648 matches
-
I (1310 - 1352), terminată în anul 1352, în cadrul reședinței voevodale din secolul al XIII-lea. Biserică, monument în cruce greacă înscrisă, de tip complex, este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii românești medievale, fiind cea mai veche ctitorie voievodala din Țară Românească. Picturile murale interioare, deosebit de valoroase, sunt realizate în 1364 - 1369. Biserică este inclusă pe noua listă a monumentelor istorice: și în Lista Indicativa UNESCO. Construcția bisericii a început sub domnia lui Basarab I, ca să fie continuată de
Biserica Domnească din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/311235_a_312564]
-
datorează și descoperirii câtorva zeci de monede de argint (toate emise de monetăria voievodului Petru I Mușatinul) în cel mai vechi nivel al cetății. Petru I Mușat a construit în Suceava un castel fortificat pentru a-i servi ca reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater regulat, cu laturile opuse de lungimi egale (laturile de est și de vest aveau 40 m, iar cele de sud și de nord 36 m). În exterior, la fiecare colț al cetății, dar și pe
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
după care, în cinci capitole le dezvoltă: "Concepție și viziune / Evoluție / Creația / Expresia / Polivalența poeziei culte". Apoi, cele aproape trei veacuri de veche poezie cultă românească sunt defalcate în cinci părți: I - "poezia sacră religioasă / poezia eclesiastică sacerdotală / poezia hieratică voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de parenetică sacrală"; II - "poezia profană de meditație / poezia profană parenetică / poezia profană epică"; III - "poezia profană modernă"; IV - "originalitate și înrâuriri streine"; V - "meșteșugul versificației
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
tradiție, această icoană a fost dată ca „dar de patron” Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuil al II-lea Paleologul (1391-1425) și de Patriarhul Matei, ai Constantinopolului, în 1401. Ulterior, familia voievodală dăruiește icoana Sfintei Ana Mănăstirii Bistrița. În biserica mănăstirii sunt înmormântați: Alexandru cel Bun, soția lui Ana, Alexandru - fiul lui Ștefan cel Mare, Chiajna - soția lui Ștefan Lăcustă, Anastasie - Mitropolitul Sucevei. Mănăstirea Bistrița este locul în care a fost creat
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Chiajna - soția lui Ștefan Lăcustă, Anastasie - Mitropolitul Sucevei. Mănăstirea Bistrița este locul în care a fost creat unul dintre cele mai vechi monumente ale culturii medievale românești: "Pomelnicul de la Bistrița". Acest pomelnic oferă cele mai interesante date despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova. Mănăstirile reprezintă cea mai importantă categorie a monumentelor ce au supraviețuit intemperiilor vremurilor, multe dintre ele fiind oglinzi ale epocilor trecute. În jurul mănăstirilor s-a dezvoltat atât viața religioasă a comunității cât și cultura națiunii. Ele
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Alexandru Lăpușneanu (1552-1561), Mănăstirea Bistrița este locul în care a fost creat cel mai vechi monument al culturii noastre medievale, și anume, Pomelnicul de la Bistrița. Acest pomelnic oferă cele mai interesante date despre începutul istoriei voievodale și bisericești din Moldova. Pomelnicul de la Bistrița arată că, pentru români, cultura nu poate fi despărțită de cult și, de fapt, cultul este rădăcina cea mai adâncă a culturii noastre. În jurul Bisericii s-a plămădit și s-a binecuvântat, s-
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
în mănăstire numai ce plouă, de nu peste tot, iar câtu-i hotarul mănăstirii... Și acestă istorie am scris eu cu condeiul meu, Mitropolitul Gheorghe, la anul 7231 (1724), februarie 19...”. Icoana Sfintei Ana este una dintre cele mai vechi icoane voievodale din România, legată de evlavia credincioșilor, ca o icoană protectoare a familiei, a copiilor și a bolnavilor. Pentru aceasta icoana este deosebit de mult prețuită de toți, ca un odor străbun și dar de la Dumnezeu, spre mângâierea credincioșilor. În fața ei și-
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
km de Piatra Neamț pe valea pârâului omonim, la 8 km vest de Borlești. "Mănăstirea Tazlău" - Este mănăstire de călugări, fiind situată la poalele Măgurii Tazlăului, la 20 de km de Roznov și la 36 km sud de Piatra-Neamț. Aparține ctitoriilor voievodale din epoca lui Ștefan cel Mare. Lăcașul este de forma unei fortărețe cu ziduri prevăzute cu metereze și contraforturi exterioare. Turnul-clopotniță este atribuit voievodului Petru Rareș. Ușa sculptată din pridvor este realizată în lemn de tisă. "Sihihăstria Solonț" - Schitul Sihăstria
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
