377 matches
-
un vodevil În două acte, prelucrat de Eugeniu Carada, muzica de Alexandru Flechtenmacher). Caragiale s-a arătat nemulțumit de rigoarea cu care se selectează repertoriul dramatic, vodevilul cu pricina, numit mai sus, fiind dramatizat În franțuzește „de un fabricant de vodeviluri cu un nume puțin cunoscut” pe de o parte, și de administrația teatrului, pe de altă parte, „d-l Pascalli” făcând „pe directorul de scenă” În condiții foarte avantajoase pentru el, În schimb, „Îndoapă pe bietul public cu tot soiul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
păstrându-i totodată savoarea spontană dată de Muza țării. Alecsandri este un poet de o extraordinară bogăție a creației. A scris poezii lirice, legende epice, printre care Dumbrava Roșie, care este cea mai întinsă, comedii într-o notă aproape bufonă, vodeviluri. Spre sfârșitul vieții a dat câteva drame sau tragedii în versuri: Ovidiu, Fântâna Blanduziei, Despot Vodă. Poeziile sale lirice sunt fie în genul popular, fie într-o notă de artă. Ele respiră întotdeauna un sentiment foarte profund. Cele mai mlte
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
din urmă, preotul se recunoaște învins și se întoarce la el acasă. Morala este următoarea: "în viclenie, nimeni nu-ntrece femeia". O povestire de acest gen se organizează în jurul intrigii feminine, după rețetele pe care le va exploata din abundență vodevilul; textul nu gravitează în jurul descrierii relației sexuale, ci în jurul plăcerii de a transgresa legea (în cazul de față căsătoria) pentru satisfacerea propriilor dorințe. În lumea contemporană, practicile literare deocheate și-au diminuat importanța, fie și numai din cauza mult mai puțin
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și lucra cu compozitori, instrumentiști și dirijori renumiți, cum ar fi Pierre Boulez, William Bolcolm, Joshua Rifkin și Charles Rosen. Mama lui (acceași bunică despre care a mai fost vorba!) scria și ea operă și fusese în copilărie actriță de vodevil, făcuse turneee cu părinții, care și ei își câștigau traiul în această breaslă. LV. Ca studentă și după aceea, ce reviste-ți plăcea să citești? ES. Aveam prin casă tot soiul de ziare politice, sociale, despre mediu. Mama, foarte preocupată
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
contact etc. Asemenea funcții sînt comune multor genuri discursive: o funcție ca aceea "de contact" se regăsește atît în conversațiile la cafenea, cît și în condoleanțe, în cărțile poștale etc. 2. Tipologiile situațiilor de comunicare Genurile discursive Etichete precum "epopee", "vodevil", "editorial", "talk-show" etc. desemnează ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin genuri discursive, adică dispozitive de comunicare care pot apărea dacă anumite condiții socio-istorice sînt îndeplinite. Genul "raport de stagiu", de exemplu, presupune existența unor întreprinderi, a studenților care au
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
scade, calitativ și cantitativ, cu atît se înmulțesc biurourile, directorii, subsecretarii, Inspectorii, misiunile și comisiunile. Bunurile se împuținează, dar expresele, avioanele, limuzinele gonesc pline de cîrmuitori și intermediari, plini ei înșiși de idei organizatorice. În viața publică europeană crește un vodevil monstru: bărbații de stat și oamenii de afaceri se agită și șoptesc, cu încruntări de sibile, despre organizație și numai despre organizație, iar bunurile care urmează doar să fie organizate dispar văzînd cu ochii. Contrazicerea e completă și complet comică
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
stabilește că un bărbat însurat și chiar o femeie măritată pot avea aventuri, cu condiția să rămână discreți. Relațiile adultere, chiar dacă sunt condamnate și provoacă uneori drame, sunt banalizate. Ele reprezintă o sursă esențială de inspirație pentru roman, dramaturgie sau vodevil, în care sunt un subiect favorit și recurent. Persoanele căsătorite, bărbați și femei, pot să jongleze cu această linie îngustă, cu această graniță vagă care separă flirtul de adulter. Pot instrumentaliza această joacă amoroasă. De pildă, se pot folosi de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
el să alunge toate bănuielile care planau asupra lui. Revanșa plănuită de Suzanne cade. Horace, gata-gata să explodeze și ajuns în culmea ridicolului, este expediat definitiv, fără să primească o consolare cât de mică! După cum putem constata, piesa aparține genului vodevilului. Totul este luat în derâdere. Abordat într-o manieră atât de detașată, flirtul însuși devine comic. Vertijul ispitei Și totuși, acest joc amoros poate fi de asemenea, dacă nu dramatic, cel puțin zbuciumat, atunci când distanța dintre protagoniștii flirtului dispare. Atunci când
