385 matches
-
ochii, cu privirea pătrunzătoare, accentuată de albastrul foarte deschis, în nuanța cerului. Avea nasul lung, ascuțit și obraznic, iar gura, cu buze subțiri, și-o ținea închisă strâns și întinsă într-un început de zâmbet. Tovarășii lui Balamber îl ajunseră, vociferând, în pragul ușii, nerăbdători să se adăpostească de ploaia ce asalta vuind frunzișul răvășit al copacilor și acoperișul de ardezie. Balamber, până în acel moment incapabil să se miște, se trezi împins câțiva pași înainte, până se atinse de masă. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
La fel și Egawa Shōko. Fiecare primea ceea ce merita.» Dacă în februarie 1995, aș fi strigat în gura mare: «Aum sunt periculoși cu sarinul lor!», ar fi fost «aranjate» mai multe persoane. Cu toate astea, Poliția nu ne proteja. Deși vociferam și le spuneam că aveam nevoie de protecție, nu ne luau în seamă. Ceva de genul: «Ce? Să te omoare pe tine?» Nu prezentam încredere pentru ei. Domișoara Egawa locuia în Knanagawa și casa dumneaei era păzită 24 de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
el o soartă mai bună după atîția ani de zbateri. Ar fi fost nedrept ca cineva să strice orzul pe gîște sau să aștearnă mărgăritare înaintea porcilor. Ce ziceți? De mult n-am mai prins așa o baftă, începe să vocifereze bezmetic, ai mîini de aur Nepoțică, cîteodată chiar mă faci să-mi pară rău de bănuielile pe care le am legate de tine. Zău așa. Cine e dama? Ești sigur că nu urmărește altceva, că nu-i stă capul la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
face doar cu militari. Cîțiva soldați în termen neînarmați și doi, trei gradați, lăsîndu-l la o parte pe pilot. Imediat ce palele elicelor s au oprit, cu toții s-au strîns ciorchine în dreptul ușii de intrare din spate și au început să vocifereze despre ce urma să facă în continuare. Toată sporovăiala n-a durat mai mult de cinci minute, după care doi dintre soldați s-au desprins de grupul celorlalți, au dat prin spate ocol elicopterului trecînd pe sub grinda cozii, oprindu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Acum! Încărcăturile zboară pe ferestre și zgomotele exploziilor răsună peste tot. Efectul este devastator. Un infern de urlete se ridică spre cer, vrând parcă să-l frângă. Dar asaltul continuă. Împinși din spate de ofițeri, atacatorii se apropie urlând și vociferând. Marius își dă seama că dacă nu face ceva, orice, foarte curând va apare breșa prin care nemții vor pătrunde în clădire. Iar urmarea nu este greu de închipuit. Anihilare totală. Cuvintele unui instructor militar răsună dur în creierul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căznit și grosolan, mesajele otrăvite. Răspândacii de serviciu găseau chiar de cuviință să își exprime pe această cale fie nostalgia și pioasa prețuire pentru „realizărili” Marelui Cizmar, fie se repezeau să conteste furibund valoarea raportului întocmit de comisia Tismăneanu, fie vociferau contra președintelui, care ar fi trebuit să-și facă siesta la Cotroceni și să gireze cu ochii legați politica guvernamentală, nu să destabilizeze sănătoasa viață politică a țării cu declarații oficiale despre caracterul nedemocratic al regimului comunist instalat pe meleagurile
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ochii națiunii suverane și ai Direcției Naționale Anticorupție, puse în situația de a se autosesiza. Când văzuse, în paginile ziarului său, toate acestea, Lumânărescu holbase ochii cât cepele și fusese pe punctul de a face un atac de apoplexie. Apoi, vociferând și gesticulând bezmetic, de-i sărise peruca arămie de pe scăfârlia bearcă drept în coșul de gunoi, urlase în receptorul telefonului la șeful tipografilor să oprească ediția. Dar era prea târziu. În ziua următoare, Bart fusese concediat fără nici un drept de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
luminat, priveau Bergson, Derrida, Hume, Debord, Pitagora și mulți alții, într-un șir aparent aleatoriu. Calomfir își aranjă cravata, trăgând cu coada ochiului la perdelele din capătul culoarului. Prin deschizătura lor pătrundea o întreagă lume de cititori pasionați. Îi auzea vociferând și așezându-se pe scaune, umplându-și timpul în așteptarea lui. Să nu-i lăsăm să mai aștepte, gândi vesel. Un surâs îi lumină partea stângă a gurii și simți o dorință irezistibilă de a comunica. Porni spre sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