să vină din partea papalității, care nu a ridicat însă colegiul iezuit din Poznan la același rang cu Universitatea Jagellonă din Cracovia. Odată cu suprimarea Ordinului iezuit în 1773, Colegiul din Poznan s-a unit cu Academia Lubranskia pentru a forma Școala voievodală (Wojewódzka Szkoła Wydziałowa). În urma celei de-a doua împărțiri a Poloniei (1793), când Poznan-ul a fost ocupat de Prusia, aceasta fost transformată într-un gimnaziu, trecând în deceniile următoare prin mai multe restructurări și schimbări de denumire, fiind transformată în
Colegiul iezuit din Poznan () [Corola-website/Science/328086_a_329415]
-
de Sarov, care a primit binecuvântarea de a merge la Sarov pentru a primi învățături spirituale de la Dosoftei din Kiev, ucenic al lui Paisie. Starețul Paisie Velicicovschi a murit la 15 noiembrie 1794 și a fost înmormântat în gropnița bisericii voievodale a Mănăstirii Neamț. Mai târziu, el a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă (1988) și apoi și de Biserica Ortodoxă Română (1992) cu numele de Cuviosul Paisie de la Neamț, prăznuirea sa fiind la 15 noiembrie. Una dintre cele mai cunoscute
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
putea pătrunde în cadrul marii nobilimi transilvănene era nevoit să adopte religia oficială a Regatului Ungariei. Trecerea sa la catolicism care schimbă în același timp și statutul său social, i-a surprins și pe nobilii maghiari și chiar cancelaria regală și voievodală. Acest lucru este evidențiat și de formulările folosite de către cancelarii: dacă până la trecere la catolicism el este numit în documente: nobili Maylad Valacho boyaroni nostre de Komana, după aceea regele i se adresează mereu cu nobili nostri Maylad. Voievodul Transilvaniei
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
un tiraj de maxim 1.000.000 de exemplare. Pe avers, au fost gravate efigia lui Mihai Viteazul, efigia regelui Ferdinand al României și efigia lui Mihai I Regele Românilor, parțial suprapuse, spre stânga. Mihai Viteazul poartă pe cap căciula voievodală, caracteristică, iar regii Ferdinand și Mihai I poartă pe cap câte o cască militară de protecție. Circular, în jurul celor trei efigii grupate, este gravat textul și anii 1601, 1918, 1944. Aversul piesei a fost gravat de Haralambie Ionescu. Pe revers
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
scrisori, ediții de opere, documente originale, aspecte privind creația dramatică și transpunerea ei scenică, diferite obiecte cu valoare memorială. În curtea conacului, a fost construit între anii 1925-1927, din inițiativa Academiei Române și cu sprijinul Ministerului Artelor, un mausoleu asemănător ctitoriilor voievodale moldovenești, în care au fost strămutate la 19 mai 1928 osemintele poetului, înhumate inițial într-o criptă dintrun colț al grădinii. De asemenea, au mai fost înmormântate aici și rămășițele părinților poetului - vornicul Vasile Alecsandri (1792-1854) și Elena Alecsandri (1800-1842
Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mircești () [Corola-website/Science/315937_a_317266]
-
1990 - 2005 s-au efectuat lucrări de restaurare a picturilor și clopotniței și s-a refacut acoperișul conform stilului tradițional moldovenesc. Un alt monument important, situat în vecinatatea Episcopiei, este Biserica "Precista Mare". Ea face parte din categoria marilor ctitorii voievodale, fiind rodul evlaviei și strădaniilor Doamnei Ruxandra, văduva lui Alexandru Lăpușneanu, care a ridicat acest lăcaș de închinăciune în anul 1569, pe locul altuia mai vechi. Lucrările de construcție s-au desfășurat în prima parte a scurtei domnii a lui
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
încadrat ușa de intrare de pe latura sudică. Fațadele exterioare au fost tencuite și văruite. În anul 1862 a fost construit turnul-clopotniță pe sub care se intră în incinta mănăstirii. Mănăstirea Războieni a fost desființată prin Decretul nr. 410/1959, iar biserica voievodală a devenit biserică de parohie. Maicile în vârstă au fost trimise la mănăstirile Agapia, Văratec și Slatina, iar cele tinere au fost scoase din monahism. Cu toate acestea, patru maici au rămas la Războieni, părăsind numai de formă veșmântul monahal
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
cătun al comunei numit Țigănie. Satul Barcă a avut o biserică abia în anul 1793 și aceea zidita de locuitori. Poate că documentele nu reușesc totdeauna să spargă negura timpului. Faptul că biserică din Barcă are același hram cu ctitoria voievodala de la Curtea de Argeș ar putea să însenineze gândul. Numele satului Zorleasca are la bază antroponimul Zorilă la care s-a adăugat sufixul vechi românesc, cu sens posesiv ești. Se continuă ideea că satul formă o comunitate, avea un reprezentant care participă
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