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din primele luni ale războiului păliseră considerabil. Începând din 1916, viața de plăceri își reia cursul la Paris. Sălile de cinema sunt redeschise. În toiul bătăliei de la Verdun, la Théâtre de la Renaissance se joacă spectacolul Trei ceasuri de râs nebun...Vodevilurile și spectacolele de music-hall înregistrează un succes imens. În 1917, americanii, care vin să lupte de partea Triplei Antante, își aduc și ei propriile stiluri de dans și muzică la modă: ragtime, blues, one-step, foxtrot. Se deschid primele săli de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
desființate. În locul lor a luat ființă Frontul Renașterii, partid fantomă, marionete în uniforme sclipitoare și ridicole, care primeau ordinele de la "mareșalul palatului". Pentru că era greu să-l dezbrace pe patriarh de anteriul preoțesc și să-l îmbrace în uniforma de vodevil a "Frontului Renașterii", l-a înlocuit și a făcut prim-ministru pe Armand Călinescu. Pe bietul Călinescu, care nu făcuse nici armata, nu-l prindea deloc uniforma frontului, căci mai era în plus și mărunțel de statură. Deasupra guvernului s-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și, totuși, puțin cunoscută în Literatura română. În Foaea au mai publicat: V. Mitrofanoviță, V. Burlă, dar cel mai larg spațiu la avut Vasile Alecsandri. În această Foae și-a publicat un fragment din Jurnalul de călătorie în Maroc - Africa, vodevilul „Florin și Florica”, comedia „Arvinte și Pepelea”, „Cânticele comice”, „Barbu Lăutaru”, „Surugiul” etc. Lucrări ale lui Alexandru Russo, C. Negruzzi, C. Negri au fost publicate aici de V. Alecsandri, însoțite de note bibliografice întocmite de poet. Poezii de M. Pompiliu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ar fi trebuit să intre personalități ale societății civile, situate dincolo de orice bănuială. Inutilă este deconspirarea, atît timp cît nu-i urmată de nici o măsură juridică. Nimeni din cei descoperiți n-a fost eliminat din structurile puterii. Totul pare un vodevil de proastă calitate. Se aude că, în urma raportului Tismăneanu, actualul președinte va condamna în plenul Parlamentului comunismul. Va fi oare suficient? Fără luarea unor măsuri concrete, prin chemarea și judecarea în instanță a celor vinovați, va rămîne totul la nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
încă veche cu căsuțe de lemn, pe care, la anul poate nu le voi mai regăsi. E o insulă a trecutului. Șuvoiul înnoirilor va trece și pe aici. Vineri 4 dechembrie. Am văzut teatrul romilor, unde s-a jucat un vodevil cu danțuri și cântece, foarte vioi și amuzant. Îmbrăcămintea țiganilor din șatră era întocmai ca a țiganilor căldărari nomazi de pe la noi. Vodevilul înfățișa pe bulibașa ca pe un exploatator care trimite pe flăcăii bulucului să fure lucruri din sat. Sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înnoirilor va trece și pe aici. Vineri 4 dechembrie. Am văzut teatrul romilor, unde s-a jucat un vodevil cu danțuri și cântece, foarte vioi și amuzant. Îmbrăcămintea țiganilor din șatră era întocmai ca a țiganilor căldărari nomazi de pe la noi. Vodevilul înfățișa pe bulibașa ca pe un exploatator care trimite pe flăcăii bulucului să fure lucruri din sat. Sâmbătă 5. O piesă de Ostrovschi, Dragoste târzie, în care am văzut un actor jucând pe fratele cel prostănac într-un chip surprinzător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
marele Caragiale, pe care micul și uitatul Caion îl încolțise într-un timp cu pretenția că ar fi descoperit în literatura slavă sursa de inspirație a Năpastei... Problema aceasta a plagiatului e de altfel extrem de delicată. Mai toate comediile și vodevilurile lui Alecsandri sunt luate din Labiche sau alți autori ai epocei. Prețiosul juvaer care e "Veneția" lui Eminescu e inspirat din necunoscutul Gajetan Cerri. Tot așa "La steaua" care n-ar fi decât o reminiscență (ce strălucită!) din Gottfried Keller
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că, în mîinile lui, forma asta de spectacol poate părea nu o funcție primitivă, ci însăși menirea cinemaului, împlinirea sa în propriii termeni de cinema și nimic altceva. Presupun că i poți găsi rădăcini în alte forme de spectacol (circul, vodevilul) și că poți vorbi despre simțul muzical al lui Spielberg, dar ce are el se cheamă, pur și simplu, simț filmic, iar marile lui scene de acțiune sînt buchete de vechi specialități cinematico-cinetice duelurile lui Douglas Fairbanks, tarzanismele lui Tarzan
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se cheamă, pur și simplu, simț filmic, iar marile lui scene de acțiune sînt buchete de vechi specialități cinematico-cinetice duelurile lui Douglas Fairbanks, tarzanismele lui Tarzan, cascadoriile comice ale lui Buster Keaton (acestea își au rădăcinile în circ și în vodevil) reînflorite luxuriant, îmbătător. Dar această prodigioasă minte filmică lucra cu mult mai multă agilitate (și cu un buget mult mai mic) la vremea primului film din seria Indiana Jones, Căutătorii arcei pierdute (1981). între timp a pus pe ea ceva