atunci, câteva ușițe secrete. Ele fuseseră încercările de foc ale copilăriei. Pe la șapte ani auzeam, mai ales când era liniște în jur, niște glasuri care îmi spuneau ceva foarte repede, ceva ce eu nu puteam înțelege. Dacă le lăsam să vocifereze, deveneau din ce în ce mai arcuite, ca niște bolți înalte de case părăsite. Atunci când nu mai suportam îmi astupam urechile, băteam din palme și din picioare și, ca prin farmec, vocile se opreau. Trebuiau să se oprească. Uneori mă întrebam ce s-ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
legate de mariajul Sourmelinei Își găsiseră răspuns. Din pricina vârstei, Jimmy Zizmo o trata pe tânăra lui mireasă mai mult ca pe o fiică decât ca pe o soție. Îi spunea tot timpul ce avea voie să facă și ce nu, vocifera indignat la adresa prețului și a decolteului articolelor ei de Îmbrăcăminte, Îi spunea să se ducă la culcare, să se trezească, să vorbească, să tacă din gură. Refuza să-i dea cheile mașinii până când ea nu-l lingușea cu săruturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mușchi pe care nu eram conștientă că Îi posed, s-au pus dintr-o dată În mișcare. M-au propulsat milimetru cu milimetru peste cearșafuri. Arcurile vechi ale patului Îmi dădeau de furcă. În timp ce Încercam să avansez cu nonșalanță, ele Își vociferau Încurajările obscene. Mă aclamau, cântau de zor. Mă tot opream și porneam din nou. Era dificil. Respiram pe gură - o făceam mai Încet așa. Pe parcursul a zece minute, m-am tras din ce În ce mai aproape de ea. În cele din urmă i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a spune că există ceva nefiresc în toată această poveste? Dacă n-ați simțit încă nefirescul situației, o să-mi permit să vă rog să recitiți, cu un plus de atenție, cele două paragrafe de mai sus. Și veți vedea că vociferăm teribil împotriva nedreptății pe care ne-o fac italienii și, în genere, occidentalii când generalizează și ne includ pe toți românii în aceeași oală cu niște infractori, dar, pe de altă parte, simțim nevoia să ne delimităm de o întreagă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
tăcerea absolută (care ține de condiția damnatului), ci tăcerea gesturilor din fața oglinzii (care este a cabotinului). Tăcerea din fața memoriei: Și am uneori senzația că amintirile se zbat și se zbuciumă, că ele sunt acelea care trăiesc, și se agită, și vociferează. Eu nu sunt decât o impresie ștearsă și abreviată a lor, iluzia unui joc de oglinzi. (Un timp mai prielnic) Alegerea poetului este, deci, o falsă alegere, iluzia unei alegeri, pentru că aceasta îi este impusă de o lege din afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la care vați adresat nu v-au dat un răspuns la Înălțimea pretențiilor, anexăm alăturat un bilet de internare - Tony Pavone făcu o pauză vrând din nou să se convingă de autenticitatea documentului - la Spitalul de neuropsihiatrie...!!” Muncitorii protestară, comentând, vociferând. Tony Pavone le făcu semn să fie liniște. Preciză. „Atunci când omul mai are zile de trăit, trăiește...!! Nando interveni. „Prieteni, doresc să nu fiu un profet mincinos insă, intuiția mea Îmi șoptește ceva incredibil. Prietenul nostru, bunul nostru șef, inginerul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
doua zi te aflai deja cu sapa În mână la munca câmpului! Fără a realiza pericolul, din curiozitate, Atena mai parcurse câțiva metri În pași de promenadă, iar la un moment dat se Îndreptâ către o Îngrămădire de oameni ce vociferau, suficient de curioasă. Observă „Duba” miliției, mai văzu două fete tinere ce erau Îmbrâncite, forțate să intre În interiorul mașinei cu o așa violență ce o puse pe gânduri și speriată, făcu cale Întoarsă. Prea târziu. Unul din milițieni Îi tăie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Vi-l prezint pe inginerul Tony Pavone...” Necunoscutul Îl cercetă profesional câteva secunde, apoi făcând o rapidă investigație a celor prezenți, ordonă Șefului de Șantier. „Oprește plata, salariilor. Toată lumea să părăsească Încăperea În afară de acest individ, repede, sunt extrem de grăbit...!!” Muncitorii vociferară, Însă În cele din urmă biroul rămase gol. Necunoscutul, fără alte formalități, se proțăpi În fața lui Tony Pavone,exclamând. „Deci, tu ești magnificul...! Mi te Închipuiam altfel...Dar, ce importanță mai are...?? Oricum, deschide sertarele biroului și scoate tot ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de prietenie cu China...!! Comandantul le mai adusese la cunoștiință actele de sabotaj industrial de la rafinăria de petrol Pitești În care pagubele erau inestimabile În timp ce sute de lucrători muriseră În chinuri, arzând de vii...!! În afara acestor sabotaje, Întreaga Clasă Muncitoare vocifera, urzind accțiuni majore ce punea În pericol Însuși puterea Dictatorului Suprem...! Cineva de la serviciul producției aduse dosarul solicitat, iar Lct.Col. Tudose Ion Îl desfăcu larg pe biroul Șefului de Șantier. Îl studie pe Tony Pavone câteva secunde, privindu-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone se Întunecă la față, directorul adăugă!