1,060 matches
-
apărut Theo, Doina avea deja doi ani. Mihai e de-a dreptul stupefiat. Are impresia că nu a auzit bine, dar ochii femeii, ridicați spre el, goi ca întotdeauna, goi de orice expresie, așa cum i-a știut pînă astăzi, cînd vodca și gesturile lui i-au aprins pentru o clipă, îi confirmă, dureros, că e adevărat. Credeam că Theo ți-a spus. Dar dacă n-a făcut-o, te rog să uiți; n-aș vrea să am neplăceri. Puteți conta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profesor! face Lazăr un gest ferm, lovindu-i brațul. Pe-aia n-o culci nici cu tunul. Dacă nu mai aflu eu, care trag cu urechea la lumea bună ce vine pe la premiere iar mulți rămîn și după, la o vodcă... Mă duc să mă întind... Mai stai! îl reține profesorul. Ce zici, să cer cărțile bătrînei? Nțt! Toți merg la Valea Brândușelor și dacă mă toarnă careva? Am de crescut un copil. Ce vă pasă? Post mare, bani mulți, prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că ar fi străină. Descoperă însă, în mănușă, invitația la teatru și bucata de hîrtie pe care și-a notat adresa lui Mihai din registrul de comenzi, unde i-a scris-o ieri, cînd el a solicitat zece sticle de vodcă. Hotărîtă brusc, din senin, se întoarce la ușă, cu pas apăsat, lăsînd tocurile cizmulițelor să lovească cu zgomot cimentul. Bate de două ori, apoi așteaptă. Intră aude o voce de om trezit din somn. Mai bate de două ori. Oof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu. Întinde mîna și-l acoperă pe Mihai cu cearșaful pînă peste ochi: Am să-ți spun eu cînd mă poți privi. Supus, Mihai acceptă. O simte cum pășește peste el și o aude îmbrăcîndu-și hainele. Osteneala nopții precedente, nedormită, vodca băută cu Maria "Dumnezeule!, m-am jurat că nu mai vreau complicații" -, cafeaua, cele două pastile amare iar acum, toată povestea asta, cu Cristina, se învîrt în capul lui, ca într-un dans halucinant, în care se simte antrenat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Se ridică încet, cu calm, merge lîngă fereastră, bagă capul sub draperia plușată și privește în afară pînă ce Mihai se îmbracă. Bem un pahar, Cristina? Nu, Mihai face ea un gest de împotrivire, luînd mîna tînărului de pe sticla cu vodcă. O cafea, da: alcool, nu. Niciodată? Nu atunci cînd vreau să-mi îmbăt sufletul. Dealtfel, surîde ea mi-ai rămas dator numai cu cafea. Uite, schimbă tonul cît vei pregăti-o, voi sta aici, în fotoliu, fără complexe că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iau razna; are fată mare, de măritat; mai degrabă ar fi dorit, desigur, să-mi spună ceva, dar ce?... N-o fi nebună să-i placă de mine!..." Ce-ai rămas așa? întreabă Mihai, ridicîndu-se alene. Să-ți torn o vodcă? Nu. Cred... surîde Vlad privind în gol, clătinind încet din cap, afirmativ cred că la vîrsta noastră încă mai visăm că tot ce zboară se mănîncă. Acum credem, mai tîrziu vom fi siguri, chestie de vîrstă și de însușirea artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dom' Săveanu... Zi-mi Vic, așa, ca-ntre prieteni, că, sper, vom rămîne îl ia Săveanu de braț pe Mihai. Totu-i să te ții tare, să nu renunți la scris, că, zău, cînd ne-am cunoscut, văzînd cum sugi vodca, m-am cam... Rămîn tot la Camus și-ți reamintesc: " Creația este cea mai eficace școală a răbdării și a lucidității". Acceptarea de către tine a acestui spectacol anulează răbdarea, iar vodca..., fă cum vrei, treaba ta!, mă tem c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că, zău, cînd ne-am cunoscut, văzînd cum sugi vodca, m-am cam... Rămîn tot la Camus și-ți reamintesc: " Creația este cea mai eficace școală a răbdării și a lucidității". Acceptarea de către tine a acestui spectacol anulează răbdarea, iar vodca..., fă cum vrei, treaba ta!, mă tem c-ar scădea din luciditate. Nu crede că-s pus pe taclale acum; sînt doar trist, i-am spus-o și președintelui; sîntem un oraș de munte, frumos, ospitalier; dar nota bene! riscăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vă băgăm eu pe toți undeva!... Zi-i ce-i cu fata aceea. Te-am recunoscut pe la spate, de-aceea nici n-am stat prea mult. Atunci am cunoscut-o, zău! răspunde Mihai. Făcusem o comandă de zece sticle cu vodcă pentru mîine. Și ea, de fericire că i-ai făcut așa vînzare, te-a servit cu cafea; am văzut ceștile sub masă; mă crezi prost? se înfurie Săteanu. Hopa! îl temperează Mihai, făcînd un gest de liniștire cu palmele. Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în toată camera, vrînd să înlăture amintirea zilei trecute. Controlează dacă are cămașă curată pentru deseară, dacă hainele bune îi sînt călcate, pantofii lustruiți, apoi, după ce schimbă apa florilor aduse de Cristina, înlăturînd tentația de-a-și turna un pahar cu vodcă, se bagă în pat, fericit la gîndul că Vlad a plecat înaintea cursei rapide, în care, dacă nu-i nici Aura și nici Sorina, e Lazăr, singurul cu care poate schimba o vorbă de duh. Tăticu', strigă Lazăr din ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bătrîne, aruncă din nou privirea în sus uite că pe tine n-am avut cum te trișa, da' mai vedem noi! Hai că-i treabă multă zice înviorîndu-se și sare lîngă Mihai. Salut! Dacă nu-i premieră, vino pe la mine, vodcă n-am, da' fac rost, că poate mă ajuți la cumpărături; am lista acasă, trebuie s-o dublez: feșe, batiste, pelinci, port-bebi, tetine, sticle gradate, olițe, fundițe, codițe, fustițe... Da' de ce nu mergi cu mine, unde te duci? La autogară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încet, cu plăcere, pornind alături de Mihai să traverseze curtea autogării. Nu-i așa că-i grozav? Două fetițe!... Uite ce frumos arată orașul în alb!... Mi-ar plăcea să găsim garoafe albe, ce zici? Mihai răspunde că "da, dar și o vodcă i-ar prinde bine", fata întoarce privirea spre el din mers, izbucnesc amîndoi în rîs și-și continuă drumul spre centru. În urma lor, cursa rapidă se strecoară printre celelalte, greoaie, sigură pe ea, ca un animal uriaș, intrînd cuminte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prânz și lumina zilei (chiar și în zilele înnorate) ne orbea pe amândoi și ne obliga să ne ștergem ochelarii. Înainte să luăm troleul către casă, ne opream la o cafenea mică, lângă Carul cu bere, unde el bea o vodcă mare, iar mie îmi cumpăra un Pepsi și câteva senvișuri cu cașcaval. Nu știu de ce, tot sorbind din pahar, tata se uita pe fereastră la străduța pustie și la tencuiala gri a Muzeului Național de Istorie. Pe stadion era altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe perete, o fotografie format A4 a marii lui iubiri (una, Ioana Domșa, care-l lăsase pe vremuri cu buza umflată), ținea radioul deschis și-n somn, citea mult, fuma industrial și bea în registru casnic, de preferință bitter și vodcă. În diminețile de duminică în care nu se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din patul meu, lipăiam pe culoar, mă băgam sub pătură lângă tata, mă lipeam de el și ascultam împreună teatru radiofonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a cerut niște senvișuri. Mama și tata erau în divorț, cu acte în regulă și cu termene de judecată. Mama n-a vrut să facă senvișuri, fiindcă nu mai era cazul. Tata, care golise de unul singur o sticlă de vodcă și ar fi putut să plece oricând în Calea Vitan și să mănânce o mie de fripturi, s-a gândit că bătaia e ruptă din rai și a lovit-o pe mama, pentru prima și singura dată în căsnicia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de stări contradictorii, de la venerația cea mai înaltă, până la disprețul cel mai negru. Acel obiect se numea chipiu. Mai încolo de el, pe undeva prin sufragerie și de multe ori în bucătărie, cu o sticlă de ceva în față, poate vodcă, se afla un nene. Chipiul era al lui. Nenea era militar. Și servea Patria, adică stema aia cu stea, munți și brazi și holde atârnată în cuierul nostru. Asta era meseria lui. Să poarte stemă. Adică să se plimbe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fiecare copac. Genul ăla de putere oglindă-oglinjoară. Restul îl știți deja. Sari la noi pe drum, după spital, după surorile Rhea, și eu continui să strecor hormoni, Provera și Climara și Premarin, în mâncarea și băutura lui. Whisky și estradiol. Vodcă și etinil-estradiol. Era așa de ușor că era de speriat. Arunca încontinuu ocheade de taur în călduri spre Brandy. Cu toții fugeam de ceva. Vaginoplastie. Îmbătrânire. Viitor. Sari la Los Angeles. Sari la Spokane. Sari la Boise și San Diego și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fular roșu ponosit În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu ceruse și ea o vodcă, sau un coniac. I-ar fi prins bine o Înghițitură, Își simțea inima undeva În gât. Încă puțin și o putea scuipa În palmă ca pe un sâmbure de cireașă. S-ar dovedi cu această ocazie că ea nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
