37,159 matches
-
avut șase expoziții personale, apreciate, dar nu în exces, atât de colegi, cât și de critici. Totul se petrecea în limitele unei situații previzibile pentru un artist, nu lipsit de talent, care suplinea lipsa studiilor de specialitate printr-o enormă voință de a lucra. Începând cu anul 1948, o dată cu instaurarea "democrației" la noi, Ion Țuculescu nu mai are acces la aproape nici o manifestare expozițională, din pricina inaderenței la noua linie estetică impusă de sovietici. Din nefericire, acum începe și perioada cea mai
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
precare... între timp, s-a adunat o imensă zestre de date, de cunoaștere asupra materiei, și raporturile dintre evoluția gândirii muzicale față de informația crudă s-a schimbat fundamental în a doua jumătate a secolului XX: gustul epocii pentru cunoașterea precisă, voința de a înțelege opera și omul cu obiectivitate și întemeiat pe o abordare aprofundată au discreditat literatura adesea aproximativă practicată până atunci în favoarea unor minuțioase cercetări bio-bibliografice. Deschiderea spre lume de după 1990 ne-a arătat că pe alte meleaguri tipul
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
dispariție ( "deces "). În ce o privește, ea nu se simte dependentă de nici o generație. Acesta nu e un lucru posibil, a spus N. Manolescu în intervenția finală, a fi sau a nu fi component al unei generații nu stă în voința cuiva. Există un spirit inevitabil al generației, un aer comun, de "familie ", datorat formației intelectuale, mediului, factorilor istorici etc., de care nu ne putem dezice. Cât privește "conflictul " dintre generații, tema |ntâlnirii, el pare azi să existe, a spus N.
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
cîteva linguri de supă și se băgă în pat. Îi era frig, deși era în toiul verii și se învelise bine. Ore în șir nu putu să închidă ochii. Ah, Florita, trupul ăsta afurisit al tău nu era la înălțimea voinței, a preocupărilor, a îndatoririlor și proiectelor tale. Erai oare atît de bătrînă? La patruzeci și unu de ani o ființă umană e plină de viață. Cît de mult ți se deteriorase organismul, Andaluzo. În urmă cu doar unsprezece ani ai
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
Ion Simuț Prin voința moștenitorilor lui Mircea Eliade, dnii Sorin Alexandrescu și David Brent, Editura Humanitas a preluat drepturile de editare a întregii opere, după ce o vreme Editura Minerva avusese drepturile de editare a prozei. De câțiva ani, Editura Humanitas a început editarea sistematică
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
te dezbraci. Moartea, rubedenia de pe alt continent, emigrantul trîntor cu răsuflarea puturoasă își făcuse brusc apariția în imediata vecinătate. Lui Chip îi era de-a dreptul frică de pușcă. Mîinile îi tremurau amorțite; avu nevoie de întreaga sa cantitate de voință pentru a le convinge să desfacă fermoarele și nasturii. Aparent, fusese selectat pentru acest tratament umilitor datorită calității hainelor de piele pe care le purta. Nimeni nu părea să jinduiască la haina roșie de motocros a lui Gitanas sau la
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
artă și este și ea, evident, de natură artistică", ca și Dámaso Alonso cu o declarație fără echivoc: Criticul e un artist, transmițător, evocator al operei, stimulator al sensibilității viitorilor degustători. Critica e o artă" -, Ion Bogdan Lefter pledează pentru "voința de subiectivitate" a criticului. Acesta s-ar cuveni să-și extindă aria de manifestare apelînd la moduri "necanonice" în sistemul retoric al profesiei sale, capabile a-i asigura o prezență personală, care să corijeze codurile transpersonale ale studiului de istorie
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
între cele două Germanii. Și, când te gândești că RDG-ul și în special Berlinul răsăritean erau vitrina socialismului și trebuia să constituie dovada peremptorie a superiorității socialismului. In ciuda acestui fapt impresionează nu atât mijloacele financiare pentru reconstrucție, cât voința și energia cu care oamenii acționează pentru ștergerea cât mai repede cu putință a efectelor devastatoare ale totalitarismului comunist. În răstimpul cât m-am aflat la Berlin au avut loc alegeri în landuri din fosta RDG. Am putut urmări la
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
a văzut, însă, lumina tiparului la mai bine de o jumătate de secol după dispariția sa tragică, din octombrie 1944. Posteritatatea i-a reabilitat însă, fie și cu întârziere, recunoscându-le amândurora înaltele calități morale, exemplarul curaj intelectual și etic, voința de adevăr. Căci, cum scria Fondane, "a porni cu ochii închiși înseamnă a ajunge cu ochii închiși". Or, și el și Panait Istrati au înțeles să rămână, într-o lume grav manipulată ideologic, cu ochii larg deschiși.