organizează obștea după rânduiala atonită și traduce din operele Sfinților Părinți. În perioada stăreției sale, obștea de la Mănăstirea Neamț ajunge la 700 de frați. Starețul Paisie Velicicovschi a murit la 15 noiembrie 1794 și a fost înmormântat în gropnița bisericii voievodale a Mănăstirii Neamț. Mai târziu, el a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă (1988) și apoi și de Biserica Ortodoxă Română (1992) cu numele de Cuviosul Paisie de la Neamț. Autoritățile habsburgice au desființat majoritatea mănăstirilor ortodoxe din Bucovina în baza
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (). Este cunoscut și sub numele de "Cămara de Sare" (probabil destinația originară a clădirii), "Curia Casei Fiscului", "Casa Fiscală", "Casa Princiară", "Casa Principilor", "Palatul Voievodal", "Conacul Princiar" și "Casa Bathory". El reprezenta odinioară reședința principelui Ardealului Sigismund Bathory (1581-1597 și 1599-1602). A fost destinat inițial de fapt pentru Vama Sării de la Turda. Palatul păstrează unele fragmente din clădirea inițială de la sfârșitul secolului al XV-lea
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
munteni aveau însă nevoie de o clasă politică care să conducă destinele colectivitații sătesti și să țină legatura cu voievodul și cu divanul domnesc. În acest sens, ca urmare a unor servicii deosebite, militare mai ales, domnii munteni, prin diplome voievodale au înnobilat pe anumiți țărani, acestora sub titlul de boieri, domnul dându-le moșii, păduri, munți, scutindu-i de dări în schimbul slujbelor administrative și militarte pentru voievod. Din anul 1464 până în anul 1690, timp de 226 de ani "Ducatul Făgărașului
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
cripta se afla într-o baracă de scânduri, cu lemnul înnegrit, putrezit de ploaie și plin de mușchi, înconjurată de vegetație abundentă. Între anii 1925-1927, din inițiativa Academiei Române și cu sprijinul Ministerului Artelor, a fost construit un mausoleu asemănător ctitoriilor voievodale moldovenești în curtea conacului de la Mircești. Locul construirii mausoleului a fost ales de academicienii Alexandru Lapedatu (ministrul cultelor și artelor) și Ioan Bianu. Planurile monumentului au fost realizate de către arhitectul Nicolae Ghica-Budești (1869-1943), membru de onoare al Academiei Române, de construcția
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
Biserica voievodală din Hălmagiu, comuna Hălmagiu, județul Arad , a fost construită în secolul XIV. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Comuna Hălmagiu e cunoscută documentar încă de la începutul sec. XIII, iar
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
arbuști porneau în partea de nord a comunei, aproape de "cripta", prin curtea familiei Ungur, descriind clar conturul zidurilor de incintă, cu turnurile de colț, turnuri cu planul rotunjit în exterior. Toate acestea sunt vestigii din sec. XIV-XV. În curtea bisericii voievodale se afla piatra cinzaiului unde erau bătuți localnicii pentru a trece la greco-catolici la sfârșitul sec. XVIII. Biserica voievodală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", ctitorie a familiei Moga, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, asa cum reiese din cercetările
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
incintă, cu turnurile de colț, turnuri cu planul rotunjit în exterior. Toate acestea sunt vestigii din sec. XIV-XV. În curtea bisericii voievodale se afla piatra cinzaiului unde erau bătuți localnicii pentru a trece la greco-catolici la sfârșitul sec. XVIII. Biserica voievodală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", ctitorie a familiei Moga, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, asa cum reiese din cercetările arheologice, este o construcție unitară, care se compune dintr-un altar pătrat, o navă și un turn clopotniță. Biserica
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
cu lungimea maximă de 90 m și lățimea maximă de 52 m. Zidul de incintă se ridica până la 10 m și în locurile strategice au fost construite șase turnuri: Turnul de Pază ("Wächterturm"), Turnul Porții ("Torturm"), Turnul Preotului ("Pfarrerturm"), Turnul Voievodal ("Fürstenturm"), Turnul Muniției / Pulberăriei ("Pulverturm") și Turnul Școlii ("Schulturm"). În incinta cetății se mai găseau un heleșteu și o fântână adâncă de 50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată. Zidul
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată. Zidul de incintă a fost întărit inițial (sec. XV-XVI) cu trei turnuri: turnul de poartă, turnul școlii pe latura de sud și turnul voievodal pe latura de nord. Ulterior, extremitățile de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv turnul muniției, la începutul sec. XVII. Ulterior, în zona intrării a
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]