35,255 matches
-
cu detaliile din text, e la îndemâna celui care citește această pagină din Traversarea cortinei, volumul de scrisori publicat de Virgil Nemoianu. în ultimele zile de viață visa cu ochii deschiși, consolator, să-și regăsească râsul curat al prietenilor. Numai că voia să se râdă de tragedia generației, adică pe ce era de plâns. Convertirea plânsului în râs poate fi interpretată ca încercare de depășire a absurdului: "Marianne, când nu dorm nopțile, visez că te întâlnesc pe tine și pe Cioran și
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
fost numai un sprijin acordat unui jurnalist-scriitor din partea președintelui României, ci și un motiv în plus pentru eventualii vizitatori să calce pragul tîrgului. Să nu-mi spună cineva că președintele Băsescu s-a dus de două ori la Bookfest fiindcă voia să confiște atenția publicului. De asemenea, nu cred că cei ce s-au înghesuit la tîrg au făcut-o numai din cauză că au auzit că organizatorul e Liiceanu, iar Traian Băsescu va lansa cărțile lui Traian Ungureanu. Pur și simplu, printre
Cine a confiscat tîrgul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10526_a_11851]
-
cu noi!, reunite, în 2002, în volumul intitulat Caragiale recidivus. Unii, din grabă sau neatenție, citesc Caragiale redivivus... Dar nu e vorba de reînvierea lui Caragiale, care n-a "murit" niciodată, ci de recidivele mele în abordarea subiectului. G. R.: Voiam să spun că preocuparea susținută pentru Caragiale a umbrit întrucîtva explorarea altor orizonturi, în cărți precum Tensiunea lirică, Stelele cardinale, Pygmanolion, Alfabetul de tranziție. Care ar fi numitorul lor comun? Șt. C.: Mi-ar fi greu să-l descopăr și
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
iar am mai tăcut până am prins gustul literelor și am intrat în viața cărților de unde n-am mai ieșit până astăzi Ferestre înguste în somn se dezlănțuie furiile aspirațiilor neonorate iau chipuri ursitele în oglinda apei din cristelnița botezului voiam să ajung ca bunicul plugar să leg cu o brazdă prispa de pragul orizontului ar însă pogoane de hârtie opacă tot aștept să rodească spicul din vârful suliței de stuf mă plec cu năduf peste boabele litere transportate spre moară
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
Viorel Lică Nu mai vrei nimic. Doar o noapte bună, înmiresmată, miloasă. Câteva bătăi de pleoapă să bată în tine voia lui Dumnezeu. Să-ți iubești destinul la ora țintuirii pe patul de suferință și moarte ca un simplu martor cu pași moi, fantaști, ca de pisică.
noul manual de ascuns trecutul by Viorel Lică () [Corola-journal/Imaginative/4362_a_5687]
-
Da fericit sînt cînd îmi bate vîntul aprig în piept Și înaintez greu prin toată vraiștea asta Și bat la o poartă și mă bucur Că nu e nimeni acasă că nu-mi răspunde nimeni Pentru că oricum parcă nu acolo voiam să ajung Scurtă fericire Scurtă fericire terminată într-un mers a lene Cînd plînge cel din fața ta e imposibil să nu ți se umezească Și ție ochii poate doar unul Poate cu un ochi vezi și cu celălalt ești văzut
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
Cordilio avea nasul mare. Dar cîți nu au Nasul prea mare, sau laba picioarelor, Sau urechile, gura...? Trecea prin oraș În scaunul lui cu rotile, nichelat, cu o pancartă Pe care scria: „Nike. Cu noi nu pierzi niciodată.” Noi nu voiam să pierdem (așa fusesem educați) Și ne adunam în spatele lui, în coloane, Mărșăluind, în tăcere prin oraș. Geronax Geronax se învinețea groaznic la față Cînd prietenii lui cîștigau: la loto, la pronosport... Sume mici, dar - oricum - cîștigau. Deschidea gura, ca
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
în zale Ce-a fost a fost Iubirea e o țară de-ntâmplare Spre care n-am știut să mă îndrept; Când te-am găsit n-a fost un ceas oricare, Un semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
casă-n casă. dragoști pentru fiecare. vai, viață...și ce tânăr mai eram țin icoana mamei mele-n sân. mărțișoare...inimioare... prin raiul vostru plin cu nostalgii. sunt un hâtru însă ce vă pasă vând țăgăncile prin piață. acolo erați voi Doamne femei, dacă plânge un copil bătrîn... totu-i verde și mult soare; cu flori de amăgire în priviri. mă mai duc pe-acasă, câteodată, tinerețe, hai spre viață! acolo eram eu cu cerbii mei pe la mărțișor sau de Crăciun