soclu pe care Îl purtau cu ei peste tot, cu distincție și modestie. Calități cu osebire prețuite chiar și de chelneri, În general aroganți și țâfnoși, mai ales când comanda era de ani de zile aceeași: câte o sută de vodcă, vă rugăm. Prin analogie cu celebrul Salon al Refuzaților de la Paris, micuța Universitate „Petru Maior” era numită Universitatea Refuzaților. Miopia anilor '60 va fi cu siguranță aspru sancționată de Istorie. Așteptând acest moment filozoful și latinistul ciocneau, a câta oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domnul Majdik! Lui nu-i scapă nimic. Merita și el 50 de Martell, coniacul oamenilor subțiri. Subțiri cât se mai poate, domnule Arpi, hic et nunc, zicea latinistul, socotindu-se și el cu modestie printre aceștia, chiar dacă băutura preferată era vodca Krepkaia. Sucul era natural, chiar foarte natural, judecând după pulpa de portocală ce i se lipea de dinți. Vedea și el cum arată un bar adevărat, select. Rivaliza după părerea filozofului și a latinistului, cu cel de la Melody sau Conti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Un adolescent În haine curate mima În fața unei vitrine diverse posturi care, prin grație, puteau stârni mai degrabă admirația decât mila trecătorilor. Gândești că ești Karli Kaplin, mă, Garincea, strigă un bătrân prin hubloul de aerisire al unei sticle de vodcă, o replică În miniatură a rachetei Soiuz 1. Așezat pe un scaun și Îmbrăcat ca un cazac, bătrânul ducea din când În când la buze o sticlă, demult goală, de Stalinskaya. Tu să taci, băi, acesta, zise tânărul. Ce știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
caii simțurilor. Să te îndrăgostești e foarte la îndemînă; mai greu e să iubești. Făceam asfaltoterapie. Era posibil să implor, fir-ar să fie, telefonul să sune? Să depind așa de telefonul lui? Era. Cînd îmi vorbea cam încîlcit (de la vodca Wyborova, cea cu paiul lung, închis în sticlă), cu un sclipăt în ochii aduși spre tîmple, îmi spuneam că mai e puțin și n-o să mă mai lase să plec. Mă imaginam la capătul navetei aventură-inel; speram că voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
volumul ăsta! Copiasem cam 7-800 de pagini..." "Păi da, România socialistă nu cunoștea tehnica xerox!" "... la Biblioteca Academiei. Pe un ger crîncen, înfășurați în fulare. Spre pauza de prînz, Petru Creția, învinețit și el de frig, ne lua la o vodcă mică, la Casa Scriitorilor, să ne mai dezmorțim degetele". Edițiile "familiale" ale Magdei U., făcute în colaborare cu Herr Professor, cum îi spun eu lui Petru U., îmi sînt cunoscute. Le am pe toate, cu autograful lor. Pînă-n februarie 2001
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urâțiți de neputința misiunii lor încercau să se spele cu zeama cântecelor din greierii adormiți ai copilăriei sau cu portativul tristeții părinților neînțeleși de copiii făcuți în clipa în care fulgerele le-au scurtcircuitat cu volții divini procreația. Se bea vodcă din cupele tăcerii împietrite a blestemaților de copii sau se priza cenușa sufletelor arse în iad a strămoșilor care atomizau în codul lor genetic electronii mai scăpătați, își volumizau viitorul pe un iaht evadat din lanțul spiralat al ADN-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au cercetat și expus gândurile pe ecran, care erau îmbibate de intenții, planuri și speranțe golite de oportunism, închinate compasiunii pentru cei care n-aveau ce bea, în timp ce el răsturna cisternele de alcool pe gât. S-au adunat picăturile de vodcă scurse din sticle în memoria alcoolicilor lipsiți de această licoare. Au ieșit la un număr mai mare decât paharele smulse de soția sa de la gură. Sau decât sticlele răsturnate de copii în chiuvetă. S-au mai adăugat și cele împărțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]