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
pierde "inocența" în momentul în care începe să-și noteze într-un carnet asociațiile de idei rezultate în urma lecturii. Notațiile sale reprezintă rezultatul unei selecții, or, crede eseistul ieșean, în momentul în care operează o selecție, un cititor devine "împotriva voinței sale, probabil și fără a-și da seama - un cititor specializat, profesionist, prin urmare un critic (s.a.)" (p. 19). Din această perspectivă, criticul devine, ca la Al. Paleologu, "un cititor sceptic, asemănător mai degrabă cu degustătorul decît cu băutorul adevărat
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
o poate scrie, la parametrii menționați, doar el însuși. Cum bine se știe, la noi specialiștii nu prea există, iar când se întâmplă să avem câte unul, el este - vorba lui Sorin Antohi - singurul pe domeniu. Mi-aș dori ca voința de construcție a directorului "Ideilor în dialog" să poată institui premisele unei întâlniri de gradul trei: adică apariția, în scurtă vreme, a unei populații de indivizi în care să se combine competența lui Aristotel cu forța de penetrare în mase
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
de pe coridoarele instituției. Dacă nu li se va îngădui să falsifice numărătoarea de la computer, dacă urnele mobile vor fi supravegheate cu atenție, pesedeii pot să-și ia adio de la putere. Și chiar dacă vor rămâne în scaune, știu că rămân contra voinței populației care-i detestă. La câte amăgeli au dat drumul spre pensionari, la câte minciuni trimit spre lumea derutată de la sate și din mahalalele târgurilor de provincie, ei creează așteptări pe care nu le vor satisface nici dac-ar avea
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
trebuie privite cu prospețime și judecate nemijlocit, domnește o înduioșătoare harababură. Ca, de altfel, în mai toate planurile vieții noastre publice. II. Artiștii și premiile Alături de premiile derizorii ale Academiei Romane, care au intrat în topul vieții noastre publice postdecembriste prin voința încrîncenată de a fi mereu echivalentul a două kg de cremvurști, premiile Uniunii Artiștilor Plastici s-au încăpățînat, cu o energie comparabilă, să aspire la același loc din punct de vedere moral. An de an, în virtutea unui regulament învechit și
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
parc la marginea orașului, sau mai degrabă ca un vechi cimitir, dar nu ca Disney-landul de la marginea Parisului - Disney-landul fiind astăzi, de fapt, centrul Parisului. Acesta este primul regim de vizibilitate, al literaturii "pure". Este literatura care se manifestă ca voință de ascundere, care se supune ochiului ca aparent ilizibil, ca întuneric, pentru a atrage atenția că noaptea se vede mai bine decît ziua, numai că noi preferăm, comozi, să activăm ziua și să dormim noaptea. Despre nașterea literaturii "pure" Anoir
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Amân pe altă dată neplăcerile unor altor articole pe aceste teme propuse de d-sa. Dar nu mai înainte de a menționa și alte două erori ale d-sale. Una privește titlul poeziei Logodnă (din ediția apărută în 1959), devenit prin voința lui Tudor Arghezi, în Scrieri și în Versuri (1966), Dragoste, iar alta dedicația din Flori de mucigai: "Domnului Al. Rosetti", pe care nu am eliminat-o eu, cum pare să creadă strâmb d-na Domnica Theodorescu, ci însuși Tudor Arghezi
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
trebuie să fie". în scenariul imaginat de Papini, diavolul sau îngerul negru îl poate manipula pe Iuda iscarioteanul pentru că îi știa toate slăbiciunile. îl umilește tactic, îl șantajează insinuant, șfichiuitor, apoi îl ațâță flatându-l și astfel îi controlează total voința. Iar Iuda, ambițios, tace vinovat și se lasă, treptat, prins în lațul ispitei. Comite fapta denunțului într-un fel de transă. Speriat, dar și stimulat de discursul personajului obscur, el merge la Caiafa să-i promită vânzarea lui Iisus. Și
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
va dovedi foarte inspirată. E o performanță editorială pentru începutul secolului XX și un curaj considerabil al mizei. Prestigiul decisiv i l-a adus scriitorului colaborarea sistematică la revista "Sămănătorul", prin grija lui Șt. O. Iosif, și la ziarul liberal "Voința națională", unde Vintilă Brătianu îi acordă pentru prima dată onorarii. Publică aici, la "Voința națională", articole, numeroase povestiri și romanul Șoimii în foileton, prefațat de Vasile Pârvan în 2/15 decembrie 1903. Anterior, în 1902, apăruse sub titlul Frații Potcoavă