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
multe versuri ies. și-am aflat c-au dus-o ca pe-o vită din vecii își cunosc rostu la Sfântul-Valentin ne-ndrăgostim și i-am plâns pe piept la cimitir. și din Cana-Galileii și-n pragurile voastre-aducem flori știți voi lume ce e pribegia? se fac sfinți pe pieptul vostru. și-n gura mare vă mărturisim e atunci când nu ai Dumnezeu. iată, doar cu-o sărutare c-adesea ne topim printre fiori. muica mea, săraca România și nu-i prețul
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
despre care am, totuși, nu rareori, cele mai groaznice bănuieli? Și, Doamne, dreptunghiul, - știu eu de ce de dreptunghi mi-e teamă, trebuie să-l las neatins, în cartea de Geometrie. Foarte frumos! - îmi spun acum către sfârșitul acestui poem care voia să laude autenticitatea, da, foarte frumos! - și aud cum mă strig, acum, când mai toate adjectivele și adverbele mele nu mai sunt decât niște începuturi de cicatrici, când se deznoadă conjuncțiile, iar virgulele se înmulțesc ca termitele, acum când verbele
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
mă sinucid", nu mai am nici un apetit, ce voi lăsa eu în urmă? Doar o umbră, care se va înălța. Mai contează? Pot să-mi iau adio de la mine, oricum nu mă mai recunosc. M-au pus să scriu ce voiau ei. Cine? Ăia. De frică, am scris. Că pe scări urcau oameni înjunghiați, din care curgea sânge. Cine mă mai scoate din încurcătură? Poate cioara aia, o arată pe geamul deschis, hai la tata, pui-pui. Că vrea să-i ia
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Izbit de pieptul meu cu dulci atingeri De inimă șoptită a rămas Bun pentru cei care mă iau de mînă Să îmi strecoare peste gură-o rîmă Ca să o am de mîngîiat la parastas. Și-o să v-aud cum rîdeți voi, în soare Rostogolindu-vă cu dalbele popouri Ale atît de-mpalidatelor fecioare, Oh, prețuindu-le - calde lingouri De aur fin dospit în aluaturi Luate și de Dumnezeu la dînsu-n paturi. Ci eu, mofluz, sub scînduri, bat din buze În amintirea după-amiezilor
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
apoi mi-a mai spus: fiul meu ia toate cărțile astea ia toate hîrțoagele de-acolo și călimările și literele din plumb și gîndește-te cum ai să le duci pînă sus am privit în sus și am zis: facă-se voia ta dar chiar ai nevoie sus de toate mărunțișurile acestea?
Până sus by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6207_a_7532]
-
saluturile noastre aveau gust de fragi fanați în cornete de hârtie rătăcite prin sertare ce semn lasă în tine semenul tău cât de aproape poți fi de un om rochii batiste cămăși proaspăt scoase din mașina de spălat îmi spuneți voi? Doamne, am vârsta sedimentărilor poznașe de calciu și sentimente pe la-ncheieturi doctorul dă din cap ca floarea soarelui în furtună prin mațele anilor curg zile otrăvite ori hrănitoare iar sufletul e ca acel necunoscut care bate pe la porți cerșind umil
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
și arzi în tăcere Avea ochii roșii, ieșiți din orbite. Ochii unui halucinat. Era în pragul divorțului. Serpuirea ilizibilă a șoselei prin întunericul zdrențuit. Si vorbele lui, rătăcind sub o lumină rece, fără stăpân. Fugisem de ceva fără nume și voiam să uit că undeva în sud se rafina suferința - acolo soția profesorului plângea părinții lui Virgil plângeau și nu prea mai era nimic de făcut în legătură cu lumea. La ultima curbă, pe strada Lermontov, o hăinuță agățată în crengile unui platan
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
șapte ani de la moartea mea, când ar fi trebuit să fiu pietre și scris pe pietre. Mă recitesc, - sunt, iată, atât de deștept și de inventiv, - ce de ars combinatoria, ce de subtilă hermeneutica, ce de construcție, deconstrucție! Când nu voiam, de fapt, să vă spun decât că sunt un biet om care moare încet printre atâtea chermeze și dănțuiri. Și că uneori, chiar prea des, îmi pare că până și tandrețea a devenit doar o formă a oboselii. ecouri ...Și-