„Dacă ai necazuri, roagă-l să-mi de-a un telefon...!” Cum serviciul contabil se afla În partea opusă clădirii principale, Tony Pavone fu nevoit să facă o mică escală la șoferii ce vociferau agitându-se... Sub nici o formă dacă se Întârzie prea mult, dumnealor nu mai pornesc la drum noaptea, riscând accidente. Promițând o masă copioasă iar la depozitarea cartonului la locul de producție, ceva bani de buzunar, reuși să calmeze spiritele. Alergă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înainte Însă de-a vă tunde părțile păroase. Uite, aveți câteva foarfeci...! Să lucrați repede, În caz contrr, vă snopesc În bătaie jagardele dracului...!” Pentru ca, bătaia de joc să fie extinsă Într-o așa manieră Încât să-i determine să vocifereze, oferind motiv fiarelor de Liberi să ciomăgească, foarfecele prezentate fiind folosite probabil la zecile de mii arestați ce se perindau permanent prin această Închisoare, nu mai puteau fi Întrebuințate...! În această stupidă ipostază, părul era mai mult rupt și uneori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
către tribunal. Legați În cătușe doi câte doi,iar când se aflau la câțiva pași de intrarea În duba miliției ce-i transporta la tribunal, se produse Îmbulzeală. Unii deținuți mai din urma convoiului, s-au repezit la intrarea dubei, vociferând, Îmbrâncind, lovind cu coatele pentru intra primii...! Această busculadă, le oferi milițienilor motiv de a se repezi asupra tuturor lovind cu bastoanele de cauciuc, la nimereală, Înjurând și lovind fără osteneală. Tony Pavone fu și el gratificat cu unele lovituri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nimeni nu avea voie să Întoarcă capul către audiența din sala de judecată, să adreseze cuvinte rudelor ori cunoscuților dacă eventual sunt acolo, să stea În poziție de drepți răspunzând la Întrebările judecătorului numai dacă va fi Întrebat, să nu vocifereze când procurorul solicită instanței de recurs mărirea pedepsei, să dovedească instanței de recurs, regretarea faptele imputate...! Mare atenție Însă. „ Am fost bine Înțeles...?!” se stropși gardianul la Întreaga coloană. „Promit: va fi vai și amar de pielea celor ce nesocotesc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
diviziilor veniți cu rușii au construit comunismul. În liceu am avut un coleg care era fiul unuia, dar asta avea o pensie de urmaș de 800 de lei, eu de 250, nu mai spun de ilegaliști. Revoluționarii ăștia care tot vociferează au primit drepturi că ilegaliștii și au fost tot că ei BĂGĂTORI DE SEAMĂ. Am râs de m-am stricat când am auzit pe Dinescu, Caramitru „fă-te că scrii”. Și Dinescu a devenit președintele USR și acuma are domeniu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
aproape, a timpului împotriva tuturor? Bombele, războaiele, cutremurele, bolile, potopul sânt superflue, nu fac decât să grăbească nesăbuit opera timpului, sânt priviri aruncate în viitorul apropiat, ridicări indiscrete ale unui colț de cortină." La care studentul începu din nou să vocifereze, din ce în ce mai agitat și mai incoerent, înjurînd urât, fără să mai țină seama de prezența noastră, a copiilor, în cameră; îl acuza pe Egor că e deja mort, că n-ar avea decât să-și pună un giulgiu în cap și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cum mi-ai spune că e zadarnic să iubesc o fată, fiindcă peste atâția ani va fi bătrână și va muri. Eu iubesc pe cea de acum, singura care există pentru mine, irațional. - Sofism, sofism, ești un escroc al logicii! vociferă Weissmann gesticulând, gata să dea năvală cu alte argumente. Felix însă ajunsese aproape de casă și trebuiră să se despartă. Weissmann îl întoarse din drum, îi privi hainele, le pipăi stofa cu mâna și se arătă nemulțumit, deși costumul lui Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de un îngrozitor vacarm : zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe, vociferând încontinuu, interpelând cu insolență în Cameră și boicotând proiecte bune de legi, numai pentru că le-a propus adversarul, ținând admirabile discursuri fără să avem deloc dreptate ! Ce avocați am făcut, în numai câteva decenii, ce vie viață parlamentară ! Una dintre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]