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
clasicizarea sa. Teatrul ar realiza atât prin Molière, cât și prin Caragiale mutația fondatoare prin trecerea de la comic la comedie, „de la forma primitivă a comicului la forma majoră a comediei” sau și mai bine precizat, în cazul lui Caragiale, de la vodevil cu recuzita sa de procedee, scheciul, clovneria, qui pro quo-ul, dimen- siunea burlesc-caricaturală a personajelor etc., la comedia modernă. Este drept, niciunde Radu Stanca nu folosește termenul „modern”, însă distincția sa trece prin această separare între o utilizare „gratuită”, pur
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ipoteză este chiar mai revoluționară, investirea cu sens a comicului plasează comedia într-un registru care aparent i se opune : tragicul. Iar contextul de afirmare a tragicului îl constituie o altă categorie, eticul : „Comicul de situație, esențial și gratuit în vodevil, în comedia caragialescă devine un suport pentru un subtil angrenaj etic” . De fapt, tragic și etic merg mână în mână, tragicul fiind domeniul, prin excelență, adecvat judecăților de ordin etic. Chestiunea este de a ști dacă comicul propriu-zis se poate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tautologic că interlo- cu torul său „E măgar, și violent și n-are manere !”. Limbajul personajelor provenind cel mai adesea din mediul burghez este reținut, politicos, evitând scatologicul, iar imprecația este adesea modestă, cumpănită, educată la școala fran- ceză a vodevilului cu „mișelul”, „mizerabilul” etc.. Neaoșele „coate goale”, „mațe fripte” ies mai rar la iveală și sunt expresia prin contrast a unei mândrii burgheze. Caragiale va fi mult mai generos cu limbajul colorat al imprecației în articolele politice, analizate excelent de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este exorbitat. Detaliul este amplificat până la abnorm pulveri- zând rama ca o proiecție a unei vederi ciclopice căreia îi corespunde stilistic hiperbola. „Nu este vorba neapărat aici de pasiuni primare, de pulsiuni ancestrale, ci de stili- zarea ăprin hiperbolăă a vodevilului celui mai banal. (...) Nu altceva constituie folosirea obsesivă a mise en abîme-urilor : hiperbolă a simulacrului (...)” În opinia lui Alex. Leo Șerban, multiplicarea vertiginoasă a ramelor conduce la dispariția reprezentării, la efectul de hiperrealitate care configurează universul propriu al distopiei. Tratând
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
valorică. Piesele nu sunt alese întâmplător. Ele sunt trei bijuterii incontestabile care de peste o sută de ani, foarte mulți studenți, actori, regizori lucrează la ele. Un bun material de studiu. 1987-1988, când era în anul trei, a plecat cu un vodevil la Leningrad (Sankt Petersburg) într-un schimb de experiență. În tren a aflat că vor fi cazați la azilul de actori bătrâni. Aprilie, ciori în parcul imens. Pe jos un grup de oameni bătrâni, frumos îmbrăcați, cu medalii (mari actori
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la robinet, trebuie să știi și când să-l Închizi, ceea ce nu e lucru ușor, În special pentru actorii Înclinați spre identificarea sută la sută cu personajul. Actorii americani jonglau cu elemente din stiluri diverse (kabuki, mudras indiene, biomecanică meyerholdiană, vodevil, music-hall, cabaret), contrastând cu firescul pe care-l aduce viața Într-un oraș ca New York-ul, unde se Întretaie atâtea culturi diferite. Interesant e că imaginea finală din spectacolul newyorkez, cu Priscilla Smith prinsă Între bețele de bambus, ca Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un șoc În teatrul american, dar singurul meu merit e că am respectat indicațiile lui Cehov și am Încercat să le Înțeleg concret. Citind și notele lui Meyerhold, am fost Încurajat să dezvolt cu actorii o atmosferă de circ, de vodevil, o formă de teatru exploziv, total, care povestea nu o dramă psihologică, ci o comedie umană. Pentru mine, amintirile cele mai delicate din spectacolul de la New York sunt legate de detalii care au avut viață În acel context și care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aproape animalică pentru tot ce e material. Imagini destul de deșucheate din film apăreau adaptate și În versiunea mea scenică. Nu țin să le descriu, pentru a nu-i șoca inutil pe iubitorii de operetă, obișnuiți poate, asemenea englezilor, cu tradiția vodevilului ușor, plăcut și vesel, ca și protagonista titlului cu pricina. Atmosfera În spectacolul meu avea o tentă de umor negru, uneori riscând poate să estompeze povestea de dragoste din prim-plan. Dacă Hanna Glavari și Danillo nu se ridicau deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]