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
lui Herman Picker să facă o consumație. Aici a pus ochiul pe o blană a lui Picker ce se afla în cui. Când a părăsit localul s-a îmbrăcat în blană, făcându-se nevăzut. După scurt timp, proprietarul lăptăriei Picker, voind să îmbrace blana, a constatat cu groază că blana nu mai este la locul ei. Atunci o servitoare din lăptărie a alergat după hoț spre strada ce duce spre Grădina Publică. Pe șosea servitoarea l-a ajuns pe individul Marin
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
baia Sofia individul Herman Kelhammer de 15 ani, ucenic croitor domiciliat în str. Baltinester 4. Servitorul băii a recunoscut imediat în persoana lui H. Kelhammer pe hoțul din ziua când i s-a furat elevului Draganiuc suma de 2470 lei. Voind să-l pună la încercare și să se convingă de temeinicia bănuielii sale, a depus într-un dulap din imediata apropiere a lui Kelhammer suma de 25 lei și niște haine. Servitorul avuse grijă ca bancnotele să fie însemnate, astfel
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
pe sub cer. Ceea ce îl șoca pe Agillus era că, în lipsa scrisului, nu exista noțiunea juridică de "precedent". Pentru o faptă pentru care unul era iertat, altul putea fi aruncat în sulițe. Prefectul considera asta o barbarie dar, leneș fiind, nu voia să se amestece. În acea zi, spre alungarea plictiselii lui, se părea că va avea un proces important. Luă loc cu măreția necesară în jilțul de onoare, iar Hunarus, ca translator și asesor, se așeză alături. Soldații romani din gardă
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
ventuze flămânde Domnul Sofian cu leucemia lui zicea că picură prea rar Glucoza din punga înaltă s-a rugat de călugăriță Să-i facă rost de-o branulă cu diametrul mai mare Leucocitele lui nu mai aveau pic de răbdare Voiau să scape cât mai repede de perfuzie și când sora catolică i-a adus o branulă nouă Domnul Sofian s-a bucurat ca de-un cadou de Crăciun Trombocitele lui își imaginează viitorul omului plin de branule Va dormi noaptea
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
De la Sf. Nicolae, după înscăunarea lui Hangerli, Hanul Șerban Vodă se umpluse de prăvălii noi. Dar dintre toate, nu stârnise senzație decât această perucherie, a unui român din Meglen, pe care nimeni nu-l mai văzuse până atunci. Nane tocmai voia să lase perdeaua și să-și vadă de ale lui, când de sub coloanele spițeriei își făcu apariția o pocitanie scundă, cu un capișon din piele neagră, tras până la sprâncene, un fel de tichie atât de umflată încât s-ar fi
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
capul vărzos al siluetei mari și șuieră la rândul lui bucuros de descoperire: "Moașa Coropișniță!" Cei doi băieți trecură strada, ocolind în ultimă clipă o sanie care luase viteză, apoi se proptiră lângă vitrina cu peruci, încercând să vadă ce voia Moașa de la meglenit. Nu cumva o să-și cumpere un păr nou? Gândul acesta îi înveseli pe-amândoi pentru că li se părea ceva extraordinar de caraghios s-o vadă pe Moașă cu plete lungi, după ce toată lumea știa că este cheală ca
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
zile la reanimare, și din nou în salon. Seara reveniți la hotel, mâncau în sala de mese, când soțul întrerupse liniștea. Am vorbit cu părinții mei, și-au vândut apartamentul ca să ne ajute, spuse Andi pe o voce care se voia egală. Cheltuiele sunt mult mai mari decât ne așteptam. Of, numai sănătate să fie, spuse soacra, o femeie scundă, care plângea din te miri ce, restul n-are importanță, ne-om descurca noi cumva. Știți, mă gândeam că ajunge să
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
prea frumos", nu sînt deloc frumos!, interveni modest Corbul. - Ascultați mai departe. "Domnule Corb, sînteți prea frumos", va zice Vulpea, "ce încîntare ar fi dacă ați avea și vocea pe măsură! Rege al păsărilor v-ați numi!" La care Corbul, voind neapărat să arate cît de frumos poate cînta, va deschide ciocul și va lăsa brînza să cadă, iar Vulpea o va înșfăca. - Și i-o va da înapoi, zise Vulpea cinstită. - Nu fi toantă, Vulpeo! Nu i-o vei da
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]