bebi, culi, dandy, grizzly, hippy, lori, maori, *mariachi, paciuli, pecari, penny
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
numeroase substantive recente invariabile (masculine, feminine sau neutre, terminate, la singular și plural, în -i vocalic, neaccentuat sau accentuat - scris ca i sau ca y ) care, prin pluralul în -i, ar putea oferi un punct de sprijin în fixarea realizării vocalice a lui i (masculinele: bebi, culi, dandy, grizzly, hippy, lori, maori, *mariachi, paciuli, pecari, penny, *ravioli, tsunami 11, unele feminine și unele neutre confetti, graffiti, harachiri, *jacuzzi, *kiwi "fruct", pepsi). Pentru perioada actuală de limbă, este dificil de susținut forța
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
a fi atras în tipar (este rarisim utilizat cu pluralul euri și, mai ales, în înregistrări mai vechi - vezi Dimitrescu (2002b: 214) -, poate și din pricina omonimiei cu extrem de recentul E-uri "aditiv alimentar" sau după modelul pronunției străine cu finală vocalică invariabilă, indiferent de număr). Destul de frecvent apare însă forma de plural euroĭ, specializată pentru conotații ironice, formă adaptată după modelul altui tipar, cu diftong la singular. În schimb, substantivul (neînregistrat în DOOM1, 2) straniero - stranieri "persoană venită din străinătate, în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
etapei a XXIII-a din Serie (Mediafax, internet, 2008), Votează cel mai bun stranier al Craiovei (craiovamaxima.ro, 2008). Forma de plural stranieri este neconcludentă în înregistrările de pe internet, căci, ca formă scrisă, nu indică și pronunția lui -i final, vocalic sau devocalizat: Ultimii stranieri sosiți în lot, sînt I.D. și M.B. ("Cotidianul",1995, în DCR2: 219), Încă doi stranieri la Oradea (GSP.RO, 2008). Totuși, în emisiunile sportive, nu o dată am auzit pronunția cu -i devocalizat, confirmată și de B.C.
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
sfânta suburbana mass-medie dă tonul injuriilor ("Cotidianul", internet, 2008) etc. 2.2.4. Tiparul flexionar [ĭe - ĭ (baĭe - băĭ)[ este slab în româna actuală În raport cu tiparul analizat sub 2.2.3, apar diferențe fonetice (se realizează în condițiile unei finale vocalice de radical alta decât vocala palatală i-), morfologice și de productivitate. Morfologic, în flexiunea articulată, la G-D singular, substantivele aparținând tiparului 2.2.4 se conformează, în româna actuală 22, regulii generale de flexiune a femininelor pentru G-D singular (baie
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cazul corelației feminine [sg. vocală accentuată - pl. -le (tipul basma - basmale, canapea - canapele)], continuă să se manifeste trăsătura de tipar inactiv (mort) Observația se poate susține prin următoarele fapte: - Niciunul dintre împrumuturile de dată recentă, chiar și cele cu finală vocalică, nu se mai încadrează în această clasă. Câteva împrumuturi, cele mai multe franțuzești: alpaca - singulare tantum -, bacara, bezea, canapea, croazea, debara, ghilimea - singular puțin folosit -, livrea, nuga, pansea, pavea, peruzea, pijama, soarea, șosea, tafta, unele sunt refăcute după plural: bretea, caramea, flanea
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
să dea semne de fragilitate. Fragilitatea are cauze fonetice, apărând ca urmare a unor tendințe fonetice manifestate în toată istoria limbii române, constând, pe de o parte, în fragilitatea diftongilor, iar, pe de alta, în tendința de pierdere a finalei vocalice -u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
spectaculos clasa invariabilelor totale Clasa invariabilelor totale este constituită din formații neologice foarte recente, neadaptate încă la sistemul fonetic și morfologic românesc, al căror semn de neadaptare îl constituie preluarea formei ca atare, de cele mai multe ori, o formă cu finală vocalică (accentuată sau neaccentuată), pentru care există o dificultate fonetică de a-și atașa enclitic desinența de plural și articolul. DOOM2 înregistrează forme invariabile precum: ● Pentru masculine, cele mai multe sunt formații terminate în vocală, accentuată sau neaccentuată, sau semivocala -ǐ; vezi substantivele
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cel mai recent de limbă, nu s-au produs modificări privind sistemul alternanțelor fonetice, care continuă să funcționeze cu trăsăturile anterioare 51, în sensul că este mai conservator în privința alternanțelor consonantice, dar continuă tendința de slăbire (de pierdere) a alternanțelor vocalice. 3.1. Desinența -i de la pluralul substantivelor masculine continuă a declanșa alternanțe consonantice, care apar cu regularitate pentru noile intrări în limbă, indiferent de originea bazei (împrumut sau formație internă) și de tiparul flexionar (Ø - i sau e - i). Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
forma pluralului, alternanța z/j fiind de mult52 abandonată; vezi nou introdusele: *burundez - burundezi, *guyanez - guyanezi etc. Rămâne, de asemenea, intactă consoana finală -l (picolo - picoli), restrângându-se și mai mult funcționarea unei alternanțe de tip special [consoană - Ø]. Alternanțele vocalice, mult mai rare, atunci când apar, continuă tratamentul unor finale de cuvânt/sufixe semianalizabile mai vechi; vezi beautician - beauticieni, după modelul fizician - fizicieni, plastician - plasticieni. 3.2. Desinența de plural -i a femininelor acționează diversificat, în funcție de natura bazei substantivului (bază veche
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]