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
curaj considerabil al mizei. Prestigiul decisiv i l-a adus scriitorului colaborarea sistematică la revista "Sămănătorul", prin grija lui Șt. O. Iosif, și la ziarul liberal "Voința națională", unde Vintilă Brătianu îi acordă pentru prima dată onorarii. Publică aici, la "Voința națională", articole, numeroase povestiri și romanul Șoimii în foileton, prefațat de Vasile Pârvan în 2/15 decembrie 1903. Anterior, în 1902, apăruse sub titlul Frații Potcoavă, tot în foileton, o variantă parțială a aceluiași roman în revista "Pagini alese", cu
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
Își pierduse vederea la un ochi în 1987, după un diagnostic greșit dat la Spitalul Municipal. Cu celălalt a văzut tot mai rău, pînă cînd a rămas într-un fel de cenușiu care se înnegrea progresiv și acesta. Cu o voință extraordinară, această doamnă a reușit să se deprindă cu orbirea. (Tehnic vorbind, folosesc inexact cuvîntul.) Izbutea să facă menajul și, nu știu după câte rateuri despre care nu s-a plîns nimănui, reușea să și gătească feluri simple de mîncare
Un miracol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12459_a_13784]
-
transformându-l în meserie și ajungând la operă voluminoasă și celebră: el a scris zilnic pentru că a avut ceva de spus". Ce încredere poți avea în spiritul critic al unui editor care meditează în acest fel despre Rebreanu?: "A avut voința de a scrie, de a fi harnic. Acest lucru are o dublă semnificație: onorariul și gloria i-au însoțit productul, primând ordinul ideal. Cuvântul lui circulă în libertate, lipsit de diletantism stimabil, de platitudini". Ce fel de ediție poate ieși
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
despre cartea mea nicăieri, nici chiar în Revue critique" (publicația în care marele istoric consemnase apariția volumului I al colecției). Realizând că fusese prea categoric, revine peste două zile într-o altă scrisoare, mai concesiv: Nu mă pot opune la voința d-voastră. Dacă ar fi însă după placul meu, nu s-ar publica nimica". în fine, al doilea motiv ar putea fi prețul mare al cărții, G. Ibrăileanu scriind că "e inaccesibilă publicului, din cauza scumpetei". Că modestia lui Zanne era
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
o interogație retorică și din ecoul cvasiliric al acesteia: ,Mai lipsește oare ceva pentru ca Nae Ionescu să fi fost omul-complex sau complexul cultural (= Ťfenomenul culturalť) situat undeva între adevăr și utopie? Nimic, probabil, de vreme ce steaua polară a acestui Ťpersonajť era voința de a se încerca într-o insolită experiență a absolutului"... Dacă Nae Ionescu apare scanat pe întreaga dimensiune a personalității în diversitatea-i vrednică a atesta pînă la urmă o incontestabilă unitate, Cioran e înfățișat pe fațeta tinereții sale fragede
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
ce facem, credem a ști sau a putea face acte care ne-ar duce către un țel - întoarcem spatele țelului, facem ce n-am fi voit să facem, ajungem la contrariul a ceea ce erau scopurile dorinței noastre, ale sărmanei noastre voințe. Nu sîntem stăpînii evenimentelor ce se întorc împotriva noastră." Poartă iraționalitatea un nume? Un Dumnezeu scenograf, inexistent și totuși cel mai adesea de la sine presupus în spatele decorului, al construcției de idei și fapte, acesta e personajul luptei lui Ionescu cu
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
ai vieții lui. într-unul din rapoartele sale redactate în calitate de "coordonator" al colaboratorilor care se străduiau să elaboreze "Tratatul de istorie a literaturii române" - lucrare colectivă plănuită de fosta Academie, care, spre deosebire de forum, nu a mai fost să fie după voințele mai-marilor vremii 1 -, raport din 29 ianuarie 1962, G. Călinescu își manifesta indignarea față de observația lui Al. Piru, dintr-un capitol al "tratatului", că M. Kogălniceanu nu a publicat o ediție "științifică" (adjectiv la modă pe vremea aceea) a cronicii
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
și, în sfârșit, a murit în 1948, după ce s-a îmbolnăvit și el - toate acestea fără să se plângă deloc. În loc de plângeri, el aducea laude lui Dumnezeu”37. Redăm în continuare și o întâmplare din care vom putea observa că voința lui Dumnezeu a fost alta, într-un caz similar celor două, expuse mai sus. Astfel, „în timpul războiului (al doilea război mondial), la spitalul din Ploiești erau mulți bolnavi de tifos exantematic, care mureau neîmpărtășiți și nu avea cine să-